CASE OF FERENCNE KOVACS v. HUNGARY

Reclamantul s-a născut în 1925 și trăiește în Budapesta. Reclamantul a fost urmărit pentru că a atacat un oficial la 8 martie 2001. Între 21 martie 2003 și 20 octombrie 2008 nu a participat la, fără o scuză corespunzătoare, șapte audieri programate în acest caz. Prin urmare, mai multe mandate de bancă au fost emise, dar în zadar. În cele din urmă, la 5 martie 2009, Curtea de District de Tababánya a ordonat detenția anterioară în absența ei, care se bazează implicit pe art. 281 alineatul (6) din Codul de Procedură Penală. Nu este clar dacă acest act a avut loc la o audiere (tárgyalás) sau la o sesiune (ülés). La 17 martie 2009, reclamantul a fost prins, iar la 17 aprilie 2009, detenția a fost încheiată.

Secțiunea 281 alineatul (6) din Codul de Procedință Penală (capitolul 13: Audierea instanței de primă instanță), în vigoare până la 7 martie 2007, prevăzută în mod relevant: „Dacă un mandat de bancă a fost eliberat în cadrul procedurii din cauza neatenției acuzaților, un mandat de arestare este eliberat sau ordonat de detenție preliminară, cu condiția ca infracțiunile în cauză să fie pedepsite cu închisoare.” 10. Prin decizia nr. 30/2007. (III.7) AB, Curtea Constituțională a șterget expresia „detenție anterioară ordonată” din dispoziția de mai sus. Curtea Constituțională a raționat în esență că dispoziția impugnată, în forma sa originală, a constituit o bază pentru o măsură disproporționată: pur și simplu neatenție a acuzatului după eliberarea unui mandat de bancă, cauzat de orice motiv, a condus la asumarea unei omisiuni nelegiuitoare de partea sa, ceea ce implică, fără alte examinări, ordonarea deținerii prealabile.

Curtea Constituțională a încheiat după cum urmează: „Constituția [...] prevede ca garanție legală în cadrul procedurii, în vederea hotărârii [pentru detenția anterioară] că acuzatul trebuie să fie auzit. Pentru a auzi acuzatul face parte din cerința [constituțională] a procesului corespunzător, care este relevantă în fiecare etapă a procedurii.

Nu există un astfel de interes sau obiectiv constituțional care să permită o limitare a dreptului [constituțional] al acuzatului de a fi ascultat de o instanță, fără încălcarea dreptului acesteia la un proces corespunzător.” 11. În răspunsul la argumente suplimentare care contestă constituționalitatea restului articolului 281 alineatul (6), Curtea Constituțională a susținut totuși dispoziția din partea sa, care permite eliberarea unui mandat de arest, susținând că o astfel de măsură se afla încă în limitele proporționale, spre deosebire de ordinul de detenție preliminară, care este cea mai strictă măsură coercitivă în acest domeniu. Acesta a susținut că odată ce a fost arestat acuzat sau nedisponibil, instanța ar fi în măsură să examineze meritele acele circumstanțe care ar putea necesita impunerea detenției preliminare.

12. În consecință, începând cu 7 martie 2007 și în momentul material, secțiunea 281 alineatul (6) a citit următoarele: „Dacă un mandat de bancă a fost eliberat în procedura din cauza neatenției acuzatului, se eliberează un mandat de arestare, cu condiția ca infracțiunile în cauză să fie pedepsite cu închisoare.”

5. The applicant was born in 1925 and lives in Budapest. 6. The applicant was prosecuted for having assaulted an official on 8 March 2001. Between 21 March 2003 and 20 October 2008 she failed to attend, without a due excuse, seven hearings scheduled in the case. Several bench warrants were consequently issued, but in vain. 7. Eventually, on 5 March 2009 the Tatabánya District Court ordered her pre-trial detention in her absence, implicitly relying on section 281(6) of the Code of Criminal Procedure. It is not clear whether this act took place at a hearing (tárgyalás) or a session (ülés). The applicant’s appeal against her detention to the Komárom-Esztergom County Regional Court was to no avail.

8. On 17 March 2009 the applicant was apprehended. On 17 April 2009 her detention was terminated. 9. Section 281(6) of the Code of Criminal Procedure (Chapter 13: The first-instance court hearing), as in force until 7 March 2007, provided as relevant: “If a bench warrant has been issued in the procedure due to the non-attendance of the accused, an arrest warrant shall be issued or pre-trial detention ordered, provided that the offence in question is punishable with imprisonment.” 10. By decision no. 10/2007. (III.7.) AB, the Constitutional Court deleted the phrase “pre-trial detention ordered” from the above provision.

The Constitutional Court reasoned in essence that the impugned provision, in its original form, constituted a basis for a disproportionate measure: the accused’s mere non-attendance after the issuance of a bench warrant, caused by any reason, led to the assumption of wrongful omission on his/her side, entailing, without any further examination, the ordering of pre-trial detention. The Constitutional Court went on to conclude as follows: “[T]he Constitution ... prescribes as a statutory guarantee in the procedure with a view to deciding [on pre-trial detention] that the accused must be heard. To hear the accused is part of the [constitutional] requirement of due process which is relevant in every stage of the proceedings.

There is no such constitutional interest or aim which would allow a limitation on the accused’s [constitutional] right to be heard by a court, without a breach of the latter’s right to a due process.” 11. In reply to further arguments challenging the constitutionality of the remainder of section 281(6), the Constitutional Court nevertheless upheld the provision in its part allowing for an arrest warrant to be issued, holding that such a measure was still within the boundaries of proportionality, as opposed to the ordering of pre-trial detention which is the most stringent coercive measure in this field. It argued that once the absconding or unavailable accused was arrested, the court would be in a position to examine the merits of those circumstances which might require the imposition of pre-trial detention.

12. Consequently, from 7 March 2007 and at the material time, section 281(6) read as follows: “If a bench warrant has been issued in the procedure due to the non-attendance of the accused, an arrest warrant shall be issued, provided that the offence in question is punishable with imprisonment.”