CtEDO 10.01.2012 Auto

MOSTAFAEI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
10.01.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MOSTAFAEI c. ITALIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 23734/10 Peyman MOSTAFAEI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 10 ianuarie 2012 într-o Cameră compusă din Françoise Tulkens, președinta Dragoljub Popović, Isabelle Berro-Lefevre, András Sajó, Guido Raimondi, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători și Françoise Elens-Passos; grefiere adjunctă de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 29 aprilie 2010, având în vedere măsura provizorie indicată guvernului pârât în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, având în vedere decizia de a trata cu prioritate cererea în temeiul articolului 41 din Regulamentul de procedură al Curții, după ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA Reclamantul, dl Peyman Mostafaei, este un resortisant iranian, născut în 1985 și rezident în Bari. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M.T. Bia, avocat în Bari. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Decizia de a transfera reclamantul în Grecia și măsura provizorie indicată de Curte La 17 decembrie 2009, reclamantul a depus o cerere în fața prefecturii Bolzano pentru a obține azilul. În consecință, la 22 septembrie 2009, reclamantul a dispus transferul reclamantului către Grecia, ale cărui autorități erau competente să examineze cererea de azil în conformitate cu Regulamentul Dublin. La 29 aprilie 2010, invocând art. 3 din Convenție, reclamantul a solicitat Curții să aplice măsura provizorie prevăzută la art. 39 din Regulamentul Curții pentru a nu fi retrimisă în Grecia. Printr-o decizie din aceeași zi, președintele celei de-a doua secțiuni a Curții a decis să informeze guvernul pârât, în temeiul articolului 39 din regulament, să nu transfere reclamantul în Grecia, până la noi ordine. La 26 iulie 2010, reclamantul a atacat decizia Ministerului de la Õ în fața Tribunalului Administrativ Regional din Lazio (inclusiv T.A.R. Prin hotărârea depusă la 1 decembrie 2010, T.A.R. a acceptat cererea reclamantului și a considerat că, Având în vedere tratamentul contrar drepturilor omului rezervat reclamanților de azil din Grecia, denunțat de mai multe organizații internaționale și condamnat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Ministerul ar fi trebuit să evalueze în detaliu situația în care reclamantul s-ar fi aflat odată transferat în Grecia. Dezvoltări ulterioare la 21 ianuarie 2011, Marea Cameră și-a pronunțat hotărârea în cauza M.S.S. c. Belgia și Grecia ([GC], n 30696/09, 21 ianuarie 2011), în care obiecțiuni similare celor invocate de reclamant au fost examinate de Curte. În această hotărâre, Curtea a concluzionat, printre altele, că încălcarea articolului 3 din Convenție pe motiv că, prin trimiterea reclamantului în Grecia, autoritățile belgiene au fost expuse unor riscuri care rezultă din eșecul procedurii de azil în acest stat (§ 344-359), precum și în condiții de detenție și de ședere în acest stat contrar acestui articol (§ 362-368). Într-o scrisoare din 25 februarie 2011, Curtea a întrebat guvernul italian ce consecințe practice intenționa să tragă din hotărârea M.S.S. în ceea ce privește prezenta cauză. Într-o scrisoare din 3 mai 2011, guvernul a informat Curtea că autoritățile italiene se ocupau de prelucrarea cererii de protecție internațională a reclamantului. 10. Într-o scrisoare din 26 aprilie 2011, reclamantul a informat Curtea că a dorit să își mențină cererea, în special pentru a obține repararea prejudiciului moral pe care l-a suferit și rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată. GRIFS 11. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plângea de riscul de a fi supus unor tratamente inumane și degradante în caz de trimitere în Grecia, ținând cont de modul în care autoritățile elene tratează candidații la protecția internațională. În orice moment al procedurii, Curtea poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele permit să se ajungă la concluzia (...) că litigiul a fost soluționat. (...) 13. Pentru a stabili dacă este necesar să se aplice această dispoziție în speță, Curtea trebuie să răspundă succesiv la două întrebări : în primul rând, posibilitatea de a ști dacă circumstanțele direct incriminate de reclamant persistă și, în al doilea rând, dacă efectele unei posibile încălcări a Convenției din cauza acestor circumstanțe au fost înălțate (El Majjaoui și Stichting Touba Moskee c. Țările de Jos radiații) [GC], n 25525/03, § 30, 20 decembrie 2007 și Lame c. Marea Britanie (dec., radierea), nr. 30739/08, 11 mai 2010). În acest caz, ar trebui să se stabilească dacă refuzul de a examina cererea de azil depusă de ministrul de interne persistă și dacă măsurile luate de autorități pot fi considerate o redresare suficientă a prejudiciului suferit de reclamant 14. În lumina corespondenței dintre aceasta și guvern, Curtea constată că autoritățile italiene și-au luat angajamentul de a examina ele însele cererea de protecție internațională a reclamantului și, în practică, acesta din urmă nu va fi trimis înapoi în Grecia în temeiul Regulamentului Dublin. Curtea consideră că, în acest fel, obiecțiunile reclamantului au fost revocate într-un mod adecvat și suficient. 15. În concluzie, Curtea consideră că cele două condiții care permit aplicarea articolului 37 alineatul (1) litera (b) din convenție sunt îndeplinite. În plus, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (b) din Convenție, nu există circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale n În cele din urmă, Curtea consideră că este important să se sublinieze că: în aplicarea articolului 37 alineatul (2) din Convenție, Curtea poate decide reinscrierea la rolul unei instanțe în cazul în care consideră că circumstanțele justifică acest lucru. În plus, Comisia reamintește că reclamantul va avea posibilitatea, dacă este cazul, de a introduce o nouă cerere în fața Curții, inclusiv posibilitatea de a solicita măsuri provizorii în temeiul articolului 39 din regulamentul său. 17. În ceea ce privește cererea de despăgubire a prejudiciului moral, Curtea amintește că art. 41 din convenție nu îi permite să acorde o satisfacție echitabilă părții În speță, nu a încălcat Convenția sau protocoalele acesteia. În consecință, nu se poate da curs cererii (în acest sens, Noori c. Belgia și Grecia (dec.), nr 17182/09, 5 iulie 2011). 18. În revendicările sale în temeiul articolului 41 din convenție, reclamantul solicită rambursarea cheltuielilor suportate pentru apărarea sa. 19. Curtea amintește că principiile generale care reglementează rambursarea cheltuielilor în temeiul articolului 43 alineatul (4) din regulament sunt, în esență, identice cu cele aplicate în temeiul articolului 41 din convenție (a se vedea Pisano c. Italia [GC] (radierea), nr. 36732/97, §§ 53-54, 24 octombrie 2002, El Majjaoui și Stichting Touba Moskee c. Țările de Jos radiații) [GC], n 25525/03, § 39-40, 20 decembrie 2007). (a se vedea, printre multe altele, Sanoma Uitgevers B.V. c. Țările de Jos [GC], n 38224/03, § 109, 14 septembrie 2010). 20. În acest caz, Curtea arată că reclamantul nu a prezentat nicio notă de cheltuieli și de cheltuieli. În aceste condiții, Comisia respinge cererea sa (a se vedea Efstathiou și Michaidis & C Motel Amerika c. Grecia 55794/00, § 40, CEDH 2003-IX). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol hotărâtă să respingă cererea pentru cheltuieli de judecată. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2012-01-10
0,96
ABD AL MUHSEN MOHAMED c. ITALIE ET AUTRES REQUETES
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 34405/10 Mohamed ABD AL MUHSEN MOHAMED contre l’Italie et 8 autres requêtes (voir tableau en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 10
CtEDO 2011-05-24
0,95
SAME c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 8160/11 présentée par Houllah SAME contre l’Italie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 24 mai 2011 en une Chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, David
CtEDO 2012-07-10
0,94
MOSTAFA c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 42382/08 Mohemmed Amin MOSTAFA contre l’Italie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 10 juillet 2012 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Danutė
CtEDO 2012-07-10
0,94
BELAJ MEFTAH c. ITALIE ET AUTRES REQUETES
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 43121/10 Faicel Ben Ajmi BELAJ MEFTAH contre l’Italie et 2 autres requêtes (voir liste en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 10 juillet 2012 en une Chambre
CtEDO 2012-03-27
0,94
AFFAIRE MANNAI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MANNAI c. ITALIE (Requête 9961/10) ARRÊT STRASBOURG 27 mars 2012 DÉFINITIF 27/06/2012 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire
Sursă