IGNAOUA ET AUTRES c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

10.07.2012

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Partiellement radiée du rôle;Partiellement irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

IGNAOUA ET AUTRES c. ITALIE (CtEDO, 2012)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 22209/09 Habib IGNAUA și alții împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 10 iulie 2012 într-o Cameră compusă din Francoise Tulkens, președinta Danutė Jočienė, Dragoljub Poović, Isabelle Berro-Lefevre, András Sajó, Ișil Karakaș, Guido Raimondi, judecători și Francoise Elens-Passos, graffière de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 24 aprilie 2009, având în vedere măsura provizorie indicată guvernului pârât în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură și ridicată ulterior cu privire la reclamanții Khemiri și Chehidi. După ce a luat o decizie deliberată, face următoarea decizie cu privire la reclamanții, dnii Habib Ignaoua (primul reclamant), Saleh Khhemiri (al doilea reclamant) Acestea sunt reprezentate în fața Curții de către domnul Guedalla, avocat la Londra, și de domnul G. De Carlo, avocat la Milano. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Cei trei reclamanți erau rezidenți în Regatul Unit ca titulari de permise de ședere permanente. În 2005, Parchetul din Milano a inițiat proceduri penale împotriva reclamanților și a altor persoane suspectate de a fi implicate într-o asociație de răufăcători legată de grupuri de dislamiști fundamentaliști și de asistență pentru imigrație ilegală. În iunie 2007, Parchetul a eliberat mandate de arestare internaționale împotriva reclamanților, extrădându-i în Italia la 1 noiembrie 2008 și fiind reținuți provizoriu. Prin hotărârea din 8 iulie 2010, tribunalul din Milano i-a numit pe reclamanți și i-a pus în libertate. În aceeași zi, prefectul din Asti a luat decrete de expulzare împotriva lor. Reclamanții au fost plasați în centre de detenție provizorii în așteptarea executării expulzării lor în Tunisia. La 9 iulie 2010, judecătorul de pace din Torino a aprobat expulzarea reclamanților. Președinta celei de a doua secțiuni a hotărât, la 9 iulie 2010, să informeze guvernul italian, în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, că este de dorit, în interesul părților și al bunei desfășurări a procedurii în fața Curții, să nu expulzeze reclamanții către Tunisia până la 21 iulie 2010 și să furnizeze informații cu privire la situația celor interesați. La 21 iulie 2010, președinta secțiunii a decis să prelungească aplicarea articolului 39 din Regulamentul Curții până la noi ordine. Situația reclamanților Khemiri și Chehidi 10. Printr-o ordonanță din 6 august 2010, judecătorul de pace al Gradiscăi d'Isonzo a decis că mai bine era să-i rețină pe dnii Khemiri și Chehidi în centrul de detenție temporară și că au fost eliberați. În timpul audierii lor, ei au declarat că doresc să se întoarcă în Regatul Regatului. Uni, o țară în care au locuit înainte de a fi extrădați în Italia. 11. Prin urmare, dnii Khemiri și Chehidi au părăsit centrul de detenție din Gradesca d'Isonzo. În aceeași zi, șeful poliției din Gorizia, constatând că reclamanții nu aveau documente de identitate valide, li s-a ordonat să părăsească teritoriul italian în termen de cinci zile. 12. La datele care nu au fost precizate, al doilea și al treilea reclamant au părăsit teritoriul italian. Conform celor mai recente informații furnizate de părți, domnii Khemiri și Chehidi au inițiat proceduri de obținere a permiselor de ședere în Regatul Unit 13. La 7 decembrie 2010, având în vedere noile informații referitoare la părțile interesate, Curtea a decis să ridice măsura provizorie cu privire la domnii Khemiri și Chehidi, pentru care nu mai exista niciun risc de expulzare către Tunisia din partea Italiei și să o mențină pentru domnul Ignaoua. 14. Printr-o scrisoare din 8 decembrie 2010, Curtea a invitat al doilea și al treilea reclamant să indice dacă intenționează să își mențină judecata sau dacă au consimțit la excluderea sa din rol. Reclamanții nu au dat niciun rezultat acestei comunicări. Situația reclamantului Ignaoua 15. Prin ordonanțele din 6 și 31 august 2010, judecătorul de pace din Torino a decis să prelungească reținerea dlui Ignaoua, considerând că acesta reprezintă un pericol pentru ordinea publică și pentru securitatea statului. Conform celor mai recente informații primite de Curte, primul reclamant este în prezent reținut în centrul de detenție temporară din Torino. Texte și documente internaționale relevante 16. Principalele documente internaționale privind situația din Tunisia la momentul faptelor din speță sunt prezentate în cauzele Saadi c. Italia ([GC], nr. 37201/06, §§ 65-93, CEDH 2008) și Toumi c. Italia 25716/09, §§ 27-29, 5 aprilie 2011 17. Începând din decembrie 2010, au avut loc manifestări populare de importanță inegală în multe țări din lumea arabă (uneori numite "revoluție" sau "Primăvara arabă" mai exact, referindu-se la "Primăvara popoarelor" din 1848, la care au fost aduse aceste evenimente). Aceste evenimente au început la 17 decembrie 2010 în orașul Sidi Bouzid prin mișcări revoluționare în Tunisia, care l-au condus pe președintele Ben Ali să părăsească puterea și să se retragă, la 14 ianuarie 2011, după ce a fost la putere din 1987. Curtea a examinat situația din Tunisia ca urmare a acestei recente schimbări a regimului în cauzele Al Hanchi c. Bosnia și Herțegovina 48205/09, §§ 26-28, 15 noiembrie 2011) și K.A. c. Elveția ((dec.), n 30352/09, § 8 și 9, 17 aprilie 2012). GRIEF 18. Invocând art. 3 din Convenție, reclamanții se plâng că expulzarea lor către Tunisia îi expune riscului de a fi torturați. În acest sens, au invocat art. 3 din Convenție, după cum urmează: Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. 20. La introducerea cererii lor, reclamanții s-au referit la Tribunalul Saadi c. Italia (precious) și au susținut riscul de a fi expuși la rele tratamente din cauza suspiciunilor de participare la terorism internațional care îi privesc. Ei au susținut că anchetele efectuate de Amnesty International și de Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii demonstrează că tortura este practicată în Tunisia și că anumite persoane suspectate de terorism și expulzate în acest stat au dispărut pur și simplu, cu condiția ca cererea să se refere la domnii Khemiri și Chehidi 21. În lumina lipsei de răspuns din partea reclamanților Khemiri și Chehidi la scrisoarea Curții 8 decembrie 2010 (a se vedea punctul 8 de mai sus), aceasta consideră că părțile în cauză nu mai doresc să își mențină cererea în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, astfel cum este prevăzut În orice moment al procedurii, Curtea poate decide să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele permit să se ajungă la concluzia că reclamantul nu intenționează să o mențină; (...) 22. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în fine În opinia sa, nu există circumstanțe speciale care să se refere la respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale n a impune continuarea examinării cererii celui de-al doilea și celui de-al treilea reclamant; prin urmare, este necesar să se șteargă cauza din rolul său ca atare în ceea ce îi privește pe dnii Khemiri și Chehidi. În măsura în care cererea se referă la dl Ignaoua 23. Curtea amintește în primul rând că expulzarea de către un stat contractant poate ridica o problemă în temeiul articolului 3 și, prin urmare, angajarea răspunderii statului în cauză în temeiul convenției, atunci când (3) În acest caz, art. 3 implică obligația de a nu expulza persoana în cauză către această țară (Soering c. Regatul Unit), Hotărârea din 7 iulie 1989, seria A n 161, §§ 90-91, Vilvarajah și altele menționate anterior, § 103, H.L.R. c. Franța, Hotărârea din 29 aprilie 1997, Rec., 1997-III, § 34, Jabari c. Turcia, n 40035/98, § 38, CEDH 2000-VIII, și Salah Sheekh c. Olanda, 1948/04, § 135, 11 ianuarie 2007 Hirsi Jamaa și alții c. Italia [GC], n 27765/09, § 114, 23 februarie 2012). 24. Principiile generale referitoare la răspunderea statelor contractante în caz de expulzare, la elementele care trebuie reținute pentru evaluarea riscului de expunere la tratamente în conformitate cu art. 3 din Convenție și la noțiunea de "torturi" și "tratate" și degradante și degradante În această hotărâre, Curtea a reiterat caracterul absolut al interzicerii torturii sau a pedepselor sau tratamentelor inumane și degradante prevăzute la art. 3 din convenție, indiferent de obiectul persoanei vizate, oricât de nedorite și periculoase ar fi acestea. Comisia a reafirmat, de asemenea, că există riscul unor tratamente abuzive și motivele invocate pentru expulzare pentru a stabili dacă răspunderea unui stat este angajată pe teren la art. 3 (ibidem, §§ 137-141). 25. În ceea ce privește momentul care trebuie luat în considerare într-o cauză precum cea prezentă, trebuie să se facă referire cu prioritate la circumstanțele pe care statul în cauză le avea sau ar fi trebuit să le cunoască în momentul demisiei. Cu toate acestea, în cazul în care reclamantul nu a fost extrădat sau extrădat în momentul în care Curtea examinează cauza, data care trebuie luată în considerare este cea a procedurii în fața Curții ( Chahal c. Regatul Unit, 15 noiembrie 1996, §§ 85-86, Repertoriu al hotărârilor și deciziilor 1996-V citate anterior, §§ 85-86 și Venkadajasarma c. Țările de Jos, nr. 58510/00, § 63, 17 februarie 2004). Această situație se produce în general atunci când, ca în prezenta cauză, expulzarea sau extrădarea este amânată ca urmare a indicării unei măsuri provizorii de către Curte în conformitate cu art. 39 din Regulamentul (Mamatkoulov și Askarov c. Turcia [GC], nr. 46827/99 și nr. 46951/99, § 69, CEDH 2005-I. Prin urmare, este adevărat că faptele istorice prezintă un interes în măsura în care permit să se clarifice situația actuală și evoluția probabilă a acesteia, circumstanțele actuale sunt decisive. 26. În acest context, președintele celei de a doua secțiuni, căreia i-a fost atribuită inițial cauza, a decis să acorde beneficiul măsurilor provizorii în temeiul articolului 39 din regulament. Întrucât reclamantul a fost implicat într-un proces de apartenență la un grup islamist fundamentalist în Italia și având în vedere concluziile la care a ajuns Curtea în cauza Saadi, aceaceasta a fost în interesul părților și buna desfășurare a procedurii în fața Curții de a nu expulza reclamantul în Tunisia până la noi ordine 27. În această etapă a examinării cererii, pentru a verifica existența unui risc de abuz în cazul de față, Curtea consideră că trebuie să ia în considerare schimbarea regimului intervenit în ianuarie 2011. În acest sens, Curtea amintește că, în cauza Al Hanchi (precedent), Curtea a examinat contextul tunisian actual și a decis că expulzarea unui resortisant tunisian suspectat de terorism în țara sa de origine nu aducea atingere articolului 3 din convenție, având în vedere tranziția democratică în Tunisia. În plus, Curtea remarcă faptul că, de la adoptarea hotărârii Hanchi (preciată), alegerile democratice au avut loc la 23 octombrie 2011 și au dus la alegerea unei Camere Constituante în cadrul căreia principalul partid islamist, legalizat la 1 martie 2011, a devenit de departe partidul cel mai reprezentat (K.A., citată anterior punctul 28). Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29 În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 39 din regulament și să se respingă cererea, în măsura în care aceasta îl privește pe dl Ignaoua, ca fiind vădit nefondat, în sensul art. 35 § 3 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște în mod expres: să șteargă cererea pentru rolul său ca atare îi privește pe dnii Khemiri și Chehidi. Declară cererea inadmisibilă ca atare a dlui Ignaoua. Françoise Elens-Passos Francoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte