CASE OF JUSUF v. GREECE

PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE JUSUF c. GRECE (Doc. nr. 4767/09) JUSGEMENT STRASBOURG 10 ianuarie 2012 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale.

În cazul Jusuf c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Anatoly Kovler, președinte, Mirjana Lazarova Trajkovska, Linos-Alexandre Sicilianos, judecători și André Wampach, Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 6 decembrie 2011, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 4767/09) împotriva Republicii Elene depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un cetățen macedonean al „fosta Republicii Iugoslave a Macedoniei”, dl Arian Jusuf („reclamantul”), la 18 decembrie 2008. Reclamantul a fost reprezentat de dl V. Georgiev, avocat care practică în Bitola.

Guvernul grec (“Guvernul”) a fost reprezentat de delegații agentului lor, dl I. Bakopoulos și dna G. Kotta, asistenți juridici la Consiliul de Stat. La 2 septembrie 2010, președintele Primei Secțiuni a hotărât să anunte cererea guvernului. Guvernul „fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei”, care a fost informat cu privire la cerința reclamantului (art. 36 § 1 din Convenția și art. 44 din Regulamentul de Curte), nu a vrut să intervină. În conformitate cu Protocolul nr. 14, cererea a fost alocată unui comitet de trei judecători. Reclamantul s-a născut în 1965 și trăiește de fapt în Bitola (“fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei”). La 28 februarie 2005, el a fost arestat de către poliția greacă și procedurile penale au fost aduse împotriva lui pentru infracțiuni legate de droguri.

Martie 2006 Tribunalul Penal de Primă Instanță din Salonic l-a condamnat pe reclamant și l-a condamnat la 15 ani de închisoare și la o amendă de 30.000 de euro (amenda nr. 345/2006). În aceeași dată, reclamantul a interzis un recurs la Tribunalul Penal de Apel din Salonic care a contestat concluziile instanței de primă instanță și evaluarea probelor. 10. Audierea, care a fost inițial stabilită pentru 10 decembrie 2008, a fost suspendată ulterior la 27 noiembrie 2009 din cauza grevei avocaților și a funcționarilor judiciari. 11. Prin hotărârea din 27 noiembrie 2009, Curtea de Apel a redus condamnarea reclamantului la 14 ani de închisoare și la o amendă de 20.000 EUR (amenda nr. 1887-88/2009).

Potrivit cazului, nu s-a interogat niciun recurs asupra punctelor de drept. 12. La 2 martie 2011, reclamantul a fost deportat în „fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei”. ÎNCĂLCAREA DREPTULUI ALEGAT A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚIEI 13. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil”, prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În hotărârea de ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” 14. Guvernul a contestat acest argument. 15. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 28 februarie 2005, când reclamantul a fost arestat și a fost introdusă o procedură penală împotriva lui și s-a încheiat la 27 noiembrie 2009, atunci când hotărârea nr. 1887 88/2009 a Curții de Apel a fost publicată.

Astfel a durat aproximativ patru ani și nouă luni pentru două nivele de competență. Curtea constată că această plângere nu este vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 lit. (a) din Convenție. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente (a se vedea, printre multe alte autorități, Pélissier și Sassi c. Franța [GC], nr. 25444/94, § 67, CEDH 1999-II) 18. Curtea observă că, chiar dacă durata generală a procedurii în acest caz a fost de patru ani și nouă luni pentru două nivele de competență, procedura în fața Curții penale de apel din Salonic a durat mai mult de trei ani și opt luni, ceea ce pare a fi excesiv.

19. Curtea este de părere că perioada de doi ani și nouă luni care a expirat de la data în care reclamantul și-a depus recursul, iar data inițial a fost stabilită pentru audiere a fost excesivă și a fost complet imputabilă autorităților naționale. Astfel, Curtea observă că gestionarea instanțelor naționale nu a facilitat și a prelungit în mod injustific completarea în timp util. În opinia Curții, durata procedurii nu poate fi explicată decât prin eșecul instanțelor interne de a se ocupa în mod diligent de acest caz (a se vedea Gümüδten c. Turcia nr. 47116/99, §§§ 26, 30 noiembrie 2004). 20. Având în vedere cele de mai sus, având în vedere jurisprudența sa privind această temă, durata procedurii de apel și întârzierile atribuibile autorităților, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”.

Prin urmare, s-a constatat o încălcare a articolului 6 § 1. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 21. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 22. În consecință, Curtea consideră că nu există nici un apel pentru a-l atribui pe acest cont. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; susține că nu există nici un apel pentru a-l atribui pe reclamant satisfacție echitabilă.

Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 10 ianuarie 2012, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. André Wampach Anatoly Kovler Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

CASE OF JUSUF v. GREECE (Application no. 4767/09) JUDGMENT STRASBOURG 10 January 2012 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Jusuf v. Greece, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of: Anatoly Kovler, President, Mirjana Lazarova Trajkovska, Linos-Alexandre Sicilianos, judges, and André Wampach, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 6 December 2011, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION

13. The applicant complained that the length of the proceedings had been incompatible with the “reasonable time” requirement, laid down in Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows: “In the determination of ... any criminal charge against him everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”

II. APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

21. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1. Declares the application admissible; 2. Holds that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention; 3. Holds that there is no call to award the applicant just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 10 January 2012, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. André Wampach Anatoly Kovler Deputy Registrar President