A cincea secție DECIZIE nr. 25432/08 Yuriy Kostyantynovych BARNASHOV împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiunea), care așezează la 4 ianuarie 2012 în calitate de comitet compus din: Boštjan M. Zupančič, președinte, Ann Power-Forde, Angelika Nußberger, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 17 mai 2008, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Dl Yuriy Kostyantynovych Barnashov este un național ucrainean care s-a născut în 1955 și trăiește în Rovenky. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de dna V. Lutkovska, a Ministerului Justiției. La 15 august 2000, reclamantul, care a condus o motocicletă cu trei pasageri, a avut un accident de trafic din cauza căruia mai multe persoane au primit leziuni corporale. La 4 octombrie 2000, procurorii au instituit anchete penale asupra accidentului. La 6 februarie 2002, reclamantul a fost acuzat că a încălcat reglementările privind traficul, rezultând în leziuni corporale. După mai multe reexaminări ale cazului, la 2 iunie 2011, Curtea Supremă a încheiat procedura penală împotriva reclamantului, nu s-a constatat niciun corpus delicti în acțiunea sa. În 2006-2010 libertatea reclamantului a fost restrânsă de obligația de a nu absocui. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că procedurile în cazul său au fost deopotrivă de lungă durată și, de asemenea, în temeiul articolului 13 din Convenție, că nu există măsuri interne eficace în acest sens. Reclamantul s-a plâns la art. 6 § 2 din Convenție că dreptul său de a fi presupus nevinovat a fost încălcat deoarece durata procedurii penale împotriva lui a fost excesivă. În cele din urmă, el s-a plâns, fără să se bazeze pe nici o dispoziție a Convenției, despre perioada lungă în care el a fost sub obligația de a nu absoarce. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii penale împotriva acestuia și la art. 13 din Convenție cu privire la lipsa de căi de recurs interne în acest sens. Aceste dispoziții se citesc, în măsura în care este cazul, după cum urmează: art. 6 § 1 „În hotărârea de ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în [] Convenție are un remediu eficace înaintea unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Prin scrisoarea din 18 februarie 2011, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunilor formulate de cerere și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul Ucrainei recunoaște durata excesivă a examinării cazului reclamantului în fața autorităților naționale și lipsa unui remediu intern în ceea ce privește durata excesivă a procedurilor în cazul reclamantului. I, Valeria Lutkovska, Agentul Guvernului în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul Ucrainei ofera să plătească exgrație 3.100 (trei mii o sută) de euro către dl Yuriy Kostyantynovych Barnashov. Guvernul invită, prin urmare, Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor. Ei sugerează că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care justifică izbucnirea din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Suma ex gratie, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile și convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data plății. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Reclamantul a contestat declarația Guvernului. Curtea reiterează că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să decidă decizia de a elimina o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. (c) permite Curtea, în special, să scoată din listă un caz în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Acesta reiterează, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate încheia o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale ale unui guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia (emisiune preliminară) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind această chestiune, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu trebuie să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă) Prin urmare, această parte a cererii ar trebui să fie eliminată din listă. După examinarea cu atenție a restului cererii în lumina tuturor materialelor în posesia sa, și în măsura în care chestiunea reclamată este de competența sa, Curtea constată că nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. În consecință, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în ceea ce privește durata excesivă a procedurii penale și lipsa de căi de recurs interne în acest sens; în ceea ce privește plângerile de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declară restul cererii inadmisibile. Stephen Phillips Boštjan M. Zupančič Președintele adjunct al grefierului
Application no. 25432/08
Yuriy Kostyantynovych BARNASHOV
against Ukraine
The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 4
January
2012 as a Committee composed of:
Boštjan M. Zupančič,
President,
Ann Power-Forde,
Angelika Nußberger,
judges,
and Stephen Phillips,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 17 May 2008,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mr Yuriy Kostyantynovych Barnashov, is a Ukrainian national who was born in 1955 and lives in Rovenky. The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by Ms V. Lutkovska, of the Ministry of Justice.
On 15 August 2000 the applicant, who drove a motorbike with three passengers, had a traffic accident as a result of which several persons received bodily injuries.
On 4 October 2000 the prosecutors instituted criminal investigations into the accident.
On 6 February 2002 the applicant was accused of violating traffic regulations resulting in bodily injuries.
After several reconsiderations of the case, on 2 June 2011 the Supreme Court terminated the criminal proceedings against the applicant, no
corpus delicti
having been found in his actions.
In 2006-2010 the applicant’s liberty was restricted by an obligation not to abscond.
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that the proceedings in his case had been unreasonably long. He also complained under Article 13 of the Convention that there were no effective domestic remedies in that respect.
The applicant complained Article 6 § 2 of the Convention that his right to be presumed innocent was violated as the length of the criminal proceedings against him had been excessive. He finally complained, without relying on any provision of the Convention, about the lengthy period during which he had been under the obligation not to abscond.
A.
Length of proceedings complaint
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the criminal proceedings against him and Article 13 of the Convention about the lack of domestic remedies in that respect. These provisions read, in so far as relevant, as follows:
Article 6 § 1
“In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”
Article 13
“Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”
By a letter dated 18 February 2011, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.
The declaration provided as follows:
“The Government of Ukraine acknowledge the excessive duration of the consideration of the applicant’s case before the national authorities and the lack of a domestic remedy in respect of the excessive length of proceedings in the applicant’s case.
I, Valeria Lutkovska, the Government Agent before the European Court of Human Rights, declare that the Government of Ukraine offer to pay
ex gratia
3,100 (three thousand one hundred) euros to Mr Yuriy Kostyantynovych Barnashov.
The Government therefore invite the Court to strike the application out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “ any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.
The sum
ex gratia,
which is to cover any pecuniary and non
‑
pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable, and converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case. ”
The applicant objected to the Government’s declaration.
The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article
37
§
1
(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
It also reiterates that, in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see
Tahsin Acar v. Turkey
(preliminary issue) [GC], no.
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1(c)).
Moreover, in the light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the matter, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1
in fine
).
Accordingly, this part of the application should be struck out of the list.
B.
Remaining complaints
Having carefully examined the remainder of the application in the light of all the material in its possession, and in so far as the matter complained of is within its competence, the Court finds that it does not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.
It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration in respect of the excessive length of the criminal proceedings and the lack of domestic remedies in that respect;
Decides
to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaints in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention;
Declares
the remainder of the application inadmissible.
Stephen Phillips
Boštjan M. Zupančič
Deputy Registrar
President