- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 19 mai 2014
- Stat pârât
- MDA
N.P. împotriva Republicii Moldova
Traducere în română Auto
Comunicat la 19 mai 2014 THIRD SECTION Cerere nr. 58455/13 N.P. împotriva Republicii Moldova depusă la 9 septembrie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna N.P., este un național moldovenesc, născut în 1986 și locuiește în Chișinău. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl A. Lungu, un avocat care practică în Durlești. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a trăit cu fiica ei de cinci ani, A., și cu mama ei, G. La 22 septembrie 2011 A. a fost scos din casa ei de către poliție și plasat în îngrijirea Biroului de Protecție a Copilului Ciocana, conform căruia poliția a găsit reclamantul și G. beat și lupta în prezența A., care era murdar, foame, speriat și plânge.
Un raport medical elaborat în aceeași zi a constatat că reclamantul a avut o intoxicare severă cu alcool. La 23 septembrie 2011, un asistent social și un psiholog dintr-o organizație neguvernamentală au vizitat casa reclamantului și au constatat că reclamantul și G. erau beți. De asemenea, au găsit semne de violență fizică. Reclamantul se comportase nepotrivit și avea un aspect nepotrivit. Casa era insalubre și lipsită de apă, electricitate și gaz. Vecinii au raportat că A. nu participase la nici o instituție pre-scolară, în general era neglijată de familia ei, era de obicei murdar și adesea cere mâncare. La 27 septembrie 2011, Comitetul pentru Protecția Copilului a examinat situația A.. Când reclamantul a apărut în fața comitetului ea a fost presupusă beat.
Reclamantul a contestat această afirmație. Considerând incidentul din 22 septembrie 2011 și rezultatele vizitei din 23 septembrie 2011, comitetul a concluzionat că întoarcerea A. la familia ei biologică își va pune viața și sănătatea în pericol. La 29 septembrie 2011, Oficiul de Protecție a Copilului Ciocana a instituit o procedură privind retragerea autorității parentale a reclamantului, care s-a bazat pe concluziile ședinței comitetului din 27 septembrie 2011. La 27 octombrie 2011, reclamantul a solicitat să viziteze A. La 23 Noiembrie 2011 Oficiul de Protecție a Copilului Ciocana a refuzat cererea și i-a informat că vizitele sunt interzise în timp ce procedurile de judecată sunt pendente.
În instanță, reclamantul a susținut că ea este un singur părinte și nu a primit sprijin de la nimeni, inclusiv de servicii sociale. Ea a avut dificultăți financiare, ceea ce a împiedicat să își îmbunătățească condițiile de viață. Ea a susținut că a avut grijă de copilul ei și a dorit să fie cu ea, și că a fost angajată să își îndeplinească responsabilitățile parentale. Ea a susținut că incidentul din 22 septembrie 2011 a fost neobișnuit și nu poate constitui motive pentru îndepărtarea autorității ei parentale. 10. La 14 februarie 2012, Curtea de District Ciocana a hotărât să retragă autoritatea parentală a reclamantului, bazandu-se în esență pe argumentele Oficiului de Protecție a Copilului.
Curtea a constatat, printre altele, următoarele: „Reclamantul] abuzează de alcool, este șomer și adesea pleacă acasă la muncă în Turcia… După un examen medical [al A.] a fost făcut următorul diagnostic: encefalopatie reziduală cu abilități motorii întârziate, tulburări de mișcare ușoară a piciorului, boala glandei tiroidiene, scăderea necesității de somn ( „hiposomnie”) ), și insuficiența urinară… Evaluarea psihologică a raportat comportament echilibrat și liniștit, dezvoltarea întârziată a proceselor cognitive și a abilităților de comunicare, introversia și starea emoțională pozitivă… [Reclamantul] nu a vizitat și nu a întrebat despre [A.] de la îndepărtarea ei din casă, care a fost dovada indiferenței [de reclamantului] față de [A.]…
La 19 octombrie 2011, biroul procurorului Ciocana a constatat [reclamantul] vinovat, în conformitate cu art. 64 alineatul (1) din Codul de infracțiuni administrative, de a nu-și îndeplini atribuțiile parentale și a amendat 200 de lei moldoveni (12,5 euro)… [reclamantul] a neglijat datoria ei parentale, nu a avut grijă de copil, nu a furnizat sprijin material și emoțional și prin conduita ei imorală, a avut o influență negativă asupra copilului ... și astfel nu a putut crește și educa copilul.” 11. Reclamantul a apelat, argumentând, printre altele La 24 octombrie 2012, Curtea de Apel Chișinău a respins recursul reclamantului ca fiind nefondat, reprezentând motivele adăugat de Curtea de District.
13. , că drepturile sale în temeiul articolului 8 din Convenție au fost încălcate și ea a prezentat dovezi că a încercat în mod repetat să-și viziteze fiica, dar a fost autorizată să facă acest lucru doar în două ocazii. Ea a menționat declarațiile unui asistent social dinaintea instanței, că familia reclamantului a fost monitorizată, dar că înainte nu existau motive să îndepărteze copilul din familie sau să retragă autoritatea parentală a reclamantului, iar asistentul social a confirmat că nu au fost luate măsuri pentru a sprijini familia. 14. La 8 mai 2013, Curtea Supremă de Justiție a susținut hotărârile anterioare din motive identice. Această hotărâre a fost finală. 15. Într-o scrisoare din 17 ianuarie 2013 șeful Centrului Municipal pentru Copii Specializati a declarat că Oficiul de Protecție a Copilului Ciocana a plasat A. în îngrijirea centrului la 30 septembrie 2011 și a interzis orice vizită a reclamantului până la sfârșitul procedurii judiciare.
Ea a confirmat că reclamantul a solicitat vizite. Deși cererile ei au fost refuzate, reclamantul a reușit să-și vadă copilul la 1 și 12 august 2012. În timpul vacanțelor de iarnă, ea a adus mai multe parcele cu dulciuri și jucării și a cerut alte întâlniri. Reclamantul a fost redirecționat către Biroul de Protecție a Copilului Ciocana pentru a obține autorizația de a vizita A. înainte de sfârșitul procedurii judiciare. 16. Într-o scrisoare adresată Serviciului Municipal de Protecție a Copilului din data 22 August 2013, Oficiul de Protecție a Copilului Ciocana a explicat că reclamantul a fost refuzat accesul la A. după ce instanța și-a retras în cele din urmă autoritatea parentală. 17. La 31 octombrie 2013 H., o rudă, a fost numită tutore A. și beneficiară de indemnitatea de îngrijire a copilului.
Solicitațiile reclamantului de a vizita A. au fost refuzate de H. din cauza faptului că nu mai avea niciun drept parental. Legea internă relevantă 18. Codul familiei, adoptat în temeiul Legii nr. 1316 din 26 octombrie 2000, citește în momentul respectiv: „art.
67. Retragerea autorității parentale Părinții pot avea autoritatea parentală retrasă în cazul în care: a) neglijează datoria parentală, inclusiv plata almaniei; b) refuză să ia copilul din maternitate sau dintr-o altă instituție medicală, educativă, socială sau altă instituție; c) abuzează de drepturile lor părinților; d) acționează cu cruzime în ceea ce privește copilul, utilizează violență fizică sau psihologică sau interferează cu inviolabilitatea sexuală a copilului; e) comportamentul lor imoral are o influență negativă asupra copilului; f) suferă de alcoolism cronic sau de dependență de droguri; g) au comis crime intenționate care pun în pericol viața și sănătatea copiilor sau a soțului lor; și h) în alte cazuri în care este necesară în interesul copilului.
art. 71. Îndepărtarea copilului din casa sa fără retragerea autorității părinților (1) La cererea autorității de îngrijire, instanța poate decide să îndepărteze un copil din îngrijirea părinților săi fără a retrage autoritatea parentală și să-l pună în grija autorității de îngrijire, în cazul în care lăsarea copilului cu părinții săi reprezintă o amenințare pentru viața și sănătatea sa. art. 112/1. Prevenirea separarii copiilor cu părinții lor. (1) Autoritatea de îngrijire ia toate măsurile necesare pentru identificarea timpurie a situațiilor de risc care pot duce la separarea copiilor de părinții lor. (2) Autoritatea organizează servicii de conservare, reconstruire și dezvoltare a capacității copiilor și părinților de a depăși situațiile care pot duce la separarea lor.” 19. Codul de infracțiuni administrative, promulgat prin Legea nr. 218 din 24 octombrie 2008, se citește după cum urmează: „art.
63. Neîndeplinirea sprijinului, educarea și educarea copilului unuia (1) Eșecul părinților sau al persoanelor care le înlocuiesc pentru a îndeplini în mod corespunzător datoria de sprijinire, educare și educare a copilului lor este pedepsit cu o amendă de la 5 la 20 de unități convenționale. (2) Acțiunile descrise în alin. (1), în cazul în care acestea au dus la neglijarea copilului, vagabondarea, implorarea sau în cazul copilului care a comis o acțiune social periculoasă, sunt pedepsite cu o amendă de la 15 la 25 de unități convenționale impuse părinților sau persoanelor care le înlocuiesc sau prin serviciul comunitar de până la 40 de ore.” COMPLAINT 20. Reclamantul se plânge, în conformitate cu art. 8 din Convenție, de disproporționalitatea deciziei de retragere a autorității ei parentale și de neîncrederea autorităților de a face eforturi pentru a-și asigura dreptul de a trăi cu copilul ei.
Întrebarea părților A existat o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale de familie, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție? Dacă da, această interferență în conformitate cu legea a fost necesară și proporțională în ceea ce privește art. 8 alineatul (2)?
Communicated on 19 May 2014
THIRD SECTION
Application no. 58455/13 N.P. against the Republic of Moldova lodged on 9 September 2013
STATEMENT OF FACTS
1. The applicant, Ms N.P., is a Moldovan national, who was born in 1986 and lives in Chișinău. She is represented before the Court by Mr A. Lungu, a lawyer practising in Durlești. A. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
The applicant lived with her five-year-old daughter, A., and with her mother, G.
On 22 September 2011 A. was removed from her home by the police and placed in the care of the Ciocana Child Protection Office, according to whom the police had found the applicant and G. drunk and fighting in the presence of A., who had been dirty, hungry, scared and crying. A medical report drawn up on the same day found that the applicant had severe alcohol intoxication.
On 23 September 2011 a social worker and a psychologist from a non-governmental organisation visited the applicant’s home and found that the applicant and G. were drunk. They also found signs of physical violence. The applicant had been behaving inappropriately and had an unkempt appearance. The house was insalubrious and lacked running water, electricity and gas. The neighbours reported that A. had not been attending any pre-school institution, was generally neglected by her family, was usually dirty, and often asked for food.
On 27 September 2011 the Child Protection Committee examined A.’s situation. When the applicant appeared before the committee she was allegedly drunk. The applicant disputed that allegation. Relying on the incident of 22 September 2011 and the findings of the visit of 23 September 2011, the committee concluded that A.’s return to her biological family would put her life and health in danger.
On 29 September 2011 the Ciocana Child Protection Office instituted proceedings seeking the withdrawal of the applicant’s parental authority. They relied on the conclusions of the committee meeting of 27 September 2011.
On 27 October 2011 the applicant requested to visit A. On 23 November 2011 the Ciocana Child Protection Office refused the request and informed her that visits were prohibited while court proceedings were pending.
In court the applicant argued that she was a single parent and had received no support from anyone, including social services. She had financial difficulties, which prevented her from improving her living conditions. She contended that she cared for her child and wished to be with her, and that she was committed to discharging her parental responsibilities. She argued that the incident of 22 September 2011 had been unusual and could not constitute grounds for the removal of her parental authority.
On 14 February 2012 the Ciocana District Court decided to withdraw the applicant’s parental authority, relying essentially on the arguments of the Child Protection Office. The court found, inter alia, the following: “[the applicant] abuses alcohol, is unemployed and often leaves home to work in Turkey… Following a medical examination [of A.] the following diagnosis was made: residual encephalopathy with delayed motor skills, mild leg movement disorder, thyroid gland disease, decreased need for sleep ( “hyposomnia” ), and urinary insufficiency… The psychological assessment reported balanced and quiet behaviour, delayed development of cognitive processes and of communication abilities, introversion, and a positive emotional state… [The applicant] had neither visited nor asked about [A.] since her removal from home, which was evidence of [the applicant’s] indifference towards [A.]… On 19 October 2011 the Ciocana prosecutor’s office found [the applicant] guilty, under Article 64 para. 1 of the Code of Administrative Offences, of failing to discharge her parental duties and fined her 200 Moldovan lei (12.5 euros)… [the applicant] neglected her parental duties, did not take care of the child, did not provide material and emotional support and by her immoral conduct, had a negative influence on the child ... and thus was unable to raise and educate her child.”
The applicant appealed, arguing, inter alia , that she had been employed since 4 October 2011, was making significant efforts to improve her life and wished to be with A.
On 24 October 2012 the Chișinău Court of Appeal dismissed the applicant’s appeal as ill-founded, reiterating the reasons adduced by the District Court.
The applicant appealed again, arguing, inter alia , that her rights under Article 8 of the Convention had been violated. She submitted evidence that she had repeatedly attempted to visit her daughter but had been allowed to do so on only two occasions. She referred to the statements of a social worker before the court, that the applicant’s family had been monitored but that previously there had been no reason to remove the child from the family or to withdraw the applicant’s parental authority. The social worker confirmed that no measures had been taken to support the family.
On 8 May 2013 the Supreme Court of Justice upheld the previous judgments for identical reasons. That judgment was final.
In a letter dated 17 January 2013 the head of the Municipal Specialised Children’s Centre stated that the Ciocana Child Protection Office had placed A. into the care of the centre on 30 September 2011 and had prohibited any visits by the applicant until the end of the court proceedings. She confirmed that the applicant had requested visits. Although her requests had been refused, the applicant had managed to see her child on 1 and 12 August 2012. During winter holidays, she had brought several parcels with sweets and toys and asked for other meetings. The applicant had been redirected to the Ciocana Child Protection Office to obtain an authorisation to visit A. before the end of the court proceedings.
In a letter addressed to the Municipal Child Protection Service dated 22 August 2013, the Ciocana Child Protection Office explained that the applicant had been denied access to A. after the court finally withdrew her parental authority.
On 31 October 2013 H., a relative, was appointed as A.’s guardian and as a beneficiary of child-care allowance. The applicant’s requests to visit A. were refused by H. on the ground that she no longer had any parental rights. B. Relevant domestic law
The Family Code, enacted under Law no. 1316 of 26 October 2000, read at the time as follows: “Article 67. Withdrawal of parental authority Parents may have their parental authority withdrawn if: a) they neglect their parental duties, including payment of alimony; b) they refuse to take the child from maternity or from another medical, educational, social welfare or other institution; c) they abuse their parental rights; d) they act with cruelty in respect of the child, use physical or psychological violence, or interfere with the child’s sexual inviolability; e) their immoral conduct has a negative influence on the child; f) they suffer from chronic alcoholism or drug addiction; g) they have committed intentional crimes endangering the life and health of their children or of their spouse; and h) in other cases where it is required in the interests of the child. Article 71. Removing the child from his or her home without withdrawing parental authority (1) At the request of the guardianship authority, the court may decide to remove a child from the care of his parents without withdrawing parental authority and put him in the care of the guardianship authority, if leaving the child with his parents poses a threat to his life and health. Article 112/1. Preventing the separation of children from their parents (1) The guardianship authority shall take all measures necessary for the early identification of risk situations which may lead to the separation of children from their parents. (2) The authority shall organise services for the preservation, rebuilding and development of children’s and parents’ capacity to overcome situations which may lead to their separation.”
The Code of Administrative Offences, enacted by Law no. 218 of 24 October 2008, reads as follows: “Article 63. Failure to support, bring up and educate one’s child (1) The failure of the parents or of the persons replacing them to duly discharge the duties of supporting, bringing up and educating their child shall be punishable by a fine of from 5 to 20 conventional units. (2) The actions described under paragraph (1), if they resulted in the child’s neglect, vagrancy, begging or in the child committing a socially dangerous deed, shall be punishable by a fine of from 15 to 25 conventional units imposed on the parents or the persons replacing them or by community service of up to 40 hours.” COMPLAINT
The applicant complains, under Article 8 of the Convention, of the disproportionality of the decision to withdraw her parental authority and of the authorities’ failure to make efforts to secure her right to live with her child.
QUESTION TO THE PARTIES
Has there been an interference with the applicant’s right to respect for her family life, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention? If so, was that interference in accordance with the law, necessary and proportionate in terms of Article 8 § 2? Were the reasons adduced to justify it “relevant and sufficient”?