CtEDO 10.07.2012 Auto

MOSTAFA c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
10.07.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MOSTAFA c. ITALIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 42382/08 Mohemmed Amin MOSTAFA împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 10 iulie 2012 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinta Danutė Jočienė, Dragoljub Poović, Ișl Karakaș, Guido Raimondi, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și Françoise Elens-Passos, greffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 5 septembrie 2008, având în vedere măsura provizorie indicată guvernului pârât în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, Având în vedere informațiile suplimentare prezentate de părți, După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamantul, dl Mohemmed Amin Mostafa, este un resortisant irakian de origine kurdă din regiunea Kirkuk, cu reședința în Italia din 2001. S-a născut în 1975 și locuiește în Milano. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul D. Figini și S. Clementi, avocați din Milano. Guvernul italian ( Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală la 30 martie 2003, reclamantul a fost arestat în Italia și pus în detenție provizorie în închisoarea din Benevent. El era responsabil de o asociație de răufăcători legată de grupuri islamiste fundamentaliste, numită Ansar al Islamului Prin hotărârea din 21 septembrie 2006, tribunalul din Milano l-a condamnat pe reclamant pentru apartenență la o asociație legată de terorismul internațional (art. 270a din Codul Penal) pentru fapte comise în Italia între 2001 și 2003. Prin hotărârea din 17 iulie 2007, instanța de judecată din cauza recursului a confirmat condamnarea reclamantului și rejudecare, reducând în același timp pedeapsa la șase ani de închisoare. La 4 iulie 2008, Curtea de Casație a respins recursul reclamantului. La 4 septembrie 2008, în urma unei reduceri a pedepsei cu opt luni acordate de magistratul de aplicare a pedepsei cu închisoarea, reclamantul a fost eliberat. În aceeași zi, poliția din Benevent notifia a fost arestată din motive de securitate națională. La 5 septembrie 2008, reclamantul a prezentat o primă cerere de aplicare a articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții. El pretindea că a fugit din Irakul de Saddam Hussein după ce a fost torturat din cauza lipsei sale de colaborare împotriva cetățenilor săi kurzi din Kirkuk. El susținea că expulzarea în Irak era un risc de a-și pierde viața și de a fi tratat în conformitate cu art. 3, ținând cont de contextul războiului civil din țara sa. Având în vedere condamnarea pentru terorism internațional, ar putea fi, de asemenea, arestat și considerat periculos pentru securitatea națională. El susținea existența unei practici de detenție arbitrară fără proces și utilizarea torturii din partea forțelor de securitate irakiene. Cererea reclamantului a fost respinsă la 9 septembrie 2008. La 10 septembrie 2008, dosarul reclamantului a fost transmis de procurorul Republicii judecătorului de aplicare a sentințelor dallino, care a efectuat o evaluare a pericolului social al reclamantului, în sensul articolului 679 din Codul de procedură penală și al articolului 203 din Codul Penal. La 15 septembrie 2008, judecătorul de aplicare a culpei dalnino a executat expulzarea cu condamnarea, pe motiv că reclamantul reprezenta un pericol pentru societate, având în vedere informațiile colectate de poliție. 10. La o dată nespecificată, reclamantul depunea o cerere de acordare a statutului de refugiat. În sprijinul cererii sale, el a emis un mandat de arestare din luna aprilie 2002, în scopul de a dovedi că autoritățile din timpul lui Saddam Hussein îl căutau pentru fapte legate de atacuri. Această cerere a fost respinsă la 31 octombrie 2008 de comisia competentă în materie de refugiați. Printr-o decizie din 23 decembrie 2008, notificată la 9 ianuarie 2009, Tribunalul din Milano a respins recursul reclamantului. Această instanță a considerat că situația celui căruia îi aparținea clauza de excludere la: obținerea unui statut de refugiat, având în vedere condamnarea sa pentru terorism internațional și pericolul său pentru siguranța publică. În plus, reclamantul nu a furnizat nicio dovadă cu privire la riscul de a fi căutat în continuare de autoritățile irakiene, având în vedere schimbarea regimului în țară și că mandatul de arestare a avut loc în perioada Saddam Hussein. Tribunalul a pus sub semnul întrebării, printre altele, veridicitatea mandatului de arestare al reclamantului. La 12 ianuarie 2009, reclamantul a prezentat o nouă cerere de aplicare a articolului 39, susținând, printre altele, că condamnarea pronunțată de instanțele italiene la care se expunea riscul de a fi pedepsit cu moartea în vigoare și utilizată împotriva luptătorilor și teroriștilor În aceeași zi, președintele celei de-a doua secțiuni a decis să informeze guvernul italian, în conformitate cu art. 39 din regulament, că este de dorit, în interesul părților și al bunei desfășurări a procedurii în fața Curții, să nu-l expulzeze pe reclamant în Irak până la noi ordine. Aceasta se referă la faptul că, atunci când un stat contractant nu respectă o măsură indicată în temeiul articolului 39 din regulament, acest lucru poate duce la încălcarea articolului 34 din Convenție (a se vedea Mamatkoulov și Askarov c. Turcia [GC], nr. 46827/99 și nr. 46951/99, §§ 128-129 și punctul 5 din dispozitivul CEDH 2005-I). 13. Ca urmare a aplicării măsurii provizorii, reclamantul, care fusese plasat între timp în centrul de detenție din Milano, a fost eliberat la 13 ianuarie 2009 14. La 13 ianuarie 2009, poliția din Milano a propus aplicarea măsurii de supraveghere specială a poliției în sensul articolelor 18 și 19 din Legea nr. 152 din 1975, împreună cu obligația de a locui la Milano. La 14 ianuarie 2009, președintele secțiunii de măsuri provizorii a tribunalului din Milano a luat decizia de a aplica pe o perioadă de trei ani măsura specială de supraveghere reclamantului. Scopul acestei măsuri a fost, ținând cont de pericolul pe care îl prezintă reclamantul, să evite reactivarea contactelor în mediul infracțional. Această decizie a fost confirmată de instanța de apel din Milano la 11 mai 2009, la 22 aprilie 2010, măsura de supraveghere a poliției a fost prelungită până la 6 noiembrie 2010, ținând cont de pericolul pe care îl prezintă reclamantul. 15. După mai multe amânări pendinte solicitate de solicitant, la 9 noiembrie 2010 În martie 2012, tribunalul din Milano și-a dat hotărârea cu privire la cererea de azil. Curtea a considerat că, având în vedere pericolul și gravitatea infracțiunilor comise, reclamantul nu putea pretinde nici statutul de refugiat, nici protecția subsidiară (proteziona russidiaria) Cu toate acestea, Comisia a constatat că instanța nu a examinat dacă reclamantul putea solicita protecție umanitară (proziona umanitaria), în sensul art. 5 alin. (6) din Decretul legislativ nr 286 din 1998. Cu toate acestea, având în vedere situația sa personală și relațiile dintre Amnesty internațională produse de solicitant, acesta din urmă a fost în pericol de tratament inuman în caz de expulzare în Irak. Prin urmare, reclamantul avea dreptul de a obține un permis de ședere din motive umanitare. Această decizie a fost depusă la grefă la 26 aprilie 2012 și notificată avocatului reclamantului la 4 mai 2012. GRIEF 16. Reclamantul s-a plâns că punerea în aplicare a măsurii în cauză implică un risc de tratament contrar articolelor 2 și 3 din convenție, în special având în vedere condamnarea pentru terorism internațional pronunțată de instanțele italiene. Mulți dintre cei aflați în custodia autorităților irakiene sunt deținuți fără a fi acuzați sau judecați, cel mai adesea în condiții de închisoare foarte dure și fără acces la avocați. În închisorile și centrele de detenție controlate de autoritățile irakiene, persoanele suspectate de a reprezenta un pericol politic sau de securitate sunt torturate în mod curent sau supuse altor forme de rele tratamente. În plus, conform unui document din martie 2009, pedeapsa cu moartea este adesea comisă pe bază în timpul detenției provizorii. Prea puține anchete efectuate de tribunalul penal central irakian asupra acuzațiilor de tortură sunt insuficiente 17. Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul a susținut, de asemenea, că nu dispunea de o cale de atac internă care să împiedice expulzarea. 18. Curtea arată că nu este necesar să se examineze mai întâi cererea formulată de reclamant din următoarele motive. 19. Printr-o scrisoare din 22 mai 2012, avocatul reclamantului a comunicat grefei că tribunalul de apel din Milano primise recursul reclamantului. Această instanță a estimat, la 9 martie 2012, că la Curtea ia notă de faptul că hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din Milano, notificată avocatului reclamantului la 4 mai 2012, este executorie. O eventuală acțiune în casare, care poate fi introdusă în termen de 60 de zile, nu ar avea, în temeiul dispozițiilor aplicabile, niciun efect suspensiv. 20. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că litigiul a fost soluționat în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (b) din convenție. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în fine, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2012-01-10
0,94
MOSTAFAEI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 23734/10 Peyman MOSTAFAEI contre l’Italie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 10 janvier 2012 en une Chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Dragoljub P
CtEDO 2012-01-10
0,94
ABD AL MUHSEN MOHAMED c. ITALIE ET AUTRES REQUETES
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 34405/10 Mohamed ABD AL MUHSEN MOHAMED contre l’Italie et 8 autres requêtes (voir tableau en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 10
CtEDO 2012-04-24
0,94
AFFAIRE MEZZAPESA ET PLATI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MEZZAPESA ET PLATI c. ITALIE (Requête n o 37197/03) ARRÊT STRASBOURG 24 avril 2012 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Mezzapesa et Plati c. Italie, La Cour européenne des dro
CtEDO 2009-03-10
0,94
AFFAIRE FURNO c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE FURNO c. ITALIE (Requête n o 40824/05) ARRÊT STRASBOURG 10 mars 2009 DÉFINITIF 10/06/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Furno c. Italie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième
CtEDO 2012-07-10
0,94
BELAJ MEFTAH c. ITALIE ET AUTRES REQUETES
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 43121/10 Faicel Ben Ajmi BELAJ MEFTAH contre l’Italie et 2 autres requêtes (voir liste en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 10 juillet 2012 en une Chambre
Sursă