A cincea secțiune decizia nr. 43791/05 de Anzhela Volodymyrivna KVASNEVSKA împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiunea), care așeză la 6 decembrie 2011 în calitate de comitet compus din: Boštjan M. Zupančič, președinte, Ann Power-Forde, Angelika Nußberger, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 11 noiembrie 2005, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul respondent, având deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Anzhela Volodymyrivna Kvasnevska, este un național ucrainean care s-a născut în 1969 și trăiește în regiunea Vinnytsya. Guvernul ucrainean (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Valeria Lutkovska, din Ministerul Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează: în octombrie 1995 dna G. (bunicoa reclamantului) a depus o cerere civilă la Curtea de Baruri împotriva reclamantului într-o litigiu cu privire la un titlu de domiciliu. În cursul procedurii reclamantului, soțul și părinții ei au depus o plângere împotriva dnei G. cu privire la aceeași chestiune. La 17 februarie 1998, Curtea Regională Vinnytsya a susținut această hotărâre și a devenit finală. La 20 august 1998, după opoziția depusă de procurorul local, Curtea Regională Vinnytsya a anulat hotărârile de mai sus și a trimis cazul la Curtea Zhmerynka pentru o examinare proaspătă. La 8 februarie 2001, Curtea Supremă a pronunțat o hotărâre. La 10 aprilie 2001, Curtea Regională Vinnytsya l-a anulat și a remis procesul de probă. La 9 octombrie 2001, Curtea Supremă a susținut hotărârea din 10 aprilie 2001. La 18 aprilie 2002, cazul a fost transferat Curții de Bar, care la 25 martie 2004 a stat împotriva reclamantului. La 7 iulie 2004 și 25 mai 2005, respectiv, Curtea Regională de Apel Vinnytsya și Curtea Supremă au susținut această hotărâre. Potrivit Guvernului, în cursul procedurii, reclamantul a modificat de două ori contrareclama ei și a contestat de două ori judecătorii. Ea a depus recursul în caz de încălcare a formalităților procedurale și instanțele au prelungit termenele pentru a-i permite să rectifice recursul. Douăzeci și șapte de șefi de ședințe judiciare au fost suspendate din cauza cererii reclamantului, a reprezentantului sau a tuturor părților sau a neapărării sau a cererilor reclamantului, care au întârziat procedura cu un an și nouă luni aproximativ. Într-o ocazie, tribunalele au amendat reclamantul pentru nerespectarea sa repetată. Cinci audieri suplimentare au fost suspendate din cauza neaparerii celorlalte părți sau a cererilor lor. Patru examene de experți au fost ordonate, una dintre acestea la cererea reclamantului (a durat aproape patru luni). COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii. De asemenea, s-a plâns în temeiul aceleiași dispoziții și în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 și din cauza rezultatului lor nefavorabil. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii. Dispoziția de mai sus prevede, în măsura în care este relevant, după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” Guvernul nu este de acord cu afirmația că cauza era complexă și că reclamantul a contribuit la durata generală a procedurii. Curtea constată că, deși procedura a început în octombrie 1995, perioada care urmează să fie luată în considerare a început doar la 11 septembrie 1997, când Ucraina a ratificat Convenția. 2005. Între 17 februarie și 20 august 1998 nu s-a întârziat nici o procedură (a se vedea Pavlyulynets c. Ucraina , nr. 70767/01, §§ 41-42, 6 septembrie 2005). În total, procedura a durat șapte ani și două luni și jumătate înainte de trei instanțe judiciare. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). În ceea ce privește circumstanțele cauzei, Curtea consideră că acest caz nu a fost deosebit de complex. În special, Curtea observă întârzierile atribuibile reclamantului, în special douăzeci și șapte de amânări ale ședințelor, care au prelungit procesul cu un an și nouă luni. În plus, Curtea constată că reclamantul și-a modificat reclamația, a contestat judecătorii și a interzis recursul în cazarea în încălcarea formalităților procedurale. Unul dintre examinările de experți, care a durat aproape patru luni, a fost ordonat la cererea sa. În acest sens, Curtea reamintește că, deși o parte la procedurile civile nu poate fi învinovățită pentru utilizarea cărții de care este disponibilă în temeiul dreptului intern pentru a-și proteja interesele, trebuie să accepte că astfel de acțiuni prelungesc în mod necesar procedura (a se vedea Malacka-Wasowska c. Polonia) (dec.), nr. 41413/98, 5 aprilie 2001). În ceea ce privește conduita instanțelor interne, Curtea constată că anumite întârzieri ar putea fi atribuite acestora (în special, remiterile cauzei pentru examinarea proaspătă și perioada de examinare a cauzei de către Curtea Zhmerynka) și ar fi putut fi evitate. Cu toate acestea, aceste întârzieri nu au fost de nature să justifice concluzia că a existat o concluzie Prin urmare, Curtea concluzionează că această plângere este, vădit nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ §§ 3 a) și 4 din Convenție. Curtea a examinat, de asemenea, încălcările reclamantei, având în vedere tot materialul în posesia sa, constată că acestea nu dezvăluie nici o încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție, după care această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind manifestament nefondată, în temeiul articolului 35 §§ 3 litera (a) și al articolului 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Stephen Phillips Boštjan M. Zupančič Președintele adjunct al grefierului
Application no. 43791/05
by Anzhela Volodymyrivna KVASNEVSKA
against Ukraine
The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 6
December 2011 as a Committee composed of:
Boštjan M. Zupančič,
President,
Ann Power-Forde,
Angelika Nußberger,
judges,
and Stephen Phillips,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 11 November 2005,
Having regard to the comments submitted by the respondent Government,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Ms Anzhela Volodymyrivna Kvasnevska, is a Ukrainian national who was born in 1969 and lives in the Vinnytsya Region. The
Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms
Valeria Lutkovska, of the Ministry of Justice.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
In October 1995 Mrs G. (the applicant’s grandmother) lodged a civil claim with the Bar Court against the applicant in a dispute over a title to a
house. In the course of the proceedings the applicant, her husband and parents lodged a counter-claim against Mrs G. concerning the same matter.
On 21
November 1997, following one remittal of the case for fresh examination, the above court delivered a judgment. On 17
February 1998 the Vinnytsya Regional Court upheld it and it became final. On 20
August
1998, following the objection lodged by the local prosecutor, the Vinnytsya Regional Court quashed the above decisions and remitted the case to the Zhmerynka Court for fresh examination.
On 8 February 2001 the above court delivered a judgment. On 10
April
2001 the Vinnytsya Regional Court quashed it and remitted the case for fresh examination. On 9 October 2001 the Supreme Court upheld the decision of 10 April 2001.
On 18 April 2002 the case was transferred to the Bar Court, which on 25
March 2004 ruled against the applicant. On 7 July 2004 and 25
May
2005, respectively, the Vinnytsya Regional Court of Appeal and the Supreme Court upheld that judgment.
According to the Government, in the course of the proceedings the applicant twice modified her counter-claim and twice challenged the judges. She lodged her appeal in cassation in breach of the procedural formalities and the courts extended the time-limits so as to allow her to rectify the appeal. Twenty-seven court hearings were adjourned due to the applicant’s, her representative’s or all parties’ failure to appear or upon the applicant’s requests, which delayed the proceedings by one year and nine months approximately. On one occasion the courts fined the applicant for her repeated failure to appear. Five further hearings were adjourned due to the other parties’ failure to appear or upon their requests. Four expert examinations were ordered, one of them upon the applicant’s request (lasted for almost four months).
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings. She also complained under the same provision and under Article 1 of Protocol No. 1 about and on account of their unfavourable outcome.
1.
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings. The above provision reads, in so far as relevant, as follows:
“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”
The Government disagreed stating that the case had been complex and that the applicant had contributed to the overall length of the proceedings.
The Court notes that, although the proceedings started in October 1995, the period to be taken into consideration began only on 11 September 1997, when Ukraine ratified the Convention. The proceedings ended on 25
May
2005.Between 17 February and 20 August 1998 no proceedings were pending (see
Pavlyulynets v. Ukraine
, no. 70767/01, §§
41-42, 6
September 2005). In total, the proceedings lasted for seven years and two and a half months before three judicial instances.
The Court reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicant and the relevant authorities and what was at stake for the applicant in the dispute (see, among many other authorities,
Frydlender
v.
France
[GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).
Turning to the circumstances of the case, the Court considers that the case was not particularly complex. It further considers that, even though the proceedings were of certain importance for the applicant, it does not appear that she treated her case as urgent. In particular, the Court notes the delays attributable to the applicant, notably twenty-seven adjournments of the hearings, which protracted the proceedings by one year and nine months. It
further notes that the applicant amended her counter-claim, challenged the judges and lodged her appeal in cassation in breach of the procedural formalities. One of the expert examinations, which lasted for almost four months, was ordered upon her request. In this connection, the Court recalls that although a party to civil proceedings cannot be blamed for using the avenues available to him under domestic law in order to protect his interests, he or she must accept that such actions necessarily prolong the proceedings (see
Malicka-Wasowska v. Poland
(dec.), no. 41413/98, 5
April
2001).
As to the conduct of the domestic courts, the Court notes that certain delays could be attributed to them (notably, the remittals of the case for fresh examination and the period of examination of the case by the Zhmerynka Court) and could perhaps have been avoided. However, those delays were not such as to warrant the conclusion that there has been a
violation, especially given the fact that the applicant herself significantly contributed to the overall duration of the proceedings. The Court thus concludes that this complaint is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.
2.
The Court has also examined the applicant’s remaining complaints. Having regard to all the material in its possession, it finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention. It follows that this part of the application must be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Declares
the application inadmissible.
Stephen Phillips
Boštjan M. Zupančič
Deputy Registrar
President