MAIR v. AUSTRIA

PRIMEA DECIZIE DECIZIE nr. 2029/06 Martin MAIR împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 13 decembrie 2011 în calitate de Cameră compusă din: Nina Vajić, Președintele, Anatoly Kovler, Peer Lorenzen, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Mirjana Lazarova Trajkovska, Julia Laffranque, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 23 decembrie 2005, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, având în vedere decizia de a acorda prioritate cererii de mai sus în temeiul articolului 41 din Regulamentul Curții, având în vedere decizia din 18 mai 2010, având în vedere deliberat, hotărârea după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Martin Mair, este un național austriac care s-a născut în 1961 și trăiește în Marchetrenk. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl C.J. Schwab, un avocat care practică în Wels. Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, Ambasadorul H. Tichy, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal pentru Afaceri Europene și Internaționale. Faptele cazului pot fi rezumate după cum urmează: reclamantul a fost chiriașul unei suprafețe de 7.500 de metri pătrați cu o clădire de stocare, o rampă și un container cu acoperiș. Proprietarul a încheiat contractul de închiriere la 24 iulie 2001. La 7 martie 2002, Curtea de District Wels a declarat încheierea contractului de închiriere legală și a ordonat reclamantului să elibereze sediul în termen de 14 zile. Astfel, reclamantul a eliminat unele dintre bunurile mobiliare din sediul în termenul stabilit, dar și alte articole au rămas. Proprietarul a solicitat executarea ordinului de îndepărtare, care a fost aprobat la 7 martie 2003 de Curtea de District a Wels, care a fost în cele din urmă efectuată la 28 februarie 2005. La 22 martie 2005, proprietarul a depus o propunere la Curtea de District a Wels pentru costurile de îndepărtare în valoare de 3.495.60 euro (EUR) care urmează să fie determinate ca noi costuri de execuție (weitere Executionskosten ) în legătură cu reclamantul în calitate de debitor, care a fost acordat de Curtea de District a Wels. Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii, declarând că el nu a avut posibilitatea de a face observații asupra cererii de determinare a costurilor de înlăturare ca alte costuri de execuție. Prin urmare, principiul egalității armelor a fost încălcat. În plus, având în vedere că el a respectat ordinul de înlăturare prin eliminarea tuturor mărfurilor mutabile, el nu a fost obligat să ramburseze costurile suplimentare de înlăturare. La 29 iunie 2005, Curtea Regională Wels a respins apelul reclamantului. Decizia respectivă a fost acordată avocatului reclamantului la 22 iulie 2005. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenția privind o încălcare a principiului egalității armelor deoarece nu a primit procesul-verbal al executării ordinului de îndepărtare și pentru că nu i s-a dat posibilitatea de a face observații cu privire la cererea proprietarului de stabilire a costurilor de execuție suplimentare în cadrul procedurii, înainte ca Curții de District Wels să își pronunțe hotărârea în prima instanță. Reclamantul susține, de asemenea, că, din cauza lipsei de posibilitate de introducere a noilor fapte în procedura de recurs ( Neuerungsverbot), deficiențele procedurii de primă instanță nu au putut fi remediate în etapa de recurs. HOTĂRÂREA La 2 septembrie 2011, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, ambasadorul H. Tichy, șeful Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal pentru Afaceri Europene și Internaționale, declar că guvernul austriei oferă să plătească, exgrație dlui Martin Mair, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului, de 5.419 euro, pentru a acoperi orice daune, precum și costuri și cheltuieli, precum și orice impozit care poate fi impun reclamantului. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 19 septembrie 2011, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Christoph J. Schwab, menționează că Guvernul Austriai sunt dispuși să plătească ex grația dl Martin Mair, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus, pe care le așteaptă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 5,419 euro pentru a acoperi orice daune, precum și costuri și cheltuieli, precum și orice impozit care poate fi impun reclamantului. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. După consultarea clientului meu, vă informez că acceptă propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Austria în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. El declară că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Søren Nielsen Nina Vajić Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 2029/06

Martin MAIR

against

Austria

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 13

December 2011 as a Chamber composed of:

Nina Vajić,

President,

Anatoly Kovler,

Peer Lorenzen,

Elisabeth Steiner,

Khanlar Hajiyev,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

Julia Laffranque,

judges,

and Søren Nielsen,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 23 December 2005,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having regard to the decision to grant priority to the above application under Rule 41 of the Rules of Court,

Having regard to the decision of 18 May 2010,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Martin Mair, is an Austrian national who was born in 1961 and lives in Marchtrenk. He was represented before the Court by Mr

C.J. Schwab, a lawyer practising in Wels. The Austrian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ambassador H. Tichy, Head of the International Law Department at the Federal Ministry for European and International Affairs.

The facts of the case may be summarised as follows.

The applicant was tenant of an area of 7,500 square metres with a storage building, a ramp and a container with a shed roof.

The landlord terminated the lease contract on 24 July 2001. On 7 March 2002, the Wels District Court declared the termination of the lease contract lawful and ordered the applicant to clear the premises within fourteen days.

Thereupon, the applicant removed some of the movable goods from the premises within the set time limit, but other items remained.

The landlord applied for execution of the removal order, which was approved on 7 March 2003 by the Wels District Court, and which was finally carried out on 28 February 2005.

On 22 March 2005, the landlord lodged a motion with the Wels District Court for the costs of the removal in the amount of 3,495.60 euros (EUR) to be determined as further execution costs (

weitere Exekutionskosten

) in relation to the applicant as the debtor, which was granted by the Wels District Court. The applicant appealed against that decision stating that he had not had the opportunity to comment on the request for determining the costs of the removal as further execution costs. Thus, the principle of equality of arms had been violated. Furthermore, and since he had complied with the removal order by removing all moveable goods, he was not obliged to reimburse further costs of removal.

On 29 June 2005, the Wels Regional Court dismissed the applicant’s appeal. That decision was served on the applicant’s lawyer on 22 July 2005.

COMPLAINTS

The applicant complained under Article 6 of the Convention of a violation of the principle of equality of arms because he had not received the minutes of the execution of the removal order and because he had not been given the opportunity to comment on the landlord’s request for determination of further execution costs in the proceedings, before the Wels District Court issued its decision in the first instance. The applicant also submits that due to the lack of possibility to introduce new facts in the appeal proceedings (

Neuerungsverbot

), the shortcomings of the first instance proceedings could not be remedied in the appeal stage.

THE LAW

On 2 September 2011 the Court received the following declaration from the Government:

“I, Ambassador H. Tichy, Head of the International Law Department at the Federal Ministry for European and International Affairs, declare that the Government of Austria offer to pay,

ex gratia

to Mr Martin Mair,

with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights, 5,419 euros to cover any and all damage as well as costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to

the applicant.

This sum will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

On 19 September 2011 the Court received the following declaration signed by the applicant:

“I, Christoph J. Schwab, note that the Government of Austria are prepared to pay

ex gratia

to Mr Martin Mair, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights, 5,419 euros to cover any and all damage as well as costs and expenses, plus any tax that may be chargeable to the applicant.

This sum will be payable within three months from the date of notification of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Having consulted my client, I would inform you that he accepts the proposal and waives any further claims against Austria in respect of the facts giving rise to this application. He declares that this constitutes a final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Søren Nielsen

Nina Vajić

Registrar

President