ATHANASIOU ET AUTRES c. GRECE

SECȚIUNEA 1 Cererea nr. 36546/10 Nikolaos ATHANASIOU și alții împotriva Greciei introdusă la 16 iunie 2010 EXPOSAT DE FAPT Cele 26 de reclamanți, ale căror nume figurează în anexă, sunt resortisanți de mai multe naționalități, întemnițați la închisoarea din Alikarnassos. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către A. Spathis și K. Tsitselikis, avocați în baroul din Salonic. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Închisoarea d alikarnassos, cu o capacitate de 105 deținuți, a primit, la introducerea cererii, aproximativ 400 care trăiau acolo în condiții deplorabile. În cererea lor, reclamanții descriu condițiile de viață în închisoare după cum urmează: : Prizonierii au plecat între 106 celule care se află pe trei etaje. Fiecare celulă este de o suprafață de 6 m . Deținuții, care petrec 14 ore închiși în celule, sunt obligați să rămână înghesuiți pe paturile lor. Mulți dintre ei suferă de boli grave pentru care nu sunt tratați, iar cei care sunt încă sănătoși riscă să fie afectați din cauza acestei promiscuități. În iunie 2010, reclamanții, precum și ceilalți deținuți, au sesizat Ombudsmanul Republicii cu privire la condițiile de detenție în închisoarea din Alikarnassos. Aceștia susțin că atât Ministerul Justiției, cât și conducerea închisorii erau deja conștienți de situație prin cereri anterioare și, de asemenea, ca urmare a unei mișcări a deținuților în toate închisorile elene care, în noiembrie 2008, au decis să boicoteze sala de mese. Situația s-a calmat ca urmare a votului unui proiect de lege care prevede eliberarea sub rezerva anumitor categorii de deținuți. Textele internaționale relevante Standardele Comitetului european pentru prevenirea torturii (CPT) Extrase din cel de-al doilea raport general privind activitățile CPT (CPT/Inf(92)3) 46. Problema supraaglomerării intră direct în sfera mandatului CPT. Toate serviciile și activitățile din interiorul unei închisori vor fi afectate dacă va trebui să preia mai mulți prizonieri decât numărul pentru care a fost prevăzută. Calitatea generală a vieții în instituția în care se află, și poate într-o măsură semnificativă. În plus, gradul de suprapopulare a unei închisori sau într-o parte a acesteia poate fi atât de mare încât să constituie, în sine, un tratament inuman sau degradant. (...) 48. CPT dorește să sublinieze că toți deținuții, fără excepție, sunt acceptați ca o garanție fundamentală (de preferință, ar trebui să facă parte integrantă dintr-un program mai larg de activități). (inclusiv cele supuse unei izolări celulare cu titlu de sancțiune) ar trebui să beneficieze zilnic de un exercițiu în aer liber. Este evident, de asemenea, că zonele de exercițiu exterior ar trebui să fie spațioase în mod rezonabil și, ori de câte ori este posibil, să ofere un adăpost împotriva inundării. 49. La momentul potrivit, accesul la toalete adecvate și menținerea unor condiții bune de igienă sunt elemente esențiale ale unui mediu uman. În acest sens, CPT trebuie să sublinieze faptul că nu apreciază practica, constatată în unele țări, a prizonierilor care trebuie să-și satisfacă necesitățile naturale prin utilizarea găleților în celula lor, care ulterior sunt goliți la ore fixe. Sau ar trebui să se instaleze o toaletă în spațiile celulare (de preferință într-o anexă sanitară), sau ar trebui puse în aplicare mijloace care să le permită prizonierilor să iasă din celulă în orice moment (inclusiv noaptea) pentru a se duce la toaletă, fără întârzieri nejustificate. Prizonierii ar trebui, de asemenea, să aibă acces regulat la dușuri sau la băi. În plus, este de dorit ca spațiile celulare să fie dotate cu apă curentă. 50. CPT dorește să adauge că este deosebit de preocupat în special atunci când acesta constată într-o singură unitate o combinație de suprapopulare, regimuri sărace în activități și un acces inadecvat la toalete sau spații sanitare. Efectul combinat al acestor condiții poate fi extrem de dăunător pentru deținuți. Extrase din cel de-al 7-lea raport general de activitate (CPT/Inf(97) 10). 13. După cum a subliniat CPT l'a subliniat în cel de-al treilea Raport General, problema suprapopularii este direct legată de mandatul Comitetului (a se vedea CPT/Inf (92) 3 punctul 46). O închisoare suprapopulată înseamnă, pentru deținut, să fie înghesuit în spații înguste și neaglomerate; o absență constantă de intimitate (chiar și atunci când este vorba de satisfacerea nevoilor naturale) ; activități în afara celulei limitate din cauza unei cereri care depășește personalul și infrastructura disponibile ; servicii de sănătate supraîncărcate ; o tensiune crescută și, prin urmare, mai multă violență între deținuți ca între deținuți și personal. Această enumerare este departe de a fi exhaustivă. În plus față de o redresare, CPT a ajuns la concluzia că efectele negative ale suprapopulației au condus la condiții de detenție inumane și degradante. Extrase din cel de-al 11-lea raport general privind activitățile (CPT/Inf(2001)16) 28. Fenomenul supraaglomerării închisorii continuă să rodă sistemele penitenciare din întreaga Europă și subminează în mod grav încercările făcute pentru îmbunătățirea condițiilor de detenție. Efectele negative ale supraaglomerării închisorii au fost deja evidențiate în rapoarte generale de activități anterioare. Pe măsură ce domeniul său de activitate a fost extins pe continentul european, CPT a fost confruntat cu niveluri ridicate de încarcerare și, în consecință, cu o suprapopulare gravă a închisorii. Faptul că un stat încarcerat are un număr atât de mare de cetățeni nu poate explica în mod convingător printr-o rată ridicată a criminalității .......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... În astfel de circumstanțe, investirea unor sume substanțiale în penitenciare nu reprezintă o soluție, ci mai degrabă revizuirea legislației și practicilor în vigoare în materie de detenție provizorie și de pronunțare a pedepselor, precum și a sancțiunilor neprivative de libertate disponibile. R (99) 22 al Comitetului miniștrilor privind suprapopularea închisorilor și inflația închisorii. CPT speră cu tărie că principiile enunțate în acest text esențial vor fi aplicate efectiv de statele membre; punerea în aplicare a acestei recomandări merită să fie monitorizată îndeaproape de Consiliul Europei. - Marile cămine 29. Într-o serie de țări vizitate de CPT, în special în Europa Centrală și de Est, deținuții sunt adesea cazați în cămine mari cu toate facilitățile sau cele mai multe dintre acestea folosite zilnic de deținuți, cum ar fi zonele de dormit și de ședere, precum și facilitățile sanitare. CPT are obiecții cu privire la principiul chiar și al unor astfel de modalități de cazare în închisori închise și, obiecțiile sale sunt și mai puternice atunci când, așa cum se întâmplă frecvent, căminele în cauză găzduiesc deținuți în spații extrem de înguste și nesănătoase. În mod sigur, diverși factori de ordin cultural, printre care și cei de ordin cultural, pot face ca în unele țări să fie de dorit locuri de deținere colectivă, mai degrabă decât celule individuale. Cu toate acestea, nu există prea multe de spus în favoarea lui. Și există multe de spus în defavoarea unui sistem care face să trăiască și să doarmă împreună în același dormitor al zecilor și zecilor de deținuți. În mod inevitabil, căminele mari implică o lipsă de intimitate în viața de zi cu zi a deținuților. În plus, riscul de intimidare și violență este ridicat. Astfel de modalități de cazare pot facilita dezvoltarea subculturilor criminale și pot facilita menținerea coeziunii organizațiilor criminale. Ele pot, de asemenea, face controlul efectiv de către personal extrem de dificil sau chiar imposibil; în special, în cazul unor tulburări în închisoare, este extrem de dificil să se evite intervențiile externe care implică o utilizare considerabilă a forței. Cu astfel de modalități, o repartizare adecvată a deținuților, bazată pe o evaluare de la caz la caz a riscurilor și nevoilor, devine, de asemenea, un exercițiu aproape imposibil. Toate aceste probleme sunt exacerbate atunci când numărul de deținuți depășește o rată de ocupare rezonabilă În plus, într-o astfel de situație, sarcina excesivă asupra instalațiilor comune, cum ar fi chiuvetele și toaletele, precum și o ventilație insuficientă pentru un număr atât de mare de persoane vor duce adesea la condiții de detenție deplorabile. Cu toate acestea, CPT trebuie să sublinieze că trecerea de la dormitoare mari la unități de viață mai mici trebuie însoțită de măsuri care să garanteze că deținuții petrec o parte rezonabilă a zilei în afara unității lor de viață, ocupați cu activități motivaționale variate. - Accesul la lumina zilei și la aerul proaspăt 30. CPT observă frecvent existența unor dispozitive, cum ar fi jaluzelele, gelozia sau plăcile metalice plasate în fața ferestrelor celulelor care privează deținuții de accesul la lumina zilei și care fac ca aerul proaspăt să pătrundă în spații. Astfel de dispozitive sunt deosebit de frecvente în unitățile de detenție provizorie. CPT acceptă pe deplin faptul că măsurile specifice de securitate, destinate prevenirii riscului de coluziune și/sau de activități infracționale, pot fi necesare în raport cu unii deținuți; totuși, măsurile de acest tip ar trebui să constituie excepție și nu regulă. Acest lucru presupune ca autoritățile competente să examineze cazul fiecărui deținut, pentru a stabili dacă măsurile specifice de securitate se justifică într-adevăr în cazul său; în plus, chiar și atunci când sunt necesare astfel de măsuri, acestea nu ar trebui să presupună niciodată că deținuții în cauză sunt privați de lumina zilei și de aerul proaspăt. Este vorba despre elementele fundamentale ale vieții, la care orice deținut are dreptul; în plus, absența acestor elemente generează condiții favorabile răspândirii bolilor și, în special, a tuberculozei. CPT recunoaște faptul că condițiile de viață decente în instituțiile penitenciare pot fi foarte costisitoare, iar îmbunătățirile sunt împiedicate în multe țări din cauza lipsei de fonduri. Cu toate acestea, eliminarea dispozitivelor de blocare a ferestrelor spațiilor rezervate cazării deținuților (și instalarea, în cazuri excepționale, dacă este necesar, a altor dispozitive de siguranță de proiectare adecvate) nu ar trebui să genereze investiții prea grele și, în același timp, ar avea efecte foarte benefice pentru toate persoanele implicate. - Boli transmisibile 31. Răspândirea bolilor transmisibile și, în special, a tuberculozei, hepatitei și HIV/SIDA a devenit o preocupare majoră pentru sănătatea publică într-o serie de țări europene. Deși aceste boli afectează și populația în general, ele au devenit o problemă dramatică pentru anumite sisteme de penitenciare. În această privință, CPT și-a exprimat, în repetate rânduri, îngrijorarea profundă cu privire la caracterul adecvat al măsurilor puse în aplicare pentru a aborda această problemă. În plus, s-a constatat adesea că condițiile materiale în care deținuții erau găzduiți nu puteau decât să favorizeze răspândirea acestor boli. CPT recunoaște că, în vremuri de dificultăți economice, precum cele cu care se confruntă în prezent multe țări vizitate de CPT, trebuie făcute sacrificii, inclusiv în instituțiile penitenciare. Cu toate acestea, indiferent de dificultățile întâmpinate la un moment dat, privarea unei persoane de libertatea sa implică întotdeauna obligația de a o susține; această obligație impune metode eficiente de prevenire, depistare și tratament. Respectarea acestei obligații de către autoritățile publice este cu atât mai importantă atunci când este vorba despre tratarea bolilor care pot fi fatale. Utilizarea metodelor actualizate de screening, furnizarea regulată de medicamente și alte produse conexe, disponibilitatea personalului pentru a se asigura că deținuții iau medicamentele prescrise la dozele corecte și la intervale adecvate, precum și, după caz, la regimurile alimentare specifice, constituie elementele esențiale ale unei strategii eficiente de combatere a bolilor menționate anterior și de acordare a unor îngrijiri adecvate deținuților în cauză. În mod similar, condițiile materiale de cazare a deținuților cu boli transmisibile trebuie să fie favorabile îmbunătățirii stării lor de sănătate; pe lângă lumina zilei și o bună ventilație, trebuie să existe condiții de igienă satisfăcătoare și fără suprapopulare. În plus, deținuții în cauză nu trebuie să fie separați de restul populației închisorii, cu excepția cazului în care o astfel de măsură nu este strict necesară din motive medicale sau de altă natură. În acest sens, CPT dorește să sublinieze în mod special că nu există nici o justificare medicală pentru reținerea unui deținut doar pe motiv că este HIV. Pentru a elimina orice neînțelegere cu privire la aceste aspecte, este responsabilitatea autorităților naționale să se asigure că un program cuprinzător de educație privind bolile transmisibile este pus în aplicare atât pentru deținuți, cât și pentru personal. Un astfel de program ar trebui să abordeze modurile de transmitere și mijloacele de protecție, precum și punerea în aplicare a unor măsuri preventive adecvate. În special, trebuie să se pună accentul pe riscul transmiterii HIV și a hepatitei B/C pe cale sexuală și a toxicomaniei intravenoase și să se explice rolul fluidelor corporale ca vectori ai HIV și ai virusului hepatitei. De asemenea, trebuie subliniat faptul că trebuie furnizate informații și sfaturi adecvate înainte - și în cazul unui rezultat pozitiv după toate testele de screening - și, desigur, informațiile referitoare la pacienți trebuie să fie acoperite de confidențialitatea medicală și, în principiu, orice intervenție în acest domeniu trebuie să se bazeze pe consimțământul în cunoștință de cauză al persoanelor în cauză. În plus, pentru ca controlul bolilor menționate anterior să fie eficient, toate ministerele și organismele care lucrează în acest domeniu într-o anumită țară trebuie să asigure o coordonare optimă a eforturilor lor. În această privință, CPT dorește să sublinieze că continuitatea tratamentelor trebuie garantată după eliberare. Părțile relevante din Recomandarea Comitetului miniștrilor privind normele penale europene (adoptată la 11 ianuarie 2006 în cadrul celei de a 952-a reuniuni a delegaților miniștrilor) dispun de principii fundamentale Persoanele private de libertate trebuie tratate cu respectarea drepturilor omului. Persoanele private de libertate își păstrează toate drepturile care nu le-au fost retrase în conformitate cu legea prin decizia de a le condamna la închisoare sau de a le pune în detenție provizorie. Restricțiile impuse persoanelor private de libertate trebuie reduse la strictul necesar și trebuie să fie proporționale cu obiectivele legitime pentru care au fost impuse; lipsa resurselor nu poate justifica condițiile de detenție care încalcă drepturile omului. Viața în închisoare este aliniată cât mai strâns posibil la aspectele pozitive ale vieții în afara închisorii. Fiecare detenție este gestionată astfel încât să faciliteze reintegrarea în societatea liberă a persoanelor private de libertate. (...) 18.1 Spațiile de detenție și, în special, cele destinate locuinței deținuților în timpul nopții trebuie să îndeplinească cerințele de respectare a demnității umane și, în măsura posibilului, a vieții private și să îndeplinească condițiile minime de sănătate și de igienă, ținând cont de condițiile climatice, în special în ceea ce privește spațiul la sol, volumul de aer, iluminatul, încălzirea și curățenia. 18.2 În toate clădirile în care deținuții sunt chemați să locuiască, să muncească sau să se reunească ferestrele trebuie să fie suficient de mari pentru ca deținuții să poată citi și lucra în condiții normale și să permită intrarea aerului proaspăt, cu excepția cazului în care există un sistem de aer condiționat adecvat lumina artificială trebuie să respecte standardele tehnice recunoscute în acest domeniu; și un sistem de alarmă trebuie să permită deținuților să contacteze imediat personalul. 18.3 Dreptul intern trebuie să definească condițiile minime necesare pentru punctele menționate la alineatele (1) și (2).18. Dreptul intern trebuie să prevadă mecanisme care să garanteze că respectarea acestor condiții minime nu este atinsă ca urmare a suprapopularii închisorii. 18.5 Fiecare deținut trebuie, în principiu, să fie cazat în timpul nopții într-o celulă individuală, cu excepția cazului în care se consideră că este preferabil pentru el să locuiască cu alți deținuți. 18.6 O celulă trebuie să fie împărțită numai dacă este adaptată pentru uz colectiv și trebuie să fie ocupată de deținuți recunoscuți pentru a coabita. (...) Igiena 19.1 Toate spațiile unei închisori trebuie ținute în stare curată în orice moment. 19.2 Celulele sau alte spații alocate unui deținut în momentul admiterii sale trebuie să fie curate. 19.3 Deținuții trebuie să aibă acces ușor la instalații sanitare igienice și să le protejeze intimitatea. Instalațiile de baie și duș trebuie să fie suficiente pentru ca fiecare deținut să le poată utiliza, la o temperatură adecvată climei, de preferință zilnic, dar cel puțin de două ori pe săptămână (sau mai frecvent, dacă este necesar) în conformitate cu normele generale de igienă. 19.6. Autoritățile penitenciare trebuie să le furnizeze mijloacele necesare, în special prin articole de toaletă, de uz casnic și de întreținere. GRIEF Invocând art. 3 din Convenție, reclamanții se plâng de condițiile deținerii lor în închisoarea din Alikarnassos (Insula Creta). Printre altele, ei denunță suprapopularea în cadrul acestei instituții penitenciare. Lista reclamanților Nikolaos ATHANASIOU, cetățenia greacă, născută în 1966 Stylianos LOUKAGGIKAS, cetățenia greacă, născută în 1950 Dimitrios ZERVOS, cetățean grec, născut în 1971 Ilias KAPETANIOS, cetățenie greacă, născut în 1950 Nikolaos NISIOTIS, cetățenie greacă, născut în 1965 Christos KOUMURAS, cetățenie greacă, născut în 1955 la Fotios THEODORATOS, cetățenie greacă, născut în 1942, Trifon KARACHALIOS, cetățenie greacă, născut în 1965 la Georgios KAVALAKIS, cetățenie greacă, născut în 1950 10. Apostolos GEORGISTAROS, cetățean grec, născut în 1965 11. Dimitru GERGULOV, cetățean român, născut în 1984 12. Andreas LELOS, cetățenie greacă, născut în 1905 13. Vasilios Ambtalla, cetățenie greacă, născut în 1985 14. Jvara MAKOW, cetățenie irakiană, născut în 1976 15. Theofilos DERVINIOTIS, cetățenie greacă, născut în 1970 16. Abdula PESHWA, cetățenie irakiană, născută în 1980 17. Anastasis MOURKOUTAS, cetățenia greacă, născută în 1969 18. Dimitrios ATTALIDIS, cetățenia greacă, născută în 1958 19. Alexandros TERPELIS, cetățenia greacă, născut în 1958 20. Ali ASSAAD, cetățenia irakiană, născut în 1980 21. Ali ADNAN, cetățenia irakiană, născut în 1973 22. Mehmet SIRIN BAYRAM, cetățenia turcă, născut în 1974 23. Chawaf ABDULRAHMAN, cetățenia siriană, născut în 1966 24. Artan DRAGOTI, naționalitate albaneză, născut în 1970 25. Amjad BAHRI, naționalitate irakiană, născut în 1985 26. Charalambos TSANTEKIDIS, naționalitate greacă, născut în 1959 RĂSPUNSURI LA PĂMÂNȚI Reclamanții sunt victime ale unui tratament contrar art. 3 din Convenție din cauza condițiilor lor de detenție în închisoarea d În special, părțile sunt invitate să furnizeze informații cu privire la motivul pentru suprapopulare în această închisoare, pe baza rapoartelor întocmite de organismele naționale și/sau internaționale, dacă este cazul.

PREMIÈRE SECTION

Requête n

o

36546/10

Nikolaos ATHANASIOU et autres

contre la Grèce

introduite le 16 juin 2010

EXPOSÉ DES FAITS

EN FAIT

Les vingt-six requérants, dont les noms figurent en annexe, sont des ressortissants de plusieurs nationalités, incarcérés à la prison d’Alikarnassos. Ils sont représentés devant la Cour par M

es

A. Spathis et K.

Tsitselikis, avocats au barreau de Thessalonique.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.

La prison d’Alikarnassos, d’une capacité de 105 détenus, en accueillait, lors de l’introduction de la requête, 400 environ qui y vivaient dans des conditions déplorables.

Dans leur requête, les requérants décrivent comme suit les conditions de vie dans la prison

: les détenus sont repartis entre 106 cellules qui se trouvent sur trois étages. Chaque cellule est d’une superficie de 6 m

2

. Les détenus, qui passent quatorze heures enfermés dans les cellules, sont obligés de rester confinés sur leurs lits. Plusieurs d’entre eux souffrent de maladies graves pour lesquelles ils ne sont pas traités et ceux qui sont encore en bonne santé risquent d’en être affectés en raison de cette promiscuité.

En juin 2010, les requérants, ainsi que les autres détenus, saisirent le médiateur de la République se plaignant des conditions de détention dans la prison d’Alikarnassos. Ils allèguent que tant le ministère de la Justice que la direction de la prison étaient déjà conscients de la situation par le biais de requêtes antérieures et également suite à un mouvement de détenus dans toutes les prisons grecques qui, en novembre 2008, avaient décidé de boycotter le réfectoire. La situation se calma à la suite du vote d’un projet de loi prévoyant la mise en liberté sous condition de certaines catégories de détenus.

B.

Les textes internationaux pertinents

1.

Les normes du Comité européen pour la prévention de la torture (CPT)

a)

Extrait du 2

ème

rapport général d’activités du CPT (CPT/Inf(92)3)

«

46.

La question du surpeuplement relève directement du mandat du CPT. Tous les services et activités à l’intérieur d’une prison seront touchés si elle doit prendre en charge plus de prisonniers que le nombre pour lequel elle a été prévue. La qualité générale de la vie dans l’établissement s’en ressentira, et peut-être dans une mesure significative. De plus, le degré de surpeuplement d’une prison, ou dans une partie de celle-ci, peut être tel qu’il constitue, à lui seul, un traitement inhumain ou dégradant.

(...)

48.

L’exercice en plein air demande une mention spécifique. L’exigence d’après laquelle les prisonniers doivent être autorisés chaque jour à au moins une heure d’exercice en plein air, est largement admise comme une garantie fondamentale (de préférence, elle devrait faire partie intégrante d’un programme plus étendu d’activités). Le CPT souhaite souligner que

tous les prisonniers sans exception

(y compris ceux soumis à un isolement cellulaire à titre de sanction) devraient bénéficier quotidiennement d’un exercice en plein air. Il est également évident que les aires d’exercice extérieures devraient être raisonnablement spacieuses et, chaque fois que cela est possible, offrir un abri contre les intempéries.

49.

L’accès, au moment voulu, à des toilettes convenables et le maintien de bonnes conditions d’hygiène sont des éléments essentiels d’un environnement humain.

A cet égard, le CPT doit souligner qu’il n’apprécie pas la pratique, constatée dans certains pays, de prisonniers devant satisfaire leurs besoins naturels en utilisant des seaux dans leur cellule, lesquels sont, par la suite, vidés à heures fixes. Ou bien une toilette devrait être installée dans les locaux cellulaires (de préférence dans une annexe sanitaire), ou bien des moyens devraient être mise en oeuvre qui permettraient aux prisonniers de sortir de leur cellule à tout moment (y compris la nuit) pour se rendre aux toilettes, sans délai indu.

Les prisonniers devraient aussi avoir un accès régulier aux douches ou aux bains. De plus, il est souhaitable que les locaux cellulaires soient équipés de l’eau courante.

»

b)

Extraits du 7

ème

rapport général d’activités (CPT/Inf(97)10)

«

2

ème

Rapport Général

, la question du surpeuplement relève directement du mandat du Comité (cf. CPT/Inf (92) 3, paragraphe 46).

Une prison surpeuplée signifie, pour le détenu, être à l’étroit dans des espaces resserrés et insalubres ; une absence constante d’intimité (cela même lorsqu’il s’agit de satisfaire aux besoins naturels) ; des activités hors cellule limitées à cause d’une demande qui dépasse le personnel et les infrastructures disponibles ; des services de santé surchargés

; une tension accrue et, partant, plus de violence entre détenus comme entre détenus et personnel. Cette énumération est loin d’être exhaustive.

A plus d’une reprise, le CPT a été amené à conclure que les effets néfastes du surpeuplement avaient abouti à des conditions de détention inhumaines et dégradantes.

»

c)

Extraits du 11

ème

rapport général d’activités (CPT/Inf(2001)16)

«-

Surpeuplement carcéral

28.

Le phénomène du surpeuplement carcéral continue de ronger les systèmes pénitentiaires à travers l’Europe et mine gravement les tentatives faites pour améliorer les conditions de détention. Les effets négatifs du surpeuplement carcéral ont déjà été mis en exergue dans des rapports généraux d’activités précédents. Au fur et à mesure de l’extension de son champ d’activité à travers le continent européen, le CPT a été confronté à d’énormes taux d’incarcération et, en conséquence, à un surpeuplement carcéral grave. Le fait qu’un Etat incarcère un si grand nombre de ses citoyens ne peut s’expliquer de manière convaincante par un taux de criminalité élevé

; l’attitude générale des membres des services chargés de l’application des lois et des autorités judiciaires en doit, en partie, être responsable.

Dans de telles circonstances, investir des sommes considérables dans le parc pénitentiaire ne constitue pas une solution. Il faut, plutôt, revoir les législations et pratiques en vigueur en matière de détention provisoire et de prononcé des peines, ainsi que l’éventail des sanctions non privatives de liberté disponible. Telle est précisément l’approche préconisée par la Recommandation N

o

R (99) 22 du Comité des Ministres sur le surpeuplement des prisons et l’inflation carcérale. Le CPT espère vivement que les principes énoncés dans ce texte essentiel seront effectivement appliqués par les Etats membres

; la mise en œuvre de cette Recommandation mérite d’être étroitement surveillée par le Conseil de l’Europe.

- Grands dortoirs

29.

Dans un certain nombre de pays visités par le CPT, et notamment en Europe centrale et orientale, les détenus sont souvent hébergés dans des grands dortoirs comportant la totalité ou la plupart des installations dont se servent quotidiennement les détenus, comme les aires pour dormir et de séjour ainsi que les installations sanitaires. Le CPT a des objections quant au principe même de telles modalités d’hébergement dans des prisons fermées et, ses objections sont encore plus fortes lorsque, comme cela est fréquemment le cas, les dortoirs en question hébergent des détenus dans des espaces extrêmement exigus et insalubres. A n’en point douter, divers facteurs – dont ceux d’ordre culturel – peuvent rendre préférables, dans certains pays, des lieux de détention collectifs plutôt que des cellules individuelles. Toutefois, il n’y a pas grand-chose à dire en faveur – et il y a beaucoup de choses à dire en défaveur – d’un système qui fait vivre et dormir ensemble dans le même dortoir des dizaines et des dizaines de détenus.

De grands dortoirs impliquent inévitablement un manque d’intimité dans la vie quotidienne des détenus. En outre, le risque d’intimidation et de violence est élevé. De telles modalités d’hébergement peuvent faciliter le développement de sous-cultures criminogènes et faciliter le maintien de la cohésion d’organisations criminelles. Elles peuvent également rendre le contrôle effectif par le personnel extrêmement difficile, voire impossible ; en particulier, en cas de troubles en prison, il est extrêmement difficile d’éviter des interventions extérieures impliquant un recours considérable à la force. Avec de telles modalités, une répartition appropriée des détenus, basée sur une évaluation au cas par cas des risques et des besoins, devient également un exercice quasiment impossible. Tous ces problèmes sont exacerbés lorsque le nombre de détenus dépasse un taux d’occupation raisonnable

; en outre, dans une telle situation, la charge excessive pesant sur les installations communes comme les lavabos et les toilettes ainsi qu’une aération insuffisante pour un si grand nombre de personnes mènera souvent à des conditions de détention déplorables.

Le CPT doit cependant souligner que le passage de grands dortoirs vers des unités de vie plus petites doit être accompagné de mesures visant à garantir que les détenus passent une partie raisonnable de la journée en dehors de leur unité de vie, occupés à des activités motivantes de nature variée.

- Accès à la lumière du jour et à l’air frais

30.

Le CPT observe fréquemment l’existence de dispositifs, comme des volets, des jalousies ou des plaques métalliques placés devant les fenêtres des cellules qui privent les détenus d’accès à la lumière du jour et empêchent l’air frais de pénétrer dans les locaux. De tels dispositifs sont particulièrement fréquents dans les établissements de détention provisoire. Le CPT accepte entièrement que des mesures spécifiques de sécurité, destinées à prévenir le risque de collusion et/ou d’activités criminelles, peuvent s’avérer nécessaires par rapport à certains détenus. Toutefois, des mesures de cette nature devraient constituer l’exception et non la règle. Ceci suppose que les autorités compétentes examinent le cas de chaque détenu, afin de déterminer si des mesures de sécurité spécifiques se justifient réellement dans son cas. En outre, même lorsque de telles mesures sont requises, elles ne devraient jamais impliquer que les détenus concernés soient privés de lumière du jour et d’air frais. Il s’agit là d’éléments fondamentaux de la vie, auxquels tout détenu a droit ; de plus, l’absence de ces éléments génère des conditions favorables à la propagation de maladies et, en particulier, de la tuberculose.

Le CPT reconnaît qu’aménager des conditions de vie décentes dans des établissements pénitentiaires peut s’avérer très coûteux, et les améliorations sont freinées dans de nombreux pays par manque de fonds. Toutefois, l’enlèvement des dispositifs obstruant les fenêtres des locaux réservés à l’hébergement des détenus (et l’installation, dans des cas exceptionnels où cela est nécessaire, d’autres dispositifs de sécurité de conception appropriée) ne devrait pas générer des investissements trop lourds et, en même temps, aurait des effets très bénéfiques pour toutes les personnes concernées.

- Maladies transmissibles

31.

La propagation des maladies transmissibles et, notamment, de la tuberculose, de l’hépatite et du VIH/SIDA est devenue une préoccupation de santé publique majeure dans un certain nombre de pays européens. Bien que ces maladies affectent aussi la population en général, elles sont devenues un problème dramatique pour certains systèmes pénitentiaires. A cet égard, le CPT s’est vu, à plusieurs reprises, contraint d’exprimer de sérieuses préoccupations sur l’inadéquation des mesures mises en œuvre

pour traiter ce problème. De plus, il a souvent été constaté que les conditions matérielles dans lesquelles les détenus étaient hébergés ne pouvaient que favoriser la propagation de ces maladies.

Le CPT reconnaît qu’en période de difficultés économiques – comme celles que connaissent aujourd’hui nombre de pays visités par le CPT - il faut faire des sacrifices, y compris dans les établissements pénitentiaires. Cependant, quelles que soient les difficultés rencontrées à un moment donné, le fait de priver une personne de sa liberté implique toujours l’obligation de la prendre en charge ; cette obligation impose des méthodes efficaces de prévention, de dépistage et de traitement. Le respect de cette obligation par les autorités publiques est d’autant plus important lorsqu’il est question de traiter des maladies risquant d’être fatales.

L’utilisation de méthodes actualisées de dépistage, l’approvisionnement régulier en médicaments et autres produits connexes, la disponibilité du personnel pour veiller à ce que les détenus prennent les médicaments prescrits aux bonnes doses et aux bons intervalles, ainsi que, le cas échéant, des régimes alimentaires spécifiques, constituent les éléments essentiels d’une stratégie efficace visant à combattre les maladies susmentionnées et à prodiguer des soins appropriés aux détenus concernés. De même, les conditions matérielles d’hébergement des détenus atteints de maladies transmissibles doivent être propices à l’amélioration de leur état de santé

; outre la lumière du jour et une bonne aération, il doit y avoir des conditions d’hygiène satisfaisantes, et absence de surpeuplement.

De plus, les détenus concernés ne doivent pas être séparés du reste de la population carcérale, à moins qu’une telle mesure ne soit rendue strictement nécessaire pour des raisons médicales ou autres. A cet égard, le CPT tient à souligner plus particulièrement qu’il n’y a aucune justification médicale à la ségrégation d’un détenu au seul motif qu’il est séropositif au VIH.

Afin de dissiper tout malentendu sur ces questions, il incombe aux autorités nationales de faire en sorte qu’un programme complet d’éducation au sujet des maladies transmissibles soit en place tant à l’intention des détenus que du personnel. Un tel programme devrait traiter des modes de transmission et des moyens de protection ainsi que de la mise en oeuvre de mesures préventives adéquates. Il convient, plus particulièrement, de mettre l’accent sur les risques de transmission du VIH et des hépatites B/C par voie sexuelle et la toxicomanie intraveineuse, et d’expliquer le rôle des fluides corporels comme vecteurs du VIH et des virus de l’hépatite.

Il faut également souligner que des informations et conseils adéquats avant - et en cas de résultat positif après - tout test de dépistage doivent être donnés. En outre, il va de soi que les informations relatives aux patients doivent être couvertes par le secret médical.

Par principe, toutes interventions en ce domaine doivent être fondées sur le consentement éclairé des personnes concernées.

En outre, pour que le contrôle des maladies susmentionnées soit effectif, tous les ministères et organismes travaillant dans ce domaine dans un pays donné doivent veiller à une coordination optimale de leurs efforts. A cet égard, le CPT tient à souligner que la continuité des traitements doit être garantie après la libération.

»

2.

Le Comité des Ministres du Conseil de l’Europe

Les parties pertinentes de la recommandation du Comité des Ministres sur les Règles pénitentiaires européennes (adoptée le 11 janvier 2006 lors de la 952

e

réunion des Délégués des Ministres) disposent

:

«

Principes fondamentaux

1.

Les personnes privées de liberté doivent être traitées dans le respect des droits de l’homme.

2.

Les personnes privées de liberté conservent tous les droits qui ne leur ont pas été retirés selon la loi par la décision les condamnant à une peine d’emprisonnement ou les plaçant en détention provisoire.

3.

Les restrictions imposées aux personnes privées de liberté doivent être réduites au strict nécessaire et doivent être proportionnelles aux objectifs légitimes pour lesquelles elles ont été imposées.

4.

Le manque de ressources ne saurait justifier des conditions de détention violant les droits de l’homme.

5.

La vie en prison est alignée aussi étroitement que possible sur les aspects positifs de la vie à l’extérieur de la prison.

6.

Chaque détention est gérée de manière à faciliter la réintégration dans la société libre des personnes privées de liberté.

(...)

18.1

Les locaux de détention et, en particulier, ceux qui sont destinés au logement des détenus pendant la nuit, doivent satisfaire aux exigences de respect de la dignité humaine et, dans la mesure du possible, de la vie privée, et répondre aux conditions minimales requises en matière de santé et d’hygiène, compte tenu des conditions climatiques, notamment en ce qui concerne l’espace au sol, le volume d’air, l’éclairage, le chauffage et l’aération.

18.2

Dans tous les bâtiments où des détenus sont appelés à vivre, à travailler ou à se réunir

:

a.

les fenêtres doivent être suffisamment grandes pour que les détenus puissent lire et travailler à la lumière naturelle dans des conditions normales, et pour permettre l’entrée d’air frais, sauf s’il existe un système de climatisation approprié

;

b.

la lumière artificielle doit être conforme aux normes techniques reconnues en la matière

; et

c.

un système d’alarme doit permettre aux détenus de contacter le personnel immédiatement.

18.3

Le droit interne doit définir les conditions minimales requises concernant les points répertoriés aux paragraphes

1 et 2.

18.4

Le droit interne doit prévoir des mécanismes garantissant que le respect de ces conditions minimales ne soit pas atteint à la suite du surpeuplement carcéral.

18.5

Chaque détenu doit en principe être logé pendant la nuit dans une cellule individuelle, sauf lorsqu’il est considéré comme préférable pour lui qu’il cohabite avec d’autres détenus.

18.6

Une cellule doit être partagée uniquement si elle est adaptée à un usage collectif et doit être occupée par des détenus reconnus aptes à cohabiter.

(...)

Hygiène

19.1

Tous les locaux d’une prison doivent être maintenus en état et propres à tout moment.

19.2

Les cellules ou autres locaux affectés à un détenu au moment de son admission doivent être propres.

19.3

Les détenus doivent jouir d’un accès facile à des installations sanitaires hygiéniques et protégeant leur intimité.

19.4

Les installations de bain et de douche doivent être suffisantes pour que chaque détenu puisse les utiliser, à une température adaptée au climat, de préférence quotidiennement mais au moins deux fois par semaine (ou plus fréquemment si nécessaire) conformément aux préceptes généraux d’hygiène.

19.5

Les détenus doivent veiller à la propreté et à l’entretien de leur personne, de leurs vêtements et de leur logement.

19.6

Les autorités pénitentiaires doivent leur fournir les moyens d’y parvenir, notamment par des articles de toilette ainsi que des ustensiles de ménage et des produits d’entretien.

»

GRIEF

Invoquant l’article 3 de la Convention, les requérants se plaignent des conditions de leur détention à la prison d’Alikarnassos (île de Crète). Ils dénoncent notamment la surpopulation au sein de cet établissement carcéral.

Liste des requérants

1.

Nikolaos ATHANASIOU, nationalité grecque, né en 1966

2.

Stylianos LOUKAGGIKAS, nationalité grecque, né en 1950

3.

Dimitrios ZERVOS, nationalité grecque, né en 1971

4.

Ilias KAPETANIOS, nationalité grecque, né en 1950

5.

Nikolaos NISIOTIS, nationalité grecque, né en 1965

6.

Christos KOUMOURAS, nationalité grecque, né en 1955

7.

Fotios THEODORATOS, nationalité grecque, né en 1942

8.

Tryfon KARACHALIOS, nationalité grecque, né en 1965

9.

Georgios KAVALAKIS, nationalité grecque, né en 1950

10.

Apostolos GEORGITSAROS, nationalité grecque, né en 1965

11.

Dimitru GERGULOV, nationalité roumaine, né en 1984

12.

Andreas LELOS, nationalité grecque, né en 1905

13.

Vasilios AMBTALLA, nationalité grecque, né en 1985

14.

Jvara MAKOW, nationalité irakienne, né en 1976

15.

Theofilos DERVINIOTIS, nationalité grecque, né en 1970

16.

Abdula PESHWA, nationalité irakienne, né 1980

17.

Anastasios MOURKOUTAS, nationalité grecque, né en 1969

18.

Dimitrios ATTALIDIS, nationalité grecque, né en 1958

19.

Alexandros TSERPELIS, nationalité grecque, né en 1958

20.

Ali ASSAAD, nationalité irakienne, né en 1980

21.

Ali ADNAN, nationalité irakienne, né en 1973

22.

Mehmet SIRIN BAYRAM, nationalité turque, né en 1974

23.

Chawaf ABDULRAHMAN, nationalité syrienne, né en 1966

24.

Artan DRAGOTI, nationalité albanaise, né en 1970

25.

Amjad BAHRI, nationalité irakienne, né en 1985

26.

Charalambos TSANTEKIDIS, nationalité grecque, né en 1959

QUESTIONS AUX PARTIES

Les requérants sont-ils victimes d’un traitement contraire à l’article 3 de la Convention en raison de leurs conditions de détention dans la prison d’Alikarnassos

? En particulier, les parties sont invitées à fournir des informations sur le grief tiré de la surpopulation au sein de cette prison en se fondant, le cas échéant, sur des rapports dressés par des instances nationales et/ou internationales.