TUNC c. TURQUIE

A DOUA SECȚIUNE DE Cerere nr. 48631/07 prezentată de Hüseyin TUNç împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 13 decembrie 2011 într-un comitet compus din Isabelle Berro-Lefevre, președinte, Guido Raimondi, Helen Keller, judecători, și Francoise Elens-Passos, graffière de secțiune, având în vedere cererea formulată mai sus la 17 octombrie 2007, După ce a intenționat acest lucru, pronunță următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Hüseyin Tunç, este un cetățean turc, născut în 1974 și rezident în Tunceli. El a sesizat Curtea la 17 octombrie 2007. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul B. Y Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul susținea că condamnarea sa penală pentru pronunțarea unei discursuri publice a adus atingere dreptului său la libertatea de exprimare. Invocând art. 2 din Protocolul nr. 7, acesta se plângea și de principiul dublei instanțe. Argumentul reclamantului întemeiat pe art. 10 din convenție a fost comunicat guvernului care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestuia. Aceste observații au fost adresate avocatului reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile. Scrisoarea modulului a rămas fără răspuns. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 6 aprilie 2011, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția avocatului reclamantului asupra faptului că termenul acordat pentru prezentarea observațiilor sale era În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, ar putea elimina o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele sugerează că un reclamant nu intenționează să o mențină. Scrisoarea a ajuns la adresa avocatului reclamantului, care nu a răspuns la aceasta. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefevre adjunct președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

48631/07

présentée par Hüseyin TUNÇ

contre la Turquie

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 13 décembre 2011 en un comité composé de

:

Isabelle Berro-Lefèvre,

présidente,

Guido Raimondi,

Helen Keller,

juges,

et de Françoise Elens-Passos,

greffière adjointe

de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 17 octobre 2007,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, M. Hüseyin Tunç, est un ressortissant turc, né en 1974 et résidant à Tunceli. Il a saisi la Cour le 17 octobre 2007. Il a été représenté devant la Cour par M

e

B. Yıldırım, avocat à Tunceli. Le gouvernement turc («

le Gouvernement

») est représenté par son agent.

Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant alléguait que sa condamnation pénale pour avoir prononcé un discours public avait porté atteinte à son droit à la liberté d’expression. Invoquant l’article 2 du Protocole n

o

7, il se plaignait également de l’atteinte au principe du double degré de juridiction.

Le grief du requérant tiré de l’article 10 de la Convention a été communiqué au gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de celui-ci. Ces observations ont été adressées à l’avocat du requérant qui a été invité à présenter les siennes. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse.

Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 6 avril 2011, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention de l’avocat du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir celle-ci. La lettre est bien parvenue à l’adresse de l’avocat du requérant, qui n’y a pas répondu.

EN DROIT

A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.

Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Françoise Elens-Passos

Isabelle Berro-Lefèvre

Greffière adjointe

Présidente