BAYTÜRE c. TURQUIE

Secțiunea a doua Cerere nr. 3270/09 Seyit BAYTÜRE și altele împotriva Turciei introdusă la 8 ianuarie 2009 EXPOSAT DEFINIȚII ÎN FAVOAREA recurentelor, dnii Seyit Baytüre, Bahtiyar Enes Baytüre și dl Leman Baytüre sunt cetățeni turci, născuți în 1969, 2003 și 1978 și rezidenți în Adana. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către dl Karabörklü, avocat în Adana. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. În cadrul vaccinării obligatorii, micul Bahtiyar Enes Baytüre, copil al celorlalte două persoane născute la 24 martie 2003, a fost vaccinat la 26 iunie 2003 împotriva difteriei, tetanosului și pertussisului, precum și poliomielitei (antipolio orale VPO). În scurt timp, el s - a îmbolnăvit. Părinții săi au mers la spitalul unde medicii diagnoști au avut o paralizie legată de vaccinul împotriva poliomielitei. La 2 octombrie 2003, acest diagnostic a fost confirmat de laboratorul de virologie al Ministerului Sănătății. La 25 decembrie 2003, reclamanții au sesizat Ministerul Sănătății o cerere de despăgubire a prejudiciilor lor, direct legate de o vaccinare obligatorie, în lacul anti-polio orale mai exact, VPO. La 25 martie 2004, în lipsa unui răspuns din partea Ministerului, reclamanții au introdus, prin intermediul avocatului lor, o acțiune în despăgubire în fața tribunalului administrativ al Adana, în vederea obținerii unei despăgubiri pentru prejudiciile suferite. La 12 mai 2004, Ministerul a prezentat un raport de expertiză medicală conform căruia Bahtiyar Enes Baytüre fusese victima unei paralizie după vaccinarea împotriva poliomielitei. În opinia sa, aceaceasta a fost o complicație extrem de rară, care nu putea fi evitată medical. La 26 aprilie 2005, instanța a solicitat facultății de medicină a Universității din trakurova o consultanță medicală înainte de a se pronunța asupra fondului cauzei. O comisie de experți medicali s-a întrunit și a ajuns la concluzia că poliomielita paralitică asociată cu vaccinul antipoliomielitic oral (VPO) a fost o reacție adversă rară (1 din 2 500 000 000 de doze) întâlnite la subiecții imunocompromiși și imposibil de prevenit medical. Printr-o hotărâre din 9 iunie 2005, Tribunalul i-a decăzut pe reclamanți. La 18 august 2005, reclamanții s-au ocupat de casare. În memoria lor, ei au regretat în special că Tribunalul de Primă Instanță nu a reținut principiul răspunderii fără culpă a administrației pentru a le acorda despăgubiri. Procurorul pe lângă Consiliul de Stat, precum și doi judecători ai Consiliului de Stat au considerat că răspunderea fără cusur a administrației trebuia reținută și, în consecință, hotărârea atacată ruptă. Prin hotărârea din 23 noiembrie 2007, Consiliul de Stat a confirmat majoritatea hotărârii atacate pe motiv că acesta era în conformitate cu normele procedurale și cu dispozițiile legii. La 19 februarie 2008, reclamanții au formulat o acțiune de rectificare. La 17 septembrie 2008, Consiliul de Stat a respins această acțiune. Invocând articolele 2 și 8 din Convenție, reclamanții se plâng că Bahtiyar Enes Baytüre este paralizat din cauza unui vaccin obligatoriu, în special că nu și-au achitat prejudiciile de către instanțele naționale și autoritățile naționale. De asemenea, părțile interesate consideră că durata procedurii în fața instanțelor administrative a fost rezonabilă în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. Întrebări adresate părților În circumstanțele cauzei, a fost afectată integritatea fizică a Bahtiyar Enes Baytüre în sensul articolului 8 din convenție? Reclamanții au fost compensați pentru prejudiciile cauzate Bahtiyar Enes Baytüre ca urmare a administrării unui vaccin obligatoriu, în special, legea prevede o procedură de recuperare a riscului medical legat de vaccinarea obligatorie?

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

3270/09

Seyit BAYTÜRE et autres

contre la Turquie

introduite le 8 janvier 2009

EXPOSÉ DES FAITS

EN FAIT

Les requérants, MM. Seyit Baytüre, Bahtiyar Enes Baytüre et M

me

Leman Baytüre sont des ressortissants turcs, nés respectivement en 1969, 2003 et 1978 et résidant à Adana. Ils sont représentés devant la Cour par M

e

M. Karabörklü, avocat à Adana.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.

Dans le cadre de la vaccination obligatoire, le petit Bahtiyar Enes Baytüre, enfant des deux autres requérants né le 24 mars 2003, fut vacciné le 26 juin 2003 contre la diphtérie, le tétanos et la coqueluche ainsi que la poliomyélite (anti-polio oral – VPO).

Rapidement il tomba malade. Ses parents l’amenèrent à l’hôpital où les médecins diagnostiquèrent chez lui une paralysie liée au vaccin contre la polio.

Le 2 octobre 2003, ce diagnostic fut confirmé par le laboratoire de la virologie du ministère de la Santé.

Le 25 décembre 2003, les requérants saisirent le ministère de la Santé d’une demande en réparation de leurs préjudices, directement imputables à une vaccination obligatoire, en l’occurrence l’anti-polio oral – VPO.

Le 25 mars 2004, en l’absence de réponse du ministère, les requérants introduisirent, par l’intermédiaire de leur avocat, devant le tribunal administratif d’Adana, une action en dommages et intérêts tendant à obtenir une indemnisation de leurs préjudices.

Le 12 mai 2004, le ministère présenta un rapport d’expertise médical selon lequel Bahtiyar Enes Baytüre avait été victime d’une paralysie après la vaccination contre la polio. Selon lui, ceci était une complication extrêmement rare qui ne pouvait être médicalement évitée.

Le 26 avril 2005, le tribunal demanda à la faculté de médecine de l’université de Çukurova un avis médical avant de statuer sur le fond de l’affaire.

Une commission d’experts médicaux se réunit et conclut qu’une poliomyélite paralytique associée au vaccin antipoliomyélitique oral (VPO) était un effet indésirable rare (1 sur 2

500

000

000 doses) rencontré chez les sujets immunodéprimés et impossible à prévenir médicalement.

Par un jugement du 9 juin 2005, le tribunal débouta les requérants. Il estima qu’aucune faute lourde imputable au service de la santé du ministère n’avait été établie.

Le 18 août 2005, les requérants se pourvurent en cassation. Dans leur mémoire, ils déploraient notamment que le tribunal de première instance n’ait pas retenu le principe de la responsabilité sans faute de l’administration pour leur accorder une indemnisation.

Le procureur auprès du Conseil d’Etat ainsi que deux juges du Conseil d’Etat estimèrent que la responsabilité sans faute de l’administration devait être retenue et en conséquence, le jugement attaqué cassé.

Par un arrêt du 23 novembre 2007, le Conseil d’Etat confirma à la majorité le jugement attaqué au motif qu’il était conforme aux règles procédurales et aux dispositions de la loi.

Le 19 février 2008, les requérants formèrent un recours en rectification.

Le 17 septembre 2008, le Conseil d’Etat rejeta ce recours.

GRIEFS

Invoquant les articles 2 et 8 de la Convention, les requérants se plaignent que Bahtiyar Enes Baytüre soit paralysé à cause d’un vaccin obligatoire. Ils déplorent notamment l’absence d’indemnisation de leurs préjudices par les juridictions nationales et les autorités étatiques.

Les intéressés estiment également que la durée de la procédure devant les juridictions administratives était déraisonnable au sens de l’article 6 § 1 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Dans les circonstances de la cause, y a-t-il eu atteinte à l’intégrité physique de Bahtiyar Enes Baytüre

au sens de l’article 8 de la Convention ?

2.

Les requérants ont-ils été indemnisés des préjudices causés à Bahtiyar Enes Baytüre à la suite de l’administration d’un vaccin obligatoire

? Notamment, la loi prévoit-elle une procédure d’indemnisation du risque médical lié à une vaccination obligatoire

?