MARUTSENKO v. UKRAINE AND OTHER APPLICATIONS

A cincea secțiune DECIZIE nr. 27033/05 Yelena Aleksandrovna MARUTSENKO împotriva Ucrainei și alte 11 cereri (a se vedea lista anexată) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiunea), ședința la 13 decembrie 2011 în calitate de comitet compus din: Mark Villiger, președinte, Karel Jungwiert, André Potocki, judecători și Stephen Phillips, grefier adjunct al secțiunii; având în vedere cererile depuse mai sus la diferite date, având în vedere decizia de a aplica procedura de judecată a pilotului luată în cazul Yuriy Nikolayevich Ivanov c. Ucraina (nr. 40450/04, CEDH 2009 ... (extracte)), Având în vedere declarațiile unilaterale prezentate de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererile din lista cazurilor și amendamentele la una dintre aceste declarații, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamanții sunt resortisanți ucraineni ai căror nume și date de naștere sunt specificate în tabelul de mai jos. Guvernul ucrainean („Guvernul”) a fost reprezentat de dl Yuriy Zaytsev și dna Valeria Lutkovska, din Ministerul Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Cu privire la datele stabilite în tabelul de mai jos, instanțele interne deținute pentru solicitanți și au ordonat autorităților să le plătească diferite sume pecuniare. Hotărârile în favoarea reclamanților au devenit finale, dar autoritățile au întârziat executarea lor. COMPLAINTE Reclamanții se plângeau de aplicarea întârziere a hotărârilor din favoarea lor. Unele dintre ele au formulat și alte plângeri. HOTĂRÂREA La început, Curtea consideră că, în conformitate cu art. 42 § 1 din Regulamentul Curții, cererile ar trebui să fie aderate, având în vedere contextul lor factual și juridic comun. În urma hotărârii pilote Yuriu Nikolayevich Ivanov citate mai sus, la 13 septembrie și 9 decembrie 2010, guvernul a prezentat două declarații unilaterale care vizează soluționarea problemelor susținute de solicitanți. Prin aceste declarații, Guvernul a recunoscut durata excesivă a executării hotărârilor reclamanților, și-a exprimat dorința de a plăti reclamanților datoriile în curs în conformitate cu aceste hotărâri și le-a oferit diverse sume (pentru sumele, a se vedea tabelul de mai jos). Guvernul a invitat Curtea să scoată cererile din lista cazurilor și a sugerat că declarațiile ar putea fi acceptate de Curte ca „un alt motiv” care să justifice apariția cazului din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. De asemenea, declarațiile prevăd că sumele ar trebui să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile și ar fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile, care să fie convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare. Acestea vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-au plătit aceste sume în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pentru ele de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată ar constitui rezoluția finală a cazurilor. Deoarece declarația din 13 septembrie 2010 nu a conținut inițial dispoziția privind conversia monedei, guvernul l-a modificat ulterior în consecință. Reclamanții nu sunt de acord cu declarațiile și/sau cu amendamentele la unul dintre ei din motive diferite și au solicitat Curtea să continue examinarea cauzelor lor. Curtea reiterează că, în orice etapă a procedurii, poate dezbate o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluziile menționate la art. 37 alineatul (1) litera (a)-(c) din convenție. În special, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) Curtea poate exclude un caz din lista sa dacă, din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii. „Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și protocoalele sale impun acest lucru”. Curtea reiterează, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate emite o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale formulate de un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia (obiecție preliminară) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI). Curtea reiterează că, în Yuriy Nikolayevich Ivanov, judecata pilot citată mai sus, a ordonat Ucraina să „În termen de un an de la data în care hotărârea devine finală, în favoarea tuturor reclamanților a căror cereri pe care le așteaptă Curtea au fost comunicate guvernului în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură înainte de eliberarea prezentei hotărâri sau vor fi comunicate în continuare la această hotărâre și vor face obiectul unor plângeri argumentabile referitoare numai la neexecuția prelungită a hotărârilor interne pentru care statul a fost responsabil, inclusiv în cazul în care plângerile care presupune lipsa unor căi de recurs efective în ceea ce privește astfel de neexecuție sunt, de asemenea, formulate”. În aceeași hotărâre, Curtea a susținut, de asemenea, că „dacă se adoptă măsurile de mai sus, Curtea va suspenda, pentru un an de la data în care hotărârea devine finală, procedura în toate cazurile în care reclamanții au formulat plângeri argumentabile referitoare numai la neîntrerupt punerea în aplicare a deciziilor interne pentru care statul este responsabil, inclusiv a cazurilor în care plânge că lipsa unor măsuri eficace în ceea ce privește astfel de nerespectări aplicarea se ridică, de asemenea, fără a aduce atingere competenței Curții în orice moment de a declara orice astfel de caz inadmisibil sau de a-l scoate din lista sa în urma unei soluții prietenoase între părți sau a rezoluției acestei chestiuni prin alte mijloace, în conformitate cu articolele 37 și 39 din convenție.” După examinarea termenilor declarațiilor guvernamentale și a amendamentelor la una dintre acestea, Curtea le înțelege ca fiind intenționată să acorde reclamanților o redresare în conformitate cu hotărârea pilotă (a se vedea Yuriy Nikolayevich Ivanov , citată mai sus, §§ 82 și 99 și punctul 6 din partea operativă). Curtea este convinsă că Guvernul a recunoscut în mod explicit durata excesivă a executării hotărârilor în favoarea reclamanților și că sumele oferite de Guvern sunt comparabile cu cele oferite de Curte în cazuri similare, ținând seama, printre altele, de întârzierile specifice în fiecare caz specific. Prin urmare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea părților relevante ale cererilor și că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocolele sale, nu necesită să continue examinarea acestor părți ale cererilor. Prin urmare, acestea ar trebui eliminate din listă. După examinarea cu atenție a încălcărilor reclamanților, având în vedere tot materialul în posesie și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. În consecință, aceste părți ale cererilor sunt manifestamente nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 litera (a) și cu art. 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se alăture cererilor; ia notă a termenilor declarațiilor guvernului contestat și amendamentele la una dintre acestea în ceea ce privește plângerile reclamanților cu privire la executarea întârzietă a hotărârilor în favoarea lor; hotărăște să scoată cererile din lista sa de cazuri în măsura în care acestea se referă la plângerile de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din convenție; Restul cererilor sunt inadmisibile. Stephen Phillips Mark Villiger Președintele adjunct al grefierului nr. Numărul cererii, numele reclamantului și data nașterii Data introducerii Hotărâri interne privind executarea întârzietă a căror reclamanți se plânge (date și numele instanțelor) Sume oferite de Guvern (în euro) 27033/05 MARUTSENKO Yelena Aleksandrovna, 1966 24 iunie 2005 4 iunie 2003, Curtea Kirovograd 1.290 2497/06 BORISENKO Yuriy Nikolayevich, 1964 24 iunie 2005 26 decembrie 2003, Curtea Kirovograd 1.200 24975/06 KATENEV Nikolay Ilyich, 1952 24 iunie 2005 26 decembrie 2003, Curtea Kirovograd 705 37542/06 PALYVODA Tetyana Mykhailivna, 1950 30 august 2006 8 aprilie 2005, Curtea de district Kirovsky din Kirovograd (modificată la 29 iunie 2005) 945 31272/07 MANSUROV Valentin Gamirovich, 1940 11 iulie 2007 25 aprilie și 24 iulie 2003, Novogrodivka Court 1.335 1614/08 YERYGIN Aleksey Petrovich, 1938 25 decembrie 2007 28 aprilie 2004, Krasnyy Luch Court 1.155 11738/08 ULYANOV Dmitriy Georgiyevich, 1937 8 februarie 2008 30 martie 2005, Saki Court 975 11774/08 KOROLEKH Galina Grigorievna, 1941 21 februarie 2008 14 noiembrie 2002, Curtea districtului Pecherskyy din Kiev 1.140 12471/08 DANYLCHENKO Inna Oleksiyiivna, 1973 26 februarie 2008 6 aprilie 2007, Kolomak Court 480 10. 52156/08 MILKINA Valentyna Andriayivna, 1939 22 septembrie 2008 15 octombrie 2007, Zhytomyr district Administrative Court 510 11. 18406/09 NADEYEVA Yevgeniya Ivanovna, 1947 27 martie 2009 6 august 2004 și 31 ianuarie 2006, Kerch Court 1.110 12. 40666/09 ANTONOV Lyubov Aleksandrovna, 1952 21 iulie 2009 4 decembrie 2002 și 11 mai 2005, Krasnyy Luch Court 1.395 Tabel

FIFTH SECTION

DECISION

Application no. 27033/05

Yelena Aleksandrovna MARUTSENKO

against

Ukraine

and 11 other applications

(see list appended)

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 13

December 2011 as a Committee composed of:

Mark Villiger,

President,

Karel Jungwiert,

André Potocki,

judges,

and Stephen Phillips,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above applications lodged on various dates,

Having regard to the decision to apply the pilot-judgment procedure taken in the case of

Yuriy Nikolayevich Ivanov v. Ukraine

(no. 40450/04, ECHR 2009

‑

... (extracts)),

Having regard to the unilateral declarations submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the applications out of the list of cases and the amendments to one of those declarations,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants are Ukrainian nationals whose names and dates of birth are specified in the table below. The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by Mr Yuriy Zaytsev and Ms Valeria Lutkovska, of the Ministry of Justice.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On the dates set out in the table below the domestic courts held for the applicants and ordered the authorities to pay them various pecuniary amounts. The judgments in the applicants’ favour became final but the authorities delayed their enforcement.

COMPLAINTS

The applicants complained about the delayed enforcement of the judgments given in their favour. Some of them also raised other complaints.

THE LAW

1.

At the outset, the Court considers that in accordance with Rule 42 § 1 of the Rules of Court, the applications should be joined, given their common factual and legal background.

2.

Following the

Yuriy Nikolayevich

Ivanov

pilot judgment cited above, on 13 September and 9 December 2010 the Government submitted two unilateral declarations aimed at resolving the issues raised by the applicants. By these declarations the Government acknowledged the excessive duration of the enforcement of the applicants’ judgments, expressed their willingness to pay the applicants the outstanding debts according to those judgements and offered them various sums (for the sums, see the table below).

The Government invited the Court to strike the applications out of the list of cases. They suggested that the declarations might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.

The declarations also provided that the sums were to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses and would be free of any taxes that may be applicable, to be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement. They would be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay these sums within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on them from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. This payment would constitute the final resolution of the cases.

As the declaration of 13 September 2010 did not initially contain the currency conversion provision, the Government subsequently amended it accordingly.

The applicants disagreed with the declarations and/or the amendments to one of them on various grounds and requested the Court to pursue the examination of their cases.

The Court reiterates that it may at any stage of the proceedings strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusions specified under Article 37 § 1 (a)-(c) of the Convention. In particular, under Article 37 § 1 (c) the Court may strike a case out of its list if for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application.

Article 37 § 1

in fine

states:

“However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the protocols thereto so requires”.

The Court also reiterates that in certain circumstances it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration made by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued

(see

Tahsin Acar v. Turkey

(preliminary objection) [GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI).

The Court reiterates that in the

Yuriy Nikolayevich Ivanov

pilot judgment cited above it ordered Ukraine to

“grant such redress, within one year from the date on which the judgment becomes final, to all applicants whose applications pending before the Court were communicated to the Government under Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court before the delivery of the present judgment or will be communicated further to this judgment and concern arguable complaints relating solely to the prolonged non-enforcement of domestic decisions for which the State was responsible, including where complaints alleging a lack of effective remedies in respect of such non-enforcement are also raised”.

In the same judgment the Court also held that

“pending the adoption of the above measures, the Court will adjourn, for one year from the date on which the judgment becomes final, the proceedings in all cases in which the applicants raise arguable complaints relating solely to the prolonged non

‑

enforcement of domestic decisions for which the State is responsible, including cases in which complaints alleging a lack of effective remedies in respect of such non

‑

enforcement are also raised, without prejudice to the Court’s power at any moment to declare any such case inadmissible or to strike it out of its list following a friendly settlement between the parties or the resolution of the matter by other means in accordance with Articles 37 or 39 of the Convention”.

Having examined the terms of the Government’s declarations and the amendments to one of them, the Court understands them as intending to give the applicants redress in line with the pilot judgment (see

Yuriy Nikolayevich Ivanov

, cited above, §§

82 and 99 and point 6 of the operative part).

The Court is satisfied that the Government explicitly acknowledged the excessive duration of the execution of judgments in the applicants’ favour. It also notes that the sums offered by the Government are comparable with the Court’s awards in similar cases, taking account,

inter alia

, of the specific delays in each particular case.

The Court therefore considers that it is no longer justified to continue the examination of the relevant parts of the applications. It is also satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of these parts of the applications. Accordingly, they should be struck out of the list.

2.

Having carefully examined the applicants’ remaining complaints in the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.

It follows that these parts of the applications are manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to join the applications;

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declarations and the amendments to one of them in respect of the applicants’ complaints about the delayed enforcement of the judgments in their favour;

Decides

to strike the applications out of its list of cases in so far as they relate to the above complaints in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention;

Declares

the remainder of the applications inadmissible.

Stephen Phillips

Mark Villiger

Deputy Registrar

President

No.

Application number,

applicant’s name

and date of birth

Date of introduction

Domestic judgments about the delayed enforcement of which the applicants complain

(dates and the courts’ names)

Sums offered by the Government

(in euros)

1.

27033/05

MARUTSENKO

,

Yelena Aleksandrovna, 1966

24 June 2005

4 June 2003,

Kirovograd Court

1,290

2.

24970/06

BORISENKO

,

Yuriy Nikolayevich, 1964

24 June 2005

26 December 2003,

Kirovograd Court

1,200

3.

24975/06

KATENEV

,

Nikolay Ilyich, 1952

24 June 2005

26 December 2003,

Kirovograd Court

705

4.

37542/06

PALYVODA

,

Tetyana Mykhaylivna, 1950

30 August 2006

8 April 2005,

Kirovskyy District Court of Kirovograd (as amended on 29 June 2005)

945

5.

31272/07

MANSUROV

,

Valentin Gamirovich, 1940

11 July 2007

25 April and 24 July 2003,

Novogrodivka Court

1,335

6.

1614/08

YERYGIN

,

Aleksey Petrovich, 1938

25 December 2007

28 April 2004,

Krasnyy Luch Court

1,155

7.

11738/08

ULYANOV

,

Dmitriy Georgiyevich, 1937

8 February 2008

30 March 2005,

Saki Court

975

8.

11774/08

KOROLEKH

,

Galina Grigoryevna, 1941

21 February 2008

14 November 2002,

Pecherskyy District Court of Kyiv

1,140

9.

12471/08

DANYLCHENKO

,

Inna Oleksiyivna, 1973

26 February 2008

6 April 2007,

Kolomak Court

480

10.

52156/08

MILKINA

,

Valentyna Andriyivna, 1939

22 September 2008

15 October 2007,

Zhytomyr District Administrative Court

510

11.

18406/09

NADEYEVA

,

Yevgeniya Ivanovna, 1947

27 March 2009

6 August 2004 and 31 January 2006, Kerch Court

1,110

12.

40666/09

ANTONOVA

,

Lyubov Aleksandrovna, 1952

21 July 2009

4 December 2002 and 11 May 2005, Krasnyy Luch Court

1,395

Table