SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 38631/05 Hürriyet AYTAÇ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 10 ianuarie 2012 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, András Sajó, Paulo Pinto de Albuquerque, judecători, și Françoise Elens-Passos, adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată mai sus la 18 octombrie 2005, După ce a deliberat, face următoarea decizie CU FAPT pe reclamant, domnul Hürriyet Aytaç este un resortisant turc, născut în 1961 și rezident în K Invocând art. 6 alineatele (1) și (2) din Convenție, reclamantul se plângea de necunoașterea dreptului său la un proces echitabil și a dreptului său la prezumția de nevinovăție, susținând că condamnarea sa penală pentru sechestrare și viol se bazase doar pe declarațiile victimei făcute poliției. De asemenea, a contestat neaplicarea noului cod penal, care ar fi prevăzut o dispoziție mai ușoară în materie de recidivă. Plângerile reclamantului au fost comunicate guvernului care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora. Aceste observații au fost adresate avocatului reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile. Scrisoarea modulului a rămas fără răspuns. În septembrie 2010, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția avocatului reclamantului asupra faptului că termenul acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, ar putea elimina o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele dau impresia că un reclamant nu intenționează să o mențină. Această scrisoare este, de asemenea, restantă fără răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Francoise Elens-Passos Dragoljub Popović Director adjunct
Requête n
o
38631/05
Hürriyet AYTAÇ
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 10 janvier 2012 en un comité composé de
:
Dragoljub Popović,
président,
András Sajó,
Paulo Pinto de Albuquerque,
juges,
et de Françoise Elens-Passos,
greffière adjointe
de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 18 octobre 2005,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Hürriyet Aytaç est un ressortissant turc, né en 1961 et résidant à Kırșehir. Il a été représenté devant la Cour par M
e
le Gouvernement
») est représenté par son agent.
Invoquant l’article 6 §§ 1 et 2 de la Convention, le requérant se plaignait d’une méconnaissance de son droit à un procès équitable et de son droit à la présomption d’innocence, soutenant que sa condamnation pénale pour séquestration et viol avait reposé uniquement sur les déclarations de la victime faite à la police. Il contestait également la non-application à son égard du nouveau code pénal, lequel aurait prévu une disposition plus douce en matière de récidive.
Les griefs du requérant ont été communiqués au gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci. Ces observations ont été adressées à l’avocate du requérant qui a été invité à présenter les siennes. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse.
Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 24
septembre 2010, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention de l’avocate du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’elle n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir celle-ci. Cette lettre est également demeurée sans réponse.
A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.
Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Françoise Elens-Passos
Dragoljub Popović
Greffière adjointe
Président