PADURET v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A TREIA

DECIZIE

Cererea nr. 23003/05

depusă de Aurel PĂDUREȚ

contra Moldovei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia) statuînd la 4 ianuarie 2012, într-o Cameră compusă din:

Josep Casadevall,

Președinte,

Alvina Gyulumyan,

Egbert Myjer,

Ineta Ziemele,

Luis López Guerra,

Mihai Poalelungi,

Kristina Pardalos,

judecători,

și Santiago Quesada,

Grefierul Secției,

Examinînd cererea de mai sus depusă la 13 februarie 2002,

Examinînd declarațiile oficiale ale părților privind acceptarea reglementării amiabile a cauzei,

Deliberînd, decide următoarele:

PROCEDURA

1.

Reclamantul, dl Aurel Pădureț, este cetățean al Republicii Moldova, născut în 1979 și locuiește în Bozieni. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl A. Briceac, avocat care își desfășoară activitatea în Chișinău. Guvernul Republicii Moldova ("Guvernul") a fost reprezentat de dl L. Apostol, care acționează din numele Agentului Guvernamental

.

Circumstanțele cauzei

2.

Circumstanțele cauzei, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează.

1.

Fondul cauzei și detenția reclamantului

3.

La 31 martie 2000 reclamantul a fost maltratat de către doi studenți ai Academiei de Poliție, A.R. și A.P. în biroul nr. 508 din Comisariatul de Poliție Centru (a se vedea

Pădureț c. Moldovei

nr. 33134/03, 5 ianuarie 2010).

4.

În cadrul procesului penal împotriva A.R. și A.P., la 26 septembrie 2001, instanța de judecată a desfășurat o ședință de judecată. După ședință, un ofițer de poliție i-a cerut reclamantului să-l urmeze la Comisariatul de poliție Centru.

5.

La Comisariatul de poliție reclamantul și reprezentantul său au petrecut aproximativ o oră în biroul nr. 507, care era aproape de biroul nr. 508, în care reclamantul a fost maltratat la 31 martie 2000.

6.

La 15.55 reclamantului i s-a cerut să intre în biroul nr. 402 pentru a fi audiat; reprezentantului său nu i-a fost permis să participe. Treizeci de minute mai tîrziu reclamantul i-a comunicat reprezentantului său că el a fost audiat în calitate de martor pe un caz cu privire la un jaf și că a semnat procesul verbal de audiere a martorului.

7.

La 16.45 Comitetul Helsinki din Moldova (CHDOM) a angajat un avocat să îl reprezinte pe reclamant. Reclamantului i-au fost citite drepturile sale în calitate de bănuit pe același caz în care el a dat declarații în calitate de martor.

8.

În timpul audierii în biroul nr. 402, A.R. și A.P. au intrat în repetate rînduri în birou. Audierea reclamantului s-a încheiat la 21.20. Ofițerul de urmărire penală a decis să rețină reclamantul 72 de ore.

9.

La 27 septembrie 2001 CHDOM au întocmit un raport privind evenimentele din ziua anterioară, menționînd în special, potențialele conflictele de interese a celor trei ofițeri de poliție implicați, și prezența dlor A.R. și A.P.

10.

La 29 septembrie 2001 procurorul a solicitat instanței de judecată să dispună arestarea preventivă a reclamantului. Instanța de judecată a respins cererea.

11.

Reclamantul a depus o cerere de recurs, în care a menționat că instanța a omis să soluționeze plîngerea sa cu privire la reținerea ilegală. El a fost informat că este, de fapt, bănuit, doar după ce a depus declarații în calitate de martor. Prin urmare, el a depus inconștient declarații care ar fi putut fi folosite împotriva lui. El a susținut că adevăratul motiv al reținerii sale a fost acela de a-i reaminti de teroarea pe care el a trebuit să o îndure în același Comisariat de poliție și să-l convingă să nu continue cu cazul împotriva lui A.R și A.P.

12.

La 29 octombrie 2001 reclamantul a fost supus unui control medical la Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria”, o organizație non-guvernamentală finanțată de Uniunea Europeană și un membru al Adunării Generale a Consiliului Internațional de Reabilitare a Victimelor Torturii (CIRVT). În urma examinării psihologice a reclamantului, care face parte din controlul medical, s-a stabilit diagnosticul: tulburare de stres post-traumatică; sindromul organic cerebral post-traumatic; disfuncție vegetativă somatoformă și sindromul Da Costa. Reclamantul era deprimat, bîntuit de amintirile de maltratare de către poliție. El avea frică că ar putea fi arestat din nou, în absența martorilor și că ar dispărea, prin urmare, el evita să fie singur și să iasă din casă neînsoțit. El manifesta sentimente puternice de frică atunci cînd auzea zgomote neașteptate sau pur și simplu vedea o persoană în uniformă de poliție.

13.

La 30 octombrie 2001 Tribunalul Chișinău a menținut încheierea din 29 septembrie 2001. Acea încheiere a devenit definitivă.

14.

La 7 noiembrie 2001 Procuratura Generală a informat avocatul reclamantului că în acțiunile reclamantului lipsesc careva probe precum că ar fi săvîrșit vreo infracțiune. Prin urmare, urmărirea penală a fost clasată.

15.

Într-o scrisoare din 14 decembrie 2001 Ministerul Afacerilor Interne a informat reclamantul că Comisariatul de poliție Centru a fost atenționat asupra necesității ridicării în permanență a nivelului de cultură profesională a ofițerilor de poliție.

2.

Procesele judiciare inițiate de către reclamant

16.

La 25 octombrie 2002 reclamantul a depus o acțiune civilă în judecată, solicitînd despăgubiri pentru prejudiciul cauzat în rezultatul reținerii și detenției sale ilegale. În cererea sa reclamantul a menționat în mod repetat majoritatea faptelor menționate supra și a invocat articolele 3 și 5 din Convenție.

17.

La 3 martie 2003 Judecătoria sectorului Centru a adoptat o hotărîre în favoarea reclamantului și i-a acordat suma de 20050 lei moldovenești (MDL) (aproximativ 1300 euro (EUR) la acel moment). Instanța a constatat că reclamantul "a fost reținut doar trei zile și nu au survenit careva consecințe grave".

18.

La 4 iunie 2003 Tribunalul Chișinău a anulat parțial hotărîrea instanței inferioare și a redus suma prejudiciului acordat la 5050 lei (300 EUR). Reclamantul a depus recurs.

19.

La 15 iulie 2003 Curtea Supremă de Justiție a informat reclamantul că a omis să achite taxa de stat. Reprezentantul reclamantului a susținut că legea prevede scutirea de la plata taxei de stat pentru litigiile privind reparația prejudiciului cauzat pentru aplicarea ilegală a arestului preventiv. La 8 octombrie 2003 Curtea Supremă de Justiție a scos de pe rol recursul reclamantului pe motivul omisiunii de achitare a taxei de stat.

PLÎNGERI

20.

Reclamantul s-a plîns în temeiul articolului 3 din Convenție că reținerea și detenția sa l-au făcut să retrăiască experiențele traumatizante ce au avut loc cu un an în urmă în același Comisariat de poliție, unde a fost maltratat.

21.

De asemenea, el s-a plîns în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție că a fost reținut în lipsa unei bănuieli rezonabile că ar fi comis o infracțiune. În plus, el a fost reținut timp de două ore fără nici un temei legal, pînă la schimbarea statutului de martor în bănuit.

22.

Reclamantul s-a plîns în temeiul articolului 5 § 2 din Convenție că nu a fost informat prompt despre motivele reținerii sale și a fost obligat, în calitate de martor, să depună efectiv mărturii auto-denunțătoare pînă la recunoașterea sa în calitate de bănuit.

23.

Reclamantul s-a plîns în temeiul articolului 5 § 3 că reținerea sa nu a fost bazată pe motive relevante și suficiente.

24.

De asemenea, el s-a plîns în temeiul articolului 5 § 5 din Convenție că instanțele naționale nu i-au acordat o recompensă suficientă.

25.

Mai mult, reclamantul s-a plîns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că i-a fost încălcat dreptul de acces la justiție ca urmare a refuzului Curții Supreme de Justiție de a examina recursul său.

26.

În final, el s-a plîns în temeiul articolului 8 din Convenție că a suferit o traumă psihologică în rezultatul retrăirii experiențelor de maltratare în Comisariatul de poliție.

ÎN DREPT

27.

La 18 iulie 2011 Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului:

"Eu, Lilian Apostol, în numele Agentului Guvernamental al Republicii Moldova, declar că Guvernul Republicii Moldova recunoaște violarea drepturilor dlui Aurel Pădureț garantate de articolul 3, articolul 5 § § 1 și 2 și articolul 6 din Convenție și propune să-i achite suma de 16000 (șaisprezece mii) euro în vederea reglementării amiabile a cauzei menționate aflată pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care este destinată să acopere orice prejudiciu material și moral precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lei moldovenești la cursul de schimb din ziua plății, și nu va fi supusă impozitelor care ar putea fi aplicate. Aceasta va fi achitată în termen de trei luni din ziua notificării deciziei adoptată de Curte potrivit articolului 37 § ​​1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul neachitării acestei sume în termenul celor trei luni, Guvernul va achita o dobîndă simplă la ea, din momentul expirării acelei perioade pînă la data plății, la o rată echivalentă cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene pe durata perioadei de întîrziere plus trei procente. Plata va constitui soluționarea definitivă a cauzei. "

28.

Curtea, de asemenea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului:

"Eu, Andrei Briceag, reprezentantul reclamantului în acest caz, notez faptul că Guvernul Republicii Moldova este dispus să recunoască încălcarea drepturilor dlui Aurel Pădureț garantate de articolul 3, articolul 5 § § 1 și 2 și articolul 6 din Convenție și să-i plătească suma de 16.000 (șaisprezece mii) euro, plus orice taxă care poate fi aplicată, în vederea reglementării amiabile a cauzei menționate aflată pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă va fi convertită în lei moldovenești la cursul de schimb din ziua plății și va fi achitată în termen de trei luni din ziua notificării deciziei adoptată de Curte potrivit articolului 37 § ​​1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul neachitării acestei sume în termenul celor trei luni, Guvernul va achita o dobîndă simplă la ea, din momentul expirării acelei perioade pînă la data plății, la o rată echivalentă cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene pe durata perioadei de întîrziere plus trei procente. Plata va constitui soluționarea definitivă a cauzei.

Consultînd clientul meu, doresc să vă informez că el acceptă propunerea și își retrage toate pretențiile contra Moldovei în legătură cu faptele care au fost invocate în această cerere. El declară că acest lucru constituie soluționarea definitivă a cauzei. "

Curtea ține cont de reglementarea amiabilă încheiată între părți. Ea este convinsă de faptul că reglementarea amiabilă s-a bazat pe respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și Protocoalele sale și constată că nici un motiv nu justifică examinarea cererii în continuare (articolul 37 § ​​1

in fine

din Convenție).

Prin urmare, cererea urmează să fie radiată de pe rol.

Din aceste motive, Curtea în unanimitate,

Decide

să radieze cererea de pe rol.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Grefier

Președinte