Zhelezovskiy împotriva Rusiei

PRIMEI DECIZIE DECIZIE Nr. 1752/07 Andrey Aleksandrovich ZHELEZOVSKIY împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 13 decembrie 2011 în calitate de Cameră compusă din: Nina Vajić, Președintele, Anatoly Kovler, Peer Lorenzen, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Mirjana Lazarova Trajkovska, Julia Laffranque, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 28 noiembrie 2006, având în vedere decizia parțială din 1 octombrie 2009, după ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Andrey Aleksandrovich Zhelezovskiy, este un național rus care s-a născut în 1969 și trăiește în Kemerovo. Guvernul rus („Guvernul”) este reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Februarie 2002 Corpul lui Kh. a fost descoperit în apartamentul său. Procurorul districtului Tsentralniy din Kemerovo a deschis o anchetă penală asupra morții lui Kh. La 17 februarie 2004, reclamantul a fost arestat pe suspectul de a ucide Kh. La 19 Februarie 2004 Curtea de district Tsentralniy din Kemerovo a autorizat detenția reclamantului în cursul anchetei și procesului. Curtea a făcut referire la gravitatea acuzațiilor, referințe negative în ceea ce privește caracterul reclamantului și condamnarea anterioară pentru o infracțiune gravă. Reclamantul a rămas în custodie în cursul anchetei și procesului. Iunie 2009 Curtea Regională Kemerovo a constatat că reclamantul a fost vinovat ca fiind acuzat și condamnat la nouă ani de închisoare.

La 11 mai 2010, Curtea Supremă a Federației Ruse a susținut condamnarea reclamantului în apel. Condiții de detenție La 27 februarie 2004, reclamantul a fost dus la Kemerovo nr. IZ-42/1 în închisoare. La sosire a fost plasat într-o celulă temporară de detenție («Äтаפное δомеδение») și a fost apoi transferat la celulă nr. 84. Reclamantul a fost mai târziu deținut în celulă nr. 83. El a furnizat următoarea descriere a condițiilor de detenție de acolo. Celula a măsurat 35 mp. m și așezat 20-30 deținuți. Au avut dreptul la o oră de exercițiu. Dacă temperatura din exterior a căzut sub -20 C, exercițiul exterior a fost anulat și deținuți petrecut toată ziua în celulă. Nu a existat aprovizionare regulată cu apă sau acces la aer curat în celulă.

Toaleta era situată în fața masa de mese. Nu a fost separat de celelalte părți ale celulă. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns de condițiile de detenție, de lungimea și revizuirea detenției preliminare și de lungimea procedurii penale împotriva acestuia. El s-a referit la articolele 3, 5, 6 și 13 din Convenție. Februarie 2010 observațiile guvernului au fost trimise reclamantului, care a fost solicitat să prezinte orice observații împreună cu orice reclamație pentru satisfacție echitabilă în răspuns până la 12 aprilie 2010. Prin o scrisoare nesemnată din 7 martie 2010, reclamantul a trimis Curții o copie a hotărârii. El nu a prezentat nicio observație în răspunsul celor ale Guvernului. Prin scrisoarea din 26 martie 2010 Mai 2010, trimis prin post înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale a expirat și că nu a fost solicitată prelungirea termenului.

Reclamantul a fost atrasă atenția asupra articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate examina un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului.

Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din lista. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Søren Nielsen Nina Vajić Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 1752/07 Andrey Aleksandrovich ZHELEZOVSKIY against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 13 December 2011 as a Chamber composed of: Nina Vajić, President, Anatoly Kovler, Peer Lorenzen, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Mirjana Lazarova Trajkovska, Julia Laffranque, judges, and Søren Nielsen, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 28 November 2006, Having regard to the partial decision of 1 October 2009, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Andrey Aleksandrovich Zhelezovskiy, is a Russian national who was born in 1969 and lives in Kemerovo. The Russian Government (“the Government”) are represented by Mr G. Matyushkin, Representative of the Russian Federation before the European Court of Human Rights.

The circumstances of the case 1. Criminal proceedings On 20 February 2002 Kh.’s body was discovered in his flat. The Tsentralniy District Prosecutor’s Office of Kemerovo opened a criminal investigation into Kh.’s death. On 17 February 2004 the applicant was arrested on suspicion of murdering Kh. On 19 February 2004 the Tsentralniy District Court of Kemerovo authorised the applicant’s detention pending investigation and trial. The court referred to the seriousness of the charges, negative references as to the applicant’s character and his prior conviction for a serious offence. The applicant remained in custody pending investigation and trial. On 29 June 2009 the Kemerovo Regional Court found the applicant guilty as charged and sentenced him to nine years’ imprisonment.

On 11 May 2010 the Supreme Court of the Russian Federation upheld the applicant’s conviction on appeal. 2. Conditions of detention On 27 February 2004 the applicant was taken to Kemerovo no. IZ-42/1 remand prison. On arrival he was placed in a temporary detention cell («этапное помещение») and was then transferred to cell no. 84. The applicant was later detained in cell no. 83. He provided the following description of the conditions of his detention there. The cell measured 35 sq. m and housed 20-30 inmates. They had the right to an hour’s exercise. If the temperature outside fell below -20 0 C, the outside exercise was cancelled and the inmates spent all day in the cell. There was no regular water supply or access to fresh air in the cell.

The toilet was located opposite the dining table. It was not separated from the other parts of the cell. COMPLAINTS The applicant complained of the conditions of his detention, the length and review of the pre-trial detention and the length of the criminal proceedings against him. He referred to Articles 3, 5, 6 and 13 of the Convention. THE LAW By letter dated 8 February 2010 the Government’s observations were sent to the applicant, who was requested to submit any observations together with any claims for just satisfaction in reply by 12 April 2010. By an unsigned letter dated 7 March 2010 the applicant sent a copy of the Regional Court’s judgment to the Court. He did not submit any observation in response to those of the Government.

By letter dated 26 May 2010, sent by registered post, the applicant was notified that the period allowed for submission of his observations had expired and that no extension of time had been requested. The applicant’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. However, no response has been received. The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Søren Nielsen Nina Vajić Registrar President