Secțiunea a doua Cerere nr. 4594/11 Abdullah Yalçin împotriva Turciei introdusă la 23 iulie 2010 EXPOSAT DEFICIENTUL, dl Abdullah Yalçćn, este un resortisant turc născut în 1965 și rezident în Adana. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul Özberk, avocat la Adana. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul, funcționar al statului său, este membru al secțiunii locale a sindicatului E La 4 și 11 februarie 2010, reclamantul a participat la două declarații de presă organizate de secțiunea locală a sindicatului d În ceea ce privește erorile administrative, reclamantului i s-a aplicat o amendă de 143 de lire turce pentru participarea la aceste declarații de presă cu încălcarea dreptului comunitar din 26 noiembrie 2009, reclamantul a contestat aceste amenzi în fața instanței de corecție din Adana.
Prin două hotărâri din 5 mai 2010 și din 11 mai 2010, tribunalul corecțional din Adana a considerat că amenzile aplicate aveau o bază legală. În conformitate cu art. 28 alineatul (9) din Legea nr. 5326, înălțimile cu o valoare mai mică de 200 de lire turcești nu pot face obiectul unui recurs. Instanța corecțională hotărăște în primă și în ultimă instanță. Dreptul intern relevant Constituția art. 25 din Constituție dispune de orice persoană care are dreptul la libertatea de gândire și de gândire. Nimeni nu poate fi obligat să dezvăluie gândurile și opiniile sale sau să fie acuzat sau acuzat pentru orice motiv, din cauza gândurilor și a opiniilor sale. Fiecare este liber să vorbească și să dezvăluie, în mod individual sau colectiv, gândurile și convingerile sale prin intermediul vorbirii, al înălbirii, al împăturirii sau al altor mijloace.
Această libertate include aceea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără ca autoritățile publice să poată interveni. Dispozițiile prezentului paragraf nu împiedică transmiterea radiodifuziunii, a cinematografiei, a televiziunii sau a mass-mediei similare unui regim de autorizare. Îndepărtarea acestor libertăți poate fi restricționată în scopul prevenirii și reținerii infracțiunilor, al împiedicării dezvăluirii de informații calificate în mod regulat ca secrete ale statului, al protejării reputației, a drepturilor, a vieții private și a vieții private sau a vieții de familie a unor persoane sau a secretelor sale profesionale prevăzute de lege sau pentru a permite autorității judiciare să își îndeplinească sarcinile.
(...) Dispozițiile legale care reglementează utilizarea mijloacelor de difuzare a informațiilor și ideilor nu pot fi considerate restrictive ale libertăților de exprimare și de difuzare a gândirii atâta timp cât acestea nu împiedică această difuzare. Legea nr. 2911 privind desfășurarea întrunirilor și a manifestărilor publice la art. 3 din Legea nr. 2911 precizează că orice persoană poate, fără a fi obținut o autorizație prealabilă, să organizeze o reuniune sau o manifestare fără arme și violență în conformitate cu legea. La art. 10 se prevede ca prefectul sau subprefetul să fie informat cu cel puțin 48 de ore înainte de desfășurarea manifestării.
art. 22 precizează că este interzisă manifestarea pe drumuri, pe autostrăzi și în parcurile publice, în fața locurilor de cult, în fața clădirilor care adăpostesc servicii publice și a dependențelor acestora și, de asemenea, este interzisă manifestarea la o distanță mai mică de un kilometru de Marea Cameră Națională a Turciei. Protestatarii trebuie să respecte măsurile luate de prefect sau de subprefect și să nu împiedice circulația persoanelor și a vehiculelor de transport public.
Legea nr. 5326 privind responsabilitățile administrative la art. 32 alineatul (1) din Legea nr. 5326 prevede că se poate aplica o amendă de o sută de lire turcești oricărei persoane care acționează în lipsă de un ordin dat ( emre ayk Invocând articolele 10 și 11 din convenție, reclamantul susține că drepturile sale la libertatea de exprimare și la libertatea de a manifesta au fost ignorate de faptul că A existat vreo încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare, în special a dreptului său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 din convenție A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de întrunire pașnică și/sau de asociere, în sensul articolului 11 din convenție
Requête n o 4594/11 Abdullah YALÇIN contre la Turquie introduite le 23 juillet 2010
EN FAIT Le requérant, M. Abdullah Yalçın, est un ressortissant turc né en 1965 et résidant à Adana. Il a été représenté devant la Cour par M e M. Özberk, avocat à Adana. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le requérant, fonctionnaire de son état, est membre de la section locale du syndicat Eğitim-Sen ( Eğitim ve Bilim Emekçiler Sendikası , Syndicat des agents de l’éducation, de la science et de la culture) rattaché au Kesk ( Kamu Emekçileri Sendikaları Konfederasyonu , Confédération syndicale des salariés du secteur public). Les 4 et 11 février 2010, le requérant participa à deux déclarations de presse organisées par la section locale du syndicat d’Adana.
Sur le fondement de l’article 32 de la loi n o 5326 relative aux fautes administratives, le requérant se vit infliger une amende de 143 livres turques pour avoir participé à ces déclarations de presse en violation de l’arrêté préfectoral du 26 novembre 2009. Le requérant contesta ces amendes devant le tribunal correctionnel d’Adana. Par deux jugements du 5 mai 2010 et du 11 mai 2010, le tribunal correctionnel d’Adana jugea que les amendes infligées avaient une base légale. Conformément à l’article 28 § 9 de la loi n o 5326, les amendes d’un montant inférieur à 200 livres turques ne peuvent pas faire l’objet d’un appel. Le tribunal correctionnel statue en premier et dernier ressort. B. Le droit interne pertinent 1. La Constitution L’article 25 de la Constitution dispose : « Toute personne a droit à la liberté de pensée et d’opinion.
Nul ne peut être contraint de divulguer ses pensées et opinions ni être blâmé ou inculpé pour quelque motif que ce soit du fait de ses pensées et opinions. » L’article 26 se lit comme suit : « Chacun est libre d’exprimer et de divulguer, individuellement ou collectivement, ses pensées et ses convictions par la parole, l’écrit, l’image ou d’autres moyens. Cette liberté comprend celle de recevoir ou de communiquer des informations ou des idées sans qu’il puisse y avoir ingérence des autorités publiques. Les dispositions du présent alinéa n’empêchent pas de soumettre la radiodiffusion, le cinéma, la télévision ou les médias analogues à un régime d’autorisation.
L’exercice de ces libertés peut être restreint dans le but de prévenir et de réprimer les infractions, d’empêcher la divulgation de renseignements régulièrement qualifiés de secrets d’Etat, de protéger la réputation, les droits, la vie privée et familiale d’autrui ou ses secrets professionnels prévus par la loi ou de permettre au pouvoir judiciaire de mener à bien sa tâche. (...) Les dispositions légales qui régissent l’utilisation des moyens de diffusion des informations et des idées ne peuvent être considérées comme restrictives des libertés d’expression et de diffusion de la pensée tant qu’elles ne font pas obstacle à cette diffusion. » 2. La loi n o 2911 relative au déroulement des réunions et manifestations publiques L’article 3 de la loi n o 2911 précise que toute personne peut, sans avoir obtenu une autorisation préalable, organiser une réunion ou une manifestation sans armes et sans violences conformément à la loi.
L’article 6 de cette loi dispose que le préfet ou le sous-préfet est compétent pour réglementer le lieu de la réunion ou de la manifestation et l’itinéraire que doivent emprunter les participants à celles-ci. L’article 10 prévoit que le préfet ou le sous-préfet doit être informé au moins quarante-huit heures avant la tenue de la manifestation. Le préavis doit contenir, en particulier, l’indication du but de la manifestation, de son lieu, de sa date ainsi que de l’heure de son début et de sa fin. L’article 22 précise qu’il est interdit de manifester sur les routes, sur les autoroutes et dans les parcs publics, devant les lieux de culte, devant les bâtiments abritant des services publics ainsi que leurs dépendances.
Il est également interdit de manifester à une distance de moins d’un kilomètre de la Grande Assemblée nationale de Turquie. Les manifestants doivent se conformer aux mesures prises par le préfet ou le sous-préfet et ne pas empêcher la circulation des personnes et des véhicules de transport public. 3. Loi n o 5326 relative aux fautes administratives L’article 32 § 1 de la loi n o 5326 dispose qu’il peut être infligé une amende de cent livres turques à toute personne qui agit en méconnaissance d’un ordre donné ( emre aykırı bir davranıș ). 4. L’arrêté du préfet d’Adana du 26 novembre 2009 L’arrêté préfectoral du 26 novembre 2009 fixe les conditions et les lieux publics dans lesquels peuvent se tenir des déclarations de presse à Adana.
GRIEFS Invoquant les articles 10 et 11 de la Convention, le requérant allègue que ses droits à la liberté d’expression et à la liberté de manifester ont été méconnus du fait qu’il s’est vu infliger une amende.
1. Y a-t-il eu violation du droit du requérant à la liberté d’expression, et spécialement de son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 de la Convention ? 2. Y a-t-il eu violation du droit du requérant à la liberté de réunion pacifique et/ou d’association, au sens de l’article 11 de la Convention ?