Secțiunea a doua Cerere nr. 6813/09 Fatih TAȘ împotriva Turciei introdusă la 17 decembrie 2008 EXPOSAT DE FAPTE DE FAPTĂ Reclamantul, dl Fatih Taș, este un cetățean turc, născut în 1979 și rezident în Istanbul. Acesta este reprezentat în fața Curții de către I. Akmeșe și Y. Polat, avocați în Istanbul. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este proprietarul editurii ARAM, care a inclus publicarea revistei La 29 decembrie 2004, procurorul din Republica Moldova l-a acuzat pe reclamant de propagandă în favoarea organizației teroriste armate PKK și de elogiere a metodelor de teroare și de violență; aceasta din cauza unui articol publicat la paginile 78-89 din revista trimestrială nr. 5 În special, a fost incriminat un pasaj menționat la pagina 84, intitulat "Relația inteligenței kurde cu lupta pentru libertate." Procurorul pledează pentru condamnarea reclamantului în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului. La 4 octombrie 2005, instanța a adoptat o decizie de incompetență materială. La 28 decembrie 2005, tribunalul corecțional al statului de executare a declarat, la rândul său, incompetent, că examinarea cauzei se afla sub jurisdicția instanței de judecată și, în consecință, sesizează Curtea de Casație cu privire la o cerere de soluționare a conflictului negativ de competență care rezultă din acesta. La 27 martie 2006, Curtea de Casație a decis să anuleze decizia de incompetență adoptată la 4 octombrie 2005 de instanța judecătorească. Procedura împotriva reclamantului a continuat în consecință în fața acestei instanțe. La 27 septembrie 2007, reclamantul a fost ascultat în apărarea sa. Cu această ocazie, el a subliniat că revista în litigiu nu a fost deloc o revizuire politică, ci o revizuire care a avut în principal legătură cu arta și cultura, astfel încât a acționat fără intenția de a comite o infracțiune. În plus, a considerat că nici o urmărire nu a fost intenționată împotriva autorului acestui scris. În cadrul șederii din 23 septembrie 2008, avocatul reclamantului și-a prezentat pledoaria pe fond în sensul că a negat faptele reproșate și a susținut că în scris este vorba despre diverse comentarii și critici pe tema actualismului kurde. El a susținut că a fost vorba despre un scris de natură critică în conformitate cu art. 10 din Convenția europeană a drepturilor omului. La sfârșitul acestei audieri, instanța de judecată l-a recunoscut pe reclamantul vinovat de propagandă în favoarea unei organizații teroriste armate în conformitate cu art. 7 alin. Luând în considerare personalitatea pârâtului și conduita acestuia în cursul procesului, Comisia a decis să suspende judecarea cauzei pe o perioadă de cinci ani în temeiul articolului §§ 8 din Codul de procedură penală și a precizat că, în cazul în care reclamantul nu comitea o nouă infracțiune în acest termen, hotărârea ar fi eliminată și procedura penală ar fi anulată. În caz contrar, judecata ar fi pronunțată. În hotărârea sa, tribunalul a condamnat următoarele pasaje din istoria kurdă, au existat momente, pe perioade, în care literatura și cultura kurzilor s-au dezvoltat și au strălucit; în aceste momente au apărut scântei de gândire. Cu toate acestea, într-un mod obiectiv și fără a nega trecutul, condițiile de naștere ale actualismului intelectualism kurd, și anume asupra anilor 1970. Deoarece, în perioadele anterioare, au existat doar ieșiri individuale și efemere, necreând tradiții (...) caracterul politic al 20-lea Secole, existența și mișcarea națională de eliberare, apariția curenților moderni de politică kurdă (...) au creat o bază solidă pentru nașterea intelectualismului actual kurd. Acest proces este exprimat în figura PKK. Înainte de PKK toate mișcările politice au fost ieșiri de tip rebel, lipsite de profunzime politică, de unitate tactică, de cale stabilă și de durată (...) Din acest punct de vedere, printr-o analiză politică și gândită, dezlănțuită de sistem, și având în el propria sa identitate culturală pe baza ruralității kurde demunite, mai degrabă decât să devină străin [PKK] (...) a permis începutul unui proces de taniere politică permanent și stabil. (...) Mișcarea PKK a fost la originea nașterii poporului kurd intact, menținând identitatea sa națională, și anume pe sătenul sărac, credincios, militant și specific unei tradiții revoluționare (...) Cu toate acestea, dezvoltarea mișcării sa este însoțită de retragerea ordinii (...) la 26 septembrie 2008, reclamantul a formulat opoziție împotriva acestei hotărâri. La 22 octombrie 2008, instanța de judecată a respins acțiunea astfel formulată. Dreptul intern relevant este descris în Hotărârea Faruk Temel c. Turcia 16853/05, §§ 26-27, 1 februarie 2011). GRIFS Invocând art. 6 alin. În plus, acesta susține că condamnarea sa penală pentru publicarea în limba engleză constituie o interferență în exercitarea dreptului său la libertatea de exprimare, contrar articolului 10 din convenție. În cele din urmă, pe baza articolului 13 din Convenție, se plânge de absența unei căi de atac eficiente pentru a contesta interferența în libertatea sa de exprimare, precum și durata procedurii. A existat vreo încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare, în special a dreptului său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 din convenție
Requête n
o
6813/09
Fatih TAȘ
contre la Turquie
introduite le 17 décembre 2008
Le requérant, M. Fatih Taș, est un ressortissant turc, né en 1979 et résidant à Istanbul. Il est représenté devant la Cour par M
es
Polat, avocats à Istanbul.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le requérant est propriétaire de la maison d’édition ARAM, laquelle assura la publication de la revue «
Vesta
», dont il était également rédacteur en chef.
Le 29 décembre 2004, le procureur de la République d’Istanbul inculpa le requérant pour propagande en faveur de l’organisation terroriste armée PKK et éloge de méthodes de terreur et de violence
; ce, en raison d’un article publié aux pages 78 à 89 du n
o
5 de la revue trimestrielle «
Vesta
». L’article en question était intitulé «
Sur l’intellectuel kurde
» («
Kürt Entelektüelli Üzerine
»). Était plus particulièrement incriminé un passage figurant à la page 84, intitulé «
La relation de l’intellectuel kurde avec la lutte pour la liberté
» («
Kürt Entelektüelinin Özgürlük Mücadelesi ile ilișkisi
»). Le procureur requit la condamnation du requérant en vertu de l’article 7 § 2 de la loi n
o
3713 relative à la lutte contre le terrorisme.
Le requérant fut poursuivi devant la cour d’assises d’Istanbul («
la cour d’assises
»).
Le 4 octobre 2005, la cour d’assises adopta une décision d’incompétence matérielle. Elle renvoya l’affaire au tribunal correctionnel d’Istanbul, juridiction qu’elle estima compétente pour connaître de l’infraction reprochée.
Le 28 décembre 2005, le tribunal correctionnel d’Istanbul se déclara à son tour incompétent, estimant que l’examen de l’affaire relevait de la compétence de la cour d’assises. Il saisit en conséquence la Cour de cassation d’une demande de résolution du conflit négatif de compétence en résultant.
Le 27 mars 2006, la Cour de cassation décida de lever la décision d’incompétence adoptée le 4 octobre 2005 par la cour d’assises. La procédure contre le requérant se poursuivit en conséquence devant cette juridiction.
Le 27 septembre 2007, le requérant fut entendu en sa défense. A cette occasion, il souligna que la revue litigieuse n’était aucunement une revue politique mais une revue ayant majoritairement trait à l’art et la culture, de sorte qu’il avait agi sans l’intention de commettre une infraction. Il releva en outre qu’aucune poursuite n’avait été intentée contre l’auteur de cet écrit.
Lors de l’audience du 23 septembre 2008, l’avocat du requérant présenta sa défense sur le fond aux termes de laquelle il nia les faits reprochés et soutint que l’écrit litigieux consistait en des commentaires divers et des critiques sur l’intellectualisme kurde. Il soutint qu’il s’agissait d’un écrit de nature critique conforme à l’article 10 de la Convention européenne des droits de l’homme.
Au terme de cette audience, la cour d’assises reconnut le requérant coupable de propagande en faveur d’une organisation terroriste armée en application de l’article 7 § 2 de la loi n
o
3713.Elle le condamna en conséquence à une peine de dix mois d’emprisonnement et 375
livres turques d’amende. Prenant en compte la personnalité de l’accusé ainsi que sa conduite au cours du procès, elle décida de surseoir au prononcé du jugement pour une durée de cinq ans en vertu de l’article 231 § 8 du code de procédure pénale. Elle précisa également que si le requérant ne commettait pas de nouvelle infraction dans ce délai, le jugement serait supprimé et la procédure pénale levée. A défaut, le jugement serait prononcé.
Dans son arrêt, la cour d’assises incrimina les passages suivants
:
«
Dans l’histoire kurde, il y a eu des moments, par périodes, durant lesquels la littérature et la culture kurdes se sont développées et ont brillé ; dans ces moments sont apparues des étincelles de pensée. Cependant, de façon objective, et sans pour autant renier le passé, les conditions de naissance de l’intellectualisme kurde, s’appuient sur les années 1970. Car, dans les périodes antérieures, il y avait eu seulement des sorties individuelles et éphémères, ne créant pas de traditions (...) Le caractère politique du 20
e
siècle, l’existence et l’élévation des mouvements de libération nationaux, l’apparition des courants modernes de politique kurde (...) ont créé une base solide pour la naissance de l’intellectualisme kurde. Ce processus s’est manifesté dans la figure du PKK. Avant le PKK tous les mouvements politiques étaient des sorties de type rebelle, dépourvues de profondeur politique, d’unité tactique, de chemin stable et de pérennité (...) De ce point de vue, par une analyse politique et réfléchie, affranchie du système, et portant en son sein sa propre identité culturelle s’appuyant sur la ruralité kurde démunie, plutôt que de devenir étranger [le PKK] (...) a permis le début d’un processus d’éclairage politique pérenne et stable. (...) Le mouvement PKK a été à l’origine de la naissance du peuple kurde intact, préservant son identité nationale, s’appuyant sur le villageois démuni, croyant, militant et propre à une tradition révolutionnaire (...) Cependant le développement du mouvement s’est accompagné de l’effondrement de l’ordre (...)
»
Le 26 septembre 2008, le requérant forma opposition contre ce jugement.
Le 22 octobre 2008, la cour d’assises d’Istanbul rejeta le recours ainsi formé.
B.
Le droit interne pertinent
Le droit interne pertinent est décrit dans l’arrêt
Faruk
Temel c. Turquie
(n
o
16853/05, §§ 26-27, 1
er
février 2011).
1.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée de la procédure pénale diligentée à son encontre.
2.
Il allègue en outre que sa condamnation pénale pour avoir publié l’écrit litigieux constitue une ingérence dans l’exercice de son droit à la liberté d’expression, contraire à l’article 10 de la Convention.
3.
Enfin, se fondant sur l’article 13 de la Convention, il se plaint de l’absence d’une voie de recours effective pour contester l’ingérence dans sa liberté d’expression ainsi que la durée de la procédure.
Y a-t-il eu violation du droit du requérant à la liberté d’expression, et spécialement de son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 de la Convention
?