TADDEUCCI ET MCCALL c. ITALIE
TADDEUCCI ET MCCALL c. ITALIE (CtEDO, 2012)
Secțiunea a doua Cerere nr. 51362/09 Roberto TADDEUCCI și Douglas McCALL împotriva Italiei Introduse la 15 septembrie 2009 EXPOSAT DE FAPTE Reclamanții, dnii Roberto Taddeucci ( Acestea au fost reprezentate în fața Curții de către domnul R.W. Wintemute, avocat din Londra. Respondenții au fost un cuplu homosexual din 1999 și au locuit în Noua Zeelandă, cu statutul de cuplu nemarit, până în decembrie 2003, când au decis să se mute în Italia din cauza stării precare de sănătate a domnului Taddeucci. În prima perioadă de reședință în Italia, M. McCall a primit un permis de ședere temporară pentru studenți și a solicitat ulterior acordarea unui permis de ședere de familie, în conformitate cu decretul legislativ nr 286 din 25 iulie 1998. La 18 octombrie 2003, șeful poliției din Livorne a respins cererea pe motiv că criteriile prevăzute de lege pentru acordarea unui permis de ședere de familie nu erau îndeplinite. La 27 ianuarie 2005, reclamanții au sesizat Tribunalul Civil din Livorne cu privire la o cale de atac împotriva aplicării decretului legislativ nr 286 și a recunoașterii permisului de ședere. Prin hotărârea din 4 iulie 2005, Tribunalul a primit recursul reclamanților. S-a constatat că aceștia erau recunoscuți în Noua Zeelandă ca un cuplu, primul reclamant care a beneficiat în această țară de un permis de ședere de familie în calitate de parteneri necăsătoriți. Potrivit instanței, statutul de cuplu necăsătorit al celor necăsătoriți nu era contrar ordinii publice italiene, cuplurile de facto având o recunoaștere socială și juridică în sistemul italian. O lectură a articolului 30 din Decretul legislativ nr 286, care este conformă cu principiile stabilite de Constituție, ar trebui să determine ca membrul unui cuplu necăsătorit să fie considerat membru al familiei resortisantului italian, titular al dreptului de a obține un permis de ședere. Pe de altă parte, legitimitatea dreptului revendicat nu domnul McCall ar rezulta, de asemenea, din articolele 3 și 10 din Directiva Uniunii Europene 2004/38/CE, recunoscându-i partenerului unui cetățean al Uniunii dreptul de a obține un permis de ședere din moment ce existența unei relații stabile este dovedită. Prin hotărârea din 12 mai 2006, Tribunalul de Primă Instanță din Florența a primit recursul de la administrație și a afirmat că autoritățile neozeelandeze recunoscuseră reclamanților statutul de parteneri concubinați nematurați, și nu cel de membri ai aceleiași familii. Potrivit instanței judecătorești, o lectură a decretului legislativ nr 286, așa cum a fost invocată de instanță, inclusiv a concubinului, în noțiunea de membru al familiei, nu a fost compatibilă cu sistemul juridic italian, care conferă acestor două concepte juridice Pe de altă parte, Curtea Constituțională Italiană a afirmat în repetate rânduri că o relație bazată pe simplă coabitare, fără stabilitate și certitudine juridică nu poate fi în nici un caz asimilată familiei legitime bazate pe un contract de căsătorie. Curtea de apel a afirmat că legea din Noua Zeelandă era contrară ordinii publice italiene, în măsura în care recunoaște calitatea de concubini persoanelor de același sex, cu atât mai mult cu cât este pregătită să fie interpretată ca făcând parte din familia respectivă calitatea de membru al familiei în scopul acordării permisului de ședere. În cele din urmă, nici dreptul european, în special Directiva nr. 2004/38/CE, nici dispozițiile Convenției europene a drepturilor omului, n mai sunt obligatorii pentru statele membre în ceea ce privește recunoașterea relațiilor dintre persoane de același sex, respectând competența statelor de a decide în acest sens. Printr-o hotărâre din 30 septembrie 2008, depusă la 17 martie 2009, instanța înaltă i-a desființat pe reclamanți. În primul rând, aceasta a afirmat că, la art. 29 din Decretul nr 286, noțiunea de membru al familiei În cazul în care nu există un astfel de ajutor, acesta nu poate fi considerat ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat. În plus, Curtea Constituțională, care a exclus posibilitatea de a acorda concubinilor protecția recunoscută membrilor familiei legitime, nici o interpretare extensivă a articolului 29 nu era impusă de dispozițiile Constituției. Curtea de Casație a afirmat ulterior că o astfel de interpretare nu decurge din articolele 8 12 din Convenția europeană a drepturilor omului, în măsura în care dispozițiile menționate lasă statelor o marjă largă de apreciere în ceea ce privește alegerea modalităților de exercitare a drepturilor protejate, în special în ceea ce privește gestionarea imigrației. Pe de altă parte, Curtea de Casație exclude existența unei discriminări pe baza orientării sexuale a reclamanților, pe motiv că excluderea partenerilor necăsătoriți de dreptul de a obține permisul de ședere se referă atât la partenerii de același sex, cât și la cuplurile de sex opus. În cele din urmă, Curtea Supremă a declarat că Directiva europeană 2004/38/CE, în ceea ce privește libera circulație a cetățenilor Uniunii pe teritoriul altor state membre decât cel de origine, nu a putut să se aplice în cazul de față, referitor la reîntregirea familiei cu un resortisant italian cu reședința în țara sa. În iulie 2009, ca urmare a depunerii hotărârii Curții de Casație, tribunalele au informat Țările de Jos, unde al doilea reclamant a primit un permis de ședere cu o durată de cinci ani. dispoziții privind gestionarea imigrației și a standardelor privind condițiile în străinătate în sensul articolului 30 litera (c), permisul de ședere de familie poate fi acordat membru de familie, străin și în situație legală, care să fie în posesia criteriilor pentru reîntregirea familiei cu un resortisant italian sau un resortisant al unui stat membru al Uniunii Europene cu reședința în Italia sau cu un străin aflat în situație legală (b) copiii minori aflați în întreținere; (c) ascendenții direcți în întreținere; (d) părinții până la al treilea grad în întreținere, inapti la locul de muncă. Directiva 2004/38/CE privind dreptul cetățenilor Uniunii și al membrilor familiilor acestora de a circula și de a locui liber pe teritoriul statelor membre art. 3 Beneficiari Prezenta directivă se aplică oricărui cetățean al Uniunii care se deplasează sau se află într-un alt stat membru decât cel al cărui naționalitate o are, precum și membrilor familiei sale, astfel cum sunt definiți la art. 2 punctul 2, care îl leagă sau se alătură acestuia. Fără a aduce atingere dreptului personal la libera circulație și la șederea la locul de muncă, statul membru gazdă promovează, în conformitate cu legislația sa națională, intrarea și șederea următoarelor persoane: orice alt membru al familiei, indiferent de naționalitatea sa, care nu intră sub incidența definiției de la art. 2 punctul 2, în cazul în care, în țara de proveniență, acesta este în întreținere sau face parte din gospodărie a cetățeanului Uniunii care beneficiază de dreptul de ședere cu titlu principal sau în cazul în care, din motive grave de sănătate, cetățeanul Uniunii trebuie să aibă grijă de membrul de familie în cauză și personal; Partenerul cu care cetățeanul Uniunii are o relație durabilă, atestată în mod corespunzător. art. 10 Eliberarea permisului de ședere Dreptul de ședere al membrilor de familie ai unui cetățean al Uniunii care nu au cetățenia unui stat membru se constată prin emiterea unui document denumit "Cartă de ședere a unui membru de familie al unui cetățean al Uniunii" în termen de cel mult șase luni de la depunerea cererii. Se eliberează imediat un certificat de depunere a cererii de permis de ședere. Pentru eliberarea permisului de ședere, statele membre solicită prezentarea următoarelor documente: (...) în cazurile care intră sub incidența articolului 3 alineatul (2) litera (b), o dovadă a existenței unei relații durabile cu cetățeanul Uniunii. La 2 aprilie 2009, Parlamentul European a adoptat o rezoluție privind punerea în aplicare a Directivei 2004/38/CE. Parlamentul a afirmat, printre altele, că hotărârile Curții privind libera circulație, în special în cauzele Metock, Jipa și Huber, au confirmat principiul conform căruia: resortisantul unei țări terțe, soțul unui cetățean al Uniunii, care îl însoțește sau se alătură acestui cetățean, poate beneficia de dispozițiile directivei, indiferent de locul și de data căsătoriei lor și fără obligația de ședere legală prealabilă, în plus, considerându-se problematică interpretarea restrictivă de către statele membre a noțiunii de membru al familiei (art. 2) din orice alt membru al familiei și partener al familiei (art. 3), în special în ceea ce privește partenerii de același sex, și dreptul lor la liberă circulație în conformitate cu Directiva 2004/38/CE, Parlamentul a angajat statele membre să pună în aplicare pe deplin drepturile acordate în temeiul articolelor 2 și 3 din Directiva 2004/38/CE, nu numai pentru soții de sex opus, ci și pentru partenerul înregistrat, membru al gospodăriei sau partener, inclusiv în cuplurile de același sex recunoscute de un stat membru, indiferent de naționalitatea acestora și fără a aduce atingere nerecunoașterii lor prin dreptul civil al unui alt stat membru, pe baza principiilor recunoașterii reciproce, egalității și nediscriminării, precum și cu respectarea demnității și vieții private și de familie; îndeamnă statele membre să țină seama de faptul că directiva impune obligația de a recunoaște libertatea de circulație tuturor cetățenilor Uniunii (inclusiv partenerilor de același sex) fără a impune recunoașterea căsătoriei între persoane de același sex. Recomandarea 1470 (**) a Adunării parlamentare a Consiliului Europei Recomandarea 1470 (*********************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************************** (1981) privind discriminarea homosexualilor, Recomandarea 1236 (1994) privind dreptul la azil și Recomandarea 1327 (1997) privind protecția și consolidarea drepturilor omului ale refugiaților și reclamanților de azil în Europa. Adunarea este preocupată de faptul că politicile privind imigrația din majoritatea statelor membre ale Consiliului Europei sunt discriminatorii în ceea ce privește homosexualii. Majoritatea acestor state, de exemplu, nu recunosc persecuția din motive de orientare sexuală ca motiv valabil de acordare a azilului și nu prevăd niciun tip de drept de ședere pentru membrii naționalității străine ai cuplurilor homosexuale binaționale. În mod asemănător, normele privind reîntregirea familiei și prestațiile sociale nu se aplică în general cuplurilor homosexuale. (...) În plus, Adunarea este conștientă de faptul că refuzul majorității statelor membre de a acorda dreptul de ședere membrilor naționalității străine ai cuplurilor de homosexuali bieți este cauza unor situații foarte dureroase pentru multe cupluri homosexuale, care se pot separa de acest lucru și pot fi obligate să trăiască în două țări diferite. Comisia consideră că normele aplicabile cuplurilor în materie de imigrație nu trebuie să facă distincție între relațiile homosexuale și cele heterosexuale. În consecință, un document care stabilește existența unei relații urmate, alta decât certificatul de căsătorie, ar trebui să poată fi admis printre documentele solicitate pentru admiterea la dreptul de ședere în cazul cuplurilor homosexuale. Prin urmare, Adunarea recomandă Comitetului miniștrilor: (...) să se stabilească orientări privind tratamentul homosexualilor refugiați sau al membrilor unui cuplu binațional; (...) ii. să solicite statelor membre: (...) revizuirea politicii lor privind drepturile sociale și protecția migranților, astfel încât cuplurile și familiile homosexuale să fie tratate în conformitate cu aceleași norme ca cuplurile și familiile heterosexuale; luarea măsurilor necesare pentru ca cuplurile homosexuale binaționale să beneficieze de aceleași drepturi de reședință ca cuplurile binaționale heterosexuale; (...) să se asigure că agenții serviciilor de imigrare în contact cu reclamanții de azil și cuplurile de homosexuali bi-naționali sunt instruiți să ia în considerare situația specifică a homosexualilor și a partenerilor lor Recomandarea 1686 (2004) a Adunării parlamentare a Consiliului Europei în Recomandarea 1686, referitoare la Mobilitatea umană și dreptul la reîntregirea familiei, Adunarea parlamentară a invitat Comitetul miniștrilor la iii. a adresat între timp o recomandare statelor membre care le-au îndemnat să aplice, dacă este posibil și adecvat, o interpretare largă a noțiunii de familie. În special să includă în această definiție membrii familiei naturale, concubinii, inclusiv partenerii de același sex, copiii naturali, copiii a căror custodie este împărțită, copiii principali aflați în întreținere și părinții aflați în întreținere GRIEF Invouchuch la art. 14 din Convenție, citit în jurul articolului 8, reclamanții se plâng că au fost discriminați pe baza orientării lor sexuale, pe motiv că celui de-al doilea reclamant i se refuză un permis de ședere de familie și că nu mai au altă posibilitate de a locui împreună în Italia ca cuplu. În lumina jurisprudenței Curții, se poate considera că articolele 8 și 14 combinate ale Convenției se aplică prezentei specii În cadrul acestei specii În . . ., au fost reclamanții victime ale unei discriminări pe motive de sex feminin sau de sex opus sau . . .............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................