BELAJ MEFTAH c. ITALIE ET AUTRES REQUETES

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

10.07.2012

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

BELAJ MEFTAH c. ITALIE ET AUTRES REQUETES (CtEDO, 2012)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 43121/10 Faicel Ben Ajmi BELAJ MEFTAH împotriva Italiei și alte două cereri (a se vedea lista din anexă) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are sediul la 10 iulie 2012 într-o Cameră compusă din Françoise Tulkens, președintele Dragoljub Popović, Isabelle Berro-Lefevre, András Sajó, Guido Raimondi, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători Francoise Elens-Passos, graffière adjutant de secțiune, având în vedere cererile sus-menționate introduse la 30 iulie 2010, având în vedere măsurile provizorii indicate guvernului pârât în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Lista părților reclamante figurează în anexă. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamanții sunt cetățeni tunisieni. În 2005, Parchetul din Milano a inițiat urmărirea penală împotriva reclamanților și a altor persoane suspectate de a fi implicate într-o asociație de răufăcători legată de grupuri de islamiști fundamentaliști și de asistență pentru imigrație ilegală. În cadrul acestei proceduri, ei au fost arestați și reținuți provizoriu în închisoarea din Asti. În aceeași zi, prefectul d'Asti a luat interdicții împotriva lor. Reclamanții au fost duși în centre de detenție temporară în așteptarea deportării în Tunisia. La 9 iulie 2010, judecătorul de pace din Torino a aprobat expulzarea reclamanților. La cererea reclamanților, Președinta celei de a doua secțiuni a hotărât, la 6 august 2010, să informeze guvernul italian, în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, că este de dorit, în interesul părților și al bunei desfășurări a procedurii în fața Curții, să nu expulzeze reclamanții către Tunisia până la 17 septembrie 2010 și să furnizeze informații cu privire la situația celor interesați. La 17 septembrie 2010, președinta secțiunii a decis să prelungească aplicarea articolului 39 din Regulamentul Curții până la noi ordine. Conform celor mai recente informații primite de Curte, reclamanții au părăsit centrele de detenție provizorie și locuiesc în prezent la Reggio Emilia. Texte și documente internaționale relevante 10. Principalele documente internaționale privind situația din Tunisia la momentul faptelor din speță sunt prezentate în cauzele Saadi c. Italia ([GC], n 37201/06, §§ 65-93, CEDH 2008) și Toumi c. Italia 25716/09, §§ 27-29, 5 aprilie 2011 11. Începând din decembrie 2010, au avut loc manifestări populare de importanță inegală în multe țări din lumea arabă (uneori numite "revoluție" sau "Primăvara arabă" mai exact, referindu-se la "Primăvara popoarelor" din 1848, la care au fost aduse aceste evenimente). Aceste evenimente au început la 17 decembrie 2010 în orașul Sidi Bouzid prin mișcări revoluționare în Tunisia, care l-au condus pe președintele Ben Ali să părăsească puterea și să se retragă, la 14 ianuarie 2011, după ce a fost la putere din 1987. Curtea a examinat situația din Tunisia ca urmare a acestei recente schimbări a regimului în cauzele Al Hanchi c. Bosnia și Herțegovina 48205/09, §§ 26-28, 15 noiembrie 2011) și K.A. c. Elveția ((dec.), n 30352/09, § 8 și 9, 17 aprilie 2012). GRIEF 12. Invocând art. 3 din Convenție, reclamanții se plâng că expulzarea lor către Tunisia îi va expune riscului de a fi torturați. ÎN URMA 13. Reclamanții au susținut un risc de a fi supuși unor tratamente abuzive în ipoteza expulzării lor în Tunisia. În acest sens, au invocat art. 3 din Convenție, formulat după cum urmează: Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. 14. La introducerea cererii lor, reclamanții s-au referit la Tribunalul Saadi c. Italia (preciată) și au susținut riscul de a fi expuși la rele tratamente din cauza suspiciunilor de participare la terorism internațional care îi privesc. Ei au susținut că anchetele efectuate de Amnesty International și de Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii demonstrează că tortura este practicată în Tunisia și că anumite persoane suspectate de terorism și expulzate în acest stat au dispărut pur și simplu 15. Principiile generale privind responsabilitatea statelor contractante în caz de expulzare, elementele care trebuie reținute pentru evaluarea riscului de expunere la tratamente care intră sub incidența art. 3 din Convenție și noțiunea de "tortură" și de "tratamente inumane și degradante" sunt rezumate în hotărârea Saadi (citată la § 124-136). În această hotărâre, Curtea a reiterat caracterul absolut al interzicerii torturii sau a pedepselor sau tratamentelor inumane și degradante prevăzute la art. 3 din convenție, indiferent de acțiunile persoanei vizate, oricât de nedorite și periculoase ar fi acestea. Comisia a reafirmat, de asemenea, că există riscul unor tratamente abuzive și motivele invocate pentru expulzare pentru a stabili dacă răspunderea unui stat este angajată pe teren la art. 3 (ibidem, §§ 137-141). 16. În ceea ce privește momentul care trebuie luat în considerare într-o cauză precum cea prezentă, trebuie să se facă referire cu prioritate la circumstanțele pe care statul în cauză le avea sau ar fi trebuit să le cunoască în momentul demisiei. Cu toate acestea, în cazul în care reclamantul nu a fost extrădat sau extrădat în momentul în care Curtea examinează cauza, data care trebuie luată în considerare este cea a procedurii în fața Curții ( Chahal c. Regatul Unit, 15 noiembrie 1996, §§ 85-86, Repertoriu al hotărârilor și deciziilor 1996-V, și Venkadajalasarma c. Țările de Jos, nr 58510/00, § 63, 17 februarie 2004). Această situație se produce în general atunci când, la fel ca în prezenta cauză, expulzarea sau extrădarea este amânată ca urmare a indicării unei măsuri provizorii de către Curte în conformitate cu art. 39 din Regulamentul ( Mamatkoulov și Askarov c. Turcia [GC], nr 46827/99 și 46951/99, § 69, CEDO 2005-I. Prin urmare, dacă este adevărat că faptele istorice prezintă un interes în măsura în care permit să se clarifice situația actuală și evoluția probabilă a acesteia, circumstanțele actuale sunt decisive 17. În acest context, președintele celei de a doua secțiuni, căreia i-au fost atribuite cauzele, a decis să acorde beneficiul măsurilor provizorii în temeiul articolului 39 din regulament. Recurenții fiind implicați într-un proces de apartenență la un grup islamist fundamentalist în Italia și având în vedere concluziile la care Curtea a ajuns în cauza Saadi, aceaceasta a fost în interesul părților și buna desfășurare a procedurii în fața Curții de a nu expulza reclamanții către Tunisia până la noi ordine. 18. În această etapă a examinării cererii, pentru a verifica existența unui risc de maltratare în cazul de față, Curtea consideră că trebuie să ia în considerare schimbarea regimului intervenit în ianuarie 2011. În acest sens, Curtea amintește că în cauza Hanchi (precedent), Curtea a examinat contextul tunisian actual și a decis că expulzarea unui resortisant tunisian suspectat de terorism în țara sa de origine nu aducea atingere articolului 3 din convenție, având în vedere tranziția democratică în Tunisia. În plus, Curtea remarcă faptul că, de la adoptarea hotărârii Hanchi (precipiată), alegerile democratice au avut loc la 23 octombrie 2011 și au dus la alegerea unei Camere Constituante în cadrul căreia principalul partid islamist, legalizat la 1 martie 2011, a devenit de departe partidul cel mai reprezentat (K.A., citată anterior, punctul 28). Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 din Convenție, dacă este pusă în aplicare. 20. În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 39 din regulament și să se respingă cererile ca fiind vădit nefondate, în sensul art. 35 § 3 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să unească cererile Declară cererile inadmisibile. Françoise Elens-Passos Francoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte Anexă Cerere N Introduse Requesant Data nașterii Locul nașterii Reprezentat de 43121/10 30/07/2010 Faicel Ben Ajmi BELAJ MEFTAH 22/10/1978 Regio d mail'Emilie Vainer BURANI 43124/10 30/07/2010 Younes Ben Hassine AMOR 25/04/1976 Regergia Vainer BURANI 43126/10 30/07/2010 Mourad NASR 05/05/1978 Regio dÉmilie Vainer BURANI