Secțiunea a patra Cerere n 60975/08 Marek SI EMASZKO împotriva Poloniei introdusă la 24 noiembrie 2008 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Marek Siemaszko, este un cetățean polonez, născut în 1976. În prezent este încarcerat la închisoarea Barczewo. Circumstanțele speculei Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. În 2000, în timp ce era închis la închisoarea Poznań, autoritățile au deschis un cont (książeczka oszczędnościowa) pentru reclamant (książeczka oszczędnościowa) la banca PKO în care au fost depuse activele sale. Ulterior, reclamantul s-a plâns de mai multe ori autorităților de a dispune de aceste active depuse în contul în cauză, în special de posibilitatea de a le plasa într-un alt cont, care ar putea să-i ofere un interes mai mare, pe lângă cele practicate în mod normal pe piață. Reclamantul s-a plâns că rata dobânzii la care avea dreptul ca urmare a plasamentului său actual era cea mai mică dintre toate cele disponibile (cf.0, 01 %). Prin scrisorile din 4 noiembrie și 22 decembrie 2008, autoritățile penitenciare l-au informat pe reclamant că practica în cauză era conformă cu art. 11 3 din Codul de aplicare a pedepselor. În temeiul articolului menționat anterior, activele unei persoane încarcerate cu o sumă egală cu salariul mediu lunar erau depuse într-un cont de economii ; în timpul încarcerării sale, titularul contului nu a putut dispune de astfel de resurse, deoarece activele garantate erau destinate să îi procure mijloacele de subzistență la ieșirea din închisoare, în special pentru a acoperi cheltuielile de transport la domiciliu. Autoritățile au informat reclamantul că, în ceea ce privește eventualele sale întrebări legate de funcționarea contului și de rata dobânzii practicate în privința deținătorilor săi, acesta trebuia să se adreseze băncii, singura competentă în acest domeniu. La 26 noiembrie și 23 decembrie 2008, o scrisoare similară a fost adresată reclamantului de către Ombudsman. Acesta a explicat că măsura în cauză, prevăzută de lege, era aplicată în interesul persoanelor încarcerate. Din cauza necesității de a securiza activele unui deținut până la sfârșitul pedepsei sale, care înainte de această dată nu putea nici să dispună de ea, nici să aleagă o altă investiție, chiar mai favorabilă. Potrivit Ombudsman, numai plasarea în cauză a garantat titularului contului accesibilitatea imediată a fondurilor depuse. Din dosar reiese că, în urma cererilor sale repetate de a-l informa cu privire la produsele de economii disponibile, banca i-a prezentat reclamantului alte investiții, ușor accesibile și care ofereau condiții mai favorabile pentru acesta decât contul pe care îl deținea, însă, pentru a putea beneficia de acestea, reclamantul trebuia să se prezinte personal la una dintre agențiile sale. Cu toate acestea, cererea sa a fost respinsă, iar dreptul intern relevant a fost respins. Dispozițiile dreptului intern referitoare la gestionarea de către autorități a depozitelor constituite din obiecte de valoare și a sumelor deținute de deținuți sunt incluse în cauza Olszyński, 35410/09. GRIEF Invocând art. 8 din convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul se plânge de restricțiile dreptului său de a dispune de activele depuse în contul deschis de autorități, în special de posibilitatea de a alege o altă investiție, oferind o remunerație mai interesantă decât cea practicată împotriva sa. reclamantul a epuizat căile de atac interne? a existat o ingerință în dreptul reclamantului de a-și respecta bunurile, în sensul dispoziției menționate mai sus în la mai sus, a fost aceasta necesară pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general Care a fost prejudiciul material suferit de solicitant? Faptul că autoritățile au ajuns la un acord cu o singură bancă, și anume PKO BP, în ceea ce privește aspectele legate de gestionarea activelor deținuților, a avut vreun impact asupra ratei dobânzii propuse reclamantului Presupunând că a existat o interferență în dreptul reclamantului de a-și respecta bunurile, contrar articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, acesta a suferit, prin urmare, un prejudiciu important, în sensul art. 35 alin. (3) lit. (b) din Convenție
Requête n
o
60975/08
Marek SIEMASZKO
contre la Pologne
introduite le 24 novembre 2008
Le requérant, M. Marek Siemaszko, est un ressortissant polonais, né en 1976. Actuellement il est incarcéré à la prison de Barczewo.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le requérant, incarcéré depuis une date non précisée dans sa requête, purge une peine d’emprisonnement de plus de 16 années.
En 2000, alors qu’il était incarcéré à la prison de Poznań, les autorités ouvrirent pour le requérant un compte (
książeczka oszczędnościowa
) à la banque PKO sur lequel furent déposés ses avoirs.
Ultérieurement le requérant se plaignit à plusieurs reprises aux autorités de l’impossibilité pour lui de disposer desdits avoirs déposés sur le compte en question, en particulier de l’impossibilité de les placer sur un autre compte, susceptible de lui procurer des intérêts plus élevés, à l’instar de ceux normalement pratiqués sur le marché. Le requérant se plaignit que le taux d’intérêt auquel il avait droit du fait de son placement actuel était le moins élevé de tous ceux qui étaient disponibles (env.0, 01 %).
Par des lettres des 4 novembre et 22 décembre 2008, les autorités carcérales informèrent le requérant que la pratique en cause était conforme à l’article 11
3 du code d’application des peines. En vertu dudit article, les avoirs d’une personne incarcérée d’un montant équivalant à un salaire mensuel moyen étaient déposés sur un compte d’épargne
; durant son incarcération, le titulaire du compte ne pouvait en disposer, étant donné que les avoirs sécurisés étaient destinés à lui procureur les moyens de subsistance à la sortie de la prison, notamment à couvrir les frais du transport à son domicile. Les autorités informèrent le requérant que pour ses éventuelles questions en rapport avec le fonctionnement dudit compte et le taux d’intérêt pratiqué à l’égard de ses détenteurs il devait s’adresser à la banque, seule compétente en la matière.
Les 26 novembre et 23 décembre 2008, une lettre similaire fut adressée au requérant par l’Ombudsman. Celui-ci expliqua que la mesure en cause, prévue par la loi, était appliquée dans l’intérêt des personnes incarcérées. En raison de la nécessité de sécuriser les avoirs d’un détenu jusqu’à la fin de sa peine, lequel avant cette date ne pouvait ni en disposer ni choisir un autre placement, même plus favorable. Selon l’Ombudsman, seul le placement en cause garantissait au titulaire du compte l’accessibilité immédiate des fonds déposés.
Il ressort du dossier que, suite à ses demandes répétées de le renseigner sur les produits d’épargne disponibles, la banque présenta au requérant d’autres placements, facilement accessibles et offrant des conditions plus favorables pour lui que le compte dont il était titulaire. Toutefois, pour pouvoir en bénéficier, le requérant devait se présenter personnellement à l’une de ses agences.
Le requérant sollicita au juge d’application des peines une permission de sortie pour effectuer les démarches en vue de l’ouverture d’un compte d’épargne autre que celui dont il était titulaire. Toutefois, sa demande fut rejetée.
B.
Le droit interne pertinent
Les dispositions du droit interne relatives à la gestion par les autorités des dépôts constitués par des objets de valeur et des sommes appartenant aux détenus sont référées dans l’affaire
Olszyński,
n
o
35410/09.
GRIEF
Invoquant l’article 8 de la Convention et l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention, le requérant se plaint des restrictions à son droit de pouvoir disposer de ses avoirs déposés sur le compte ouvert par les autorités, notamment de l’impossibilité pour lui de choisir un autre placement, offrant une rémunération plus intéressante que celle pratiquée à son encontre.
1.
Concernant le grief tiré de l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention
:
a)
le requérant a-t-il épuisé les voies de recours internes ?
b)
y a-t-il eu l’ingérence dans le droit du requérant au respect de ses biens, au sens de la disposition référée ci- dessus
?
c)
dans l’affirmative, l’ingérence concernée a-t-elle été nécessaire pour réglementer l’usage des biens conformément à l’intérêt général
?
2.
Quel était le dommage matériel subi par le requérant ?
3.
Le fait pour les autorités d’être entré en accord avec une seule banque, en l’occurrence la PKO BP, s’agissant des questions relatives à la gestion des avoirs des détenus, a-t-il eu l’incidence sur le taux d’intérêt proposé au requérant
?
4.
A supposer qu’il y ait eu ingérence dans le droit du requérant au respect de ses biens, contraire à l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention, celui-ci a-t-il subi de ce fait un préjudice important, au sens de l’article 35 §
3 (b) de la Convention
?