MUNTEANU v. MOLDOVA

SECȚIUNEA TERZĂ Cererea nr. 34168/11 Rodica și Cristian MUNTEANU împotriva Moldovei depusă la 1 iunie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dna Rodica Munteanu (prima reclamantă) și dl Cristian Munteanu (a doua reclamantă) sunt resortisanți moldoveni care s-au născut în 1971 și, respectiv, în 1998 și trăiesc în Durlești. Ele sunt mamă și fiu. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dna Străisteanu, avocat practicant în Chișinău. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Primul reclamant este căsătorit cu I.M. Acum vreo trei ani și-a pierdut slujba și a început să bea puternic, a devenit violent față de solicitanți și a vândut articole din casă pentru a cumpăra alcool.

În 2007 a bătut sever prima reclamantă, după care a fost tratată într-un spital timp de trei săptămâni. Violența, atât verbală, cât și fizică (în formă de lovituri și lovituri cu diverse obiecte) a continuat ulterior. Al doilea reclamant a fost, de asemenea, bătut și insultat în mod regulat și adesea se duce la casele prietenilor săi pentru a pregăti pentru școală sau pur și simplu odihnă din scandalurile de acasă și a evitat mai multă violență față de el. La 18 aprilie 2011, primul reclamant a cerut poliției să ia măsuri împotriva I.M., care a atacat-o. Poliția a aplicat o amenda pentru ea, deoarece I.M. Primul reclamant a explicat că a fost în sat în timpul săptămânii. În orice caz, ar fi fost greu pentru oricine să-și imagineze că ar putea învinge un om de peste 120 de kilograme.

După ce a fost bătut din nou de către I.M. la 19 aprilie 2011, primul reclamant a chemat poliția și ofițerul a avut o discuție cu agresorul. La 21 aprilie 2011 primul reclamant a cerut o ordine de protecție. Mai 2011 Curtea de District Buiucani a emis o astfel de ordonare, obligand I.M. să părăsească casa lor timp de 90 de zile și să nu se adreseze reclamanților. În aceeași zi, ordinul a fost transmis poliției locale, Agenția de Asistență Socială Buiucani și Agenția Buiucani pentru Protecția Drepturilor Copiilor. La 11 mai 2011, ofițerul de poliție responsabil pentru cazul a informat reclamanții că a informat I.M. din ordinul de protecție la 6 mai 2011 și l-a avertizat împotriva abuzului de solicitanți.

I.M. a părăsit casa în aceeași zi. Cu toate acestea, a doua zi I.M. s-a întors acasă și a continuat să locuiască acolo. Primul reclamant a sunat de mai multe ori poliția, care a discutat cu I.M., dar nu a făcut nimic pentru a-l scoate din casă. Între timp, I.M. a continuat să insulte reclamanții și să fie violent împotriva lor. La 19 mai 2011, avocatul reclamantului a cerut procurorului Buiucani să lanseze o investigație penală împotriva I.M. pentru acte de violență domestică și să se asigure că ordinul de protecție a fost pus în aplicare. La 20 mai 2011, avocatul reclamantului a cerut Agenției de Asistență Socială Buiucani să examineze I.M. pentru a verifica dacă are dependență de alcool. La 24 mai 2011, prima reclamantă a fost din nou insultată și împinsă de I.M., după chemarea poliției locale, a fost supusă că a fost obosit de problemele familiei reclamanților, refuzând astfel orice asistență.

La 25 mai 2011, prima reclamantă a fost invitată la Agenția de Asistență Socială Buiucani, unde se presupune că doi asistenți sociali i-au spus să fie drăguță cu soțul ei și să își păstreze familia în acest mod. La 26 mai 2011, primul reclamant a făcut o plângere împotriva celor doi lucrători sociali pentru victima victimei violenței domestice. O altă plângere a fost adresată în aceeași zi Ministerului Afacerilor Interne cu privire la comportamentul inacceptabil al ofițerului care a refuzat asistența ei la 24 mai 2011. I.M. continuă să locuiască în casa familiei și să acționeze agresiv împotriva reclamanților. COMPLAINTE Reclamanții se plâng în temeiul articolului 3 din Convenție că autoritățile au tolerat abuzul din partea I.M.

și, prin faptul că nu a respectat ordinul de protecție, au încurajat sentimentul său de impunitate. Ei se plâng în continuare de discriminare împotriva femeilor din partea autorităților, în încălcarea articolului 14 din Convenție, coroborat cu articolele 3 și 8 din Convenție. În cele din urmă, ei se plâng că, prin a nu lua orice acțiune hotărâtă împotriva I.M., autoritățile permit distrugerea drepturilor Convenției, în contravenție cu art. 17 din Convenție. A existat o încălcare a art. 3 și/sau 8 din Convenție? În special, autoritățile și-au îndeplinit obligațiile pozitive în temeiul acestor dispoziții de a proteja reclamanții împotriva violenței domestice și de a urmări persoanele responsabile pentru această violență (a se vedea mutatis mutandis Opuz v. Turcia, nr. 33401/02, §§§ 158-176, CEDO 2009)? A existat o încălcare a articolului 13 din Convenție?

În special, reclamanții au dispus la dispoziția acestora de remedii eficace în ceea ce privește plângerile în temeiul articolului 3 și/sau al articolului 8 din Convenție, având în vedere, printre altele, imposibilitatea aparentă de aplicare a ordinului de protecție emis în ceea ce privește acestea? În circumstanțele cazului se dezvăluie un tratament discriminatoriu împotriva primului reclamant din cauza genului ei, în contravenție cu art. 14 din Convenție, luat coroborat cu art. 3 și/sau cu art. 8 din Convenție?

THIRD SECTION

Application no. 34168/11 Rodica and Cristian MUNTEANU against Moldova lodged on 1 June 2011

STATEMENT OF FACTS

THE FACTS The applicants, Ms Rodica Munteanu (the first applicant), and Mr Cristian Munteanu (the second applicant), are Moldovan nationals who were born in 1971 and 1998 respectively and live in Durlești. They are mother and son. They are represented before the Court by Ms D. Străisteanu, a lawyer practising in Chișinău. The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. The first applicant is married to I.M. Some three years ago he lost his job and started drinking heavily, became violent towards the applicants and sold items from the house in order to purchase alcohol. In 2007 he severely beat the first applicant, following which she was treated in a hospital for three weeks.

The violence, both verbal and physical (in the form of blows and hitting with various objects) continued thereafter. The second applicant was also regularly beaten and insulted and would often go to his friends’ houses to prepare for school or simply rest from the scandals at home and avoid further violence towards him. On 18 April 2011 the first applicant asked the police to take action against I.M., who had assaulted her. The police applied a fine to her, because I.M. had called the police earlier during the week-end to complain about her insults and about beating him. The first applicant explained that she had been in the village during the week-end. In any event, it would be difficult for anyone to imagine that she could beat a man weighing 120 kilograms.

After having been beaten again by I.M. on 19 April 2011, the first applicant called the police and the officer had a discussion with the aggressor. On 21 April 2011 the first applicant asked for a protection order. On 3 May 2011 the Buiucani District Court issued such an order, obliging I.M. to leave their house for 90 days and not to approach the applicants. On the same day the order was forwarded to the local police, the Buiucani Social Assistance Agency and the Buiucani Agency for the Protection of the Rights of Children. On 11 May 2011 the police officer responsible for the case informed the applicants that he had informed I.M. of the protection order on 6 May 2011 and warned him against abusing the applicants.

I.M. left the house on the same day. However, the next day I.M. returned home and continued living there. The first applicant called several times the police, which discussed with I.M. but did nothing to remove him from the house. In the meantime, I.M. continued to insult the applicants and to be violent towards them. On 19 May 2011 the applicants’ lawyer asked the Buiucani prosecutor’s office to launch a criminal investigation against I.M. for acts of domestic violence and to ensure that the protection order was enforced. On 20 May 2011 the applicants’ lawyer asked the Buiucani Social Assistance Agency to examine I.M. in order to verify whether he had alcohol dependence. On 24 May 2011 the first applicant was again insulted and pushed by I.M.

Having called the local police, she was allegedly told by an officer that he was tired of the applicants’ family’s problems – thus refusing her any assistance. On 25 May 2011 the first applicant was invited to the Buiucani Social Assistance Agency, where two social assistants allegedly told her to be nice to her husband and in that manner preserve their family. On 26 May 2011 the first applicant made a complaint against the two social workers for victimizing the victim of domestic violence. Another complaint was made on the same day to the Ministry of Internal Affairs about the unacceptable behaviour of the officer who had refused her assistance on 24 May 2011. I.M. continues to live in the family’s house and to act aggressively against the applicants.

COMPLAINTS 1. The applicants complain under Article 3 of the Convention that the authorities tolerated the abuse on the part of I.M. and, by failing to enforce the protection order, encouraged his feeling of impunity. 2. They further complain of discrimination against women on the part of the authorities, in breach of Article 14 of the Convention in conjunction with Article 3 and 8 of the Convention. 3. They finally complain that by failing to take any resolute action against I.M. the authorities allow the destruction of their Convention rights, contrary to Article 17 of the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has there been a violation of Article 3 and/or 8 of the Convention? In particular, did the authorities discharge their positive obligations under these provisions to protect the applicants from domestic violence and to prosecute those responsible for such violence (see, mutatis mutandis , Opuz v. Turkey , no. 33401/02, §§ 158-176, ECHR 2009)? 2. Has there been a violation of Article 13 of the Convention? In particular, did the applicants have at their disposal effective remedies in respect of their complaints under Article 3 and/or 8 of the Convention, in view inter alia of the apparent impossibility to enforce the protection order issued in their respect? 3. Do the circumstances of the case disclose discriminatory treatment against the first applicant on account of her gender, contrary to Article 14 of the Convention taken in conjunction with Article 3 and/or 8 of the Convention?