BADEA v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
BADEA v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights" (CtEDO, 2012)
Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către organizația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”
SECȚIA A TREIA
DECIZIE
Cererea nr. 29749/07
depusă de Viorel BADEA
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită la 17 ianuarie 2012 în cadrul unei camere compuse din:
Josep Casadevall,
Președinte,
Corneliu Bîrsan,
Alvina Gyulumyan,
Ján Šikuta,
Luis López Guerra,
Nona Tsotsoria,
Mihai Poalelungi,
judecători,
și Marialena Tsirli,
Grefier adjunct al Secției,
Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 13 iunie 2007,
Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul pârât și observațiile prezentate în răspuns de către reclamant,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamantul, dl
Viorel Badea
, este un cetățean al Republicii Moldova care s-a născut în anul
1978
și care locuiește în
Chișinău
. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
Circumstanțele cauzei
2.
Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.
3.
La 20 octombrie 2005, reclamantul a fost arestat de către poliție fiind suspectat de furt.
El pretinde că a fost supus unei presiuni psihologice pentru a recunoaște vinovăția sa în comiterea unei crime de care a fost acuzat, în urma cărui fapt el a depus mărturii de auto-incriminare. Ulterior, reclamantul și-a confirmat declarațiile și a solicitat instanțelor să-i reducă sentința în legătură cu starea materială proastă a familiei sale. El a susținut că era nevoit să fure pentru a-și întreține familia. De asemenea, el s-a plâns de faptul că nu l-a văzut niciodată pe avocatul care i-a fost acordat de către stat pentru a lucra asupra cauzei lui și care a semnat toate actele procesuale în cadrul urmăririi penale pentru a crea aparența legitimității investigației efectuate.
5.
La 21 noiembrie 2005, reclamantul a fost condamnat de către Judecătoria Ciocana. Sentința a fost menținută de către Curtea de Apel Chișinău la 19 ianuarie 2006. Reclamantul nu a informat Curtea despre alte decizii judecătorești ulterioare adoptate la nivel național legate de această cauză.
6.
După arestarea sa, reclamantul a fost deținut la secția de poliție din Ciocana timp de trei zile într-o celulă de mărime puțin peste 1 m.p. împreună cu alți patru sau cinci deținuți. Astfel, în celulă era imposibil să dormi sau să te așezi – puteai doar să stai în picioare. În celulă, nu exista fereastră sau altă sursă de ventilare.
7.
Ulterior, reclamantul a fost transferat la Comisariatul General de Poliție (CGP). Totuși, el a fost adus la secția de poliție din Ciocana de mai multe ori pentru a fi interogat, și de fiecare dată el a fost deținut în aceeași celulă de 1 m.p. La CGP, reclamantul a fost plasat în celula nr. 11, care măsura 2.5 x 3 m, și în care mai erau deținuți alți 12 deținuți. Celula nu era ventilată, era murdară și umedă. Plimbarea zilnică era interzisă. Fereastra de mărimea 50 cm x 50 cm era acoperită cu o plasă groasă metalică care nu permitea ca lumina și aerul să pătrundă în celulă. Celula avea veceu amplasat lângă masa unde se lua prânzul. Apa curgea dintr-un robinet instalat deasupra veceului. Deținuții dormeau pe rând. Celula era infectată cu insecte parazite. Nu li se acorda lenjerie de pat. Nici un medic nu vizita celula. Procurorul responsabil pentru verificarea condițiilor de detenție susținea în totalitate poliția și nu a reacționat în nici un fel la plângerile depuse.
8.
Peste trei săptămâni, reclamantul a fost transferat în Penitenciarul nr. 13 din Chișinău și plasat în celula nr. 126. Celula se afla în subsol, nu avea ferestre și nu era încălzită; era foarte rece și umedă. În celulă, erau mai mulți deținuți decât paturi.
9
.
La 15 martie 2006, reclamantul a fost transferat în Penitenciarul nr. 15 din Cricova.
PRETENȚII
Reclamantul s-a plâns de violarea articolului 3 și 13 ale Convenției, din cauza
condițiilor în care era deținut, precum și a lipsei unor căi efective de recurs în privința plângerilor sale.
De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 6 al Convenției, că nu i s-a acordat o asistență juridică adecvată și că instanțele naționale nu au solicitat efectuarea unei expertize pentru a determina valoarea bunurilor furate.
12.
În continuare, el s-a plâns, în temeiul articolului 7 al Convenției, că instanțele naționale au refuzat să-i micșoreze sentința.
Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 10 al Convenției, că lui nu i s-au acordat actele legislative și alte informații necesare pentru a se apăra.
El s-a mai plâns, în temeiul articolului 14 al Convenției, de faptul că lui nu i-a fost oferită traducerea în limba rusă a hotărârilor judecătorești adoptate pe marginea cauzei sale.
Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 17 al Convenției, de corupția în cadrul organelor de drept și a autorităților judecătorești din Republica Moldova.
În final, el a citat articolul 53 al Convenției, fără însă a oferi alte detalii.
ÎN DREPT
A. Pretenția formulată în temeiul articolelor 3 și 13 ale Convenției
17.
Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 3 al Convenției, că el a fost deținut în condiții inumane la secția de poliție Ciocana, la Comisariatul General de Poliție și la închisoarea nr. 13.
Articolul 3 al Convenției prevede următoarele:
“Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.”
18.
De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 13 al Convenției, de lipsa căilor interne de recurs în privința plângerii sale privind condițiile inumane de detenție. Articolul 13 al Convenției prevede următoarele:
“Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate are dreptul de a se adresa efectiv unei instanțe naționale, chiar și dacă încălcarea ar fi fost comisă de persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.”
19.
Curtea notează că în cererea și în corespondența sa ulterioara, reclamantul nu a informat-o despre transferul său din 15 martie 2006 la Penitenciarul nr. 15 din Cricova (a se vedea paragraful 9 de mai sus). Reclamantul nu a formulat nici o plângere în legătură cu condițiile de detenție din penitenciarul respectiv, și nu a descris aceste condiții. În consecință, Curtea va examina doar pretenția reclamantului legată de condițiile sale de detenție anterioare datei de 15 martie 2006.
20.
Curtea consideră că, având în vedere faptul că reclamantul nu s-a mai aflat în detenție după data de 15 martie 2006 în condițiile pe care le-a descris în cererea sa, termenul de șase luni pentru depunerea unei cereri în privința acestor condiții a început să curgă respectiv de la acea dată. Însă, reclamantul a înaintat cererea sa la 17 iunie 2007, adică peste șase luni.
Prin urmare, aceste pretenții urmează a fi respinse ca fiind depuse cu depășirea termenului, în conformitate cu articolul 35 §§ 1 și 4 al Convenției.
B. Alte pretenții
21.
Curtea a examinat restul pretențiilor reclamantului depuse de el (a se vedea paragrafele 11-16 de mai sus). Totuși, luând în considerație toate materialele de care dispune, și în măsura în care chestiunile pretinse țin de competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio aparență a încălcării drepturilor și libertăților stabilite în Convenție și Protocoalele sale.
22.
Prin urmare, restul cererii urmează a fi respins ca vădit nefondat, conform articolului 35 §§ 3 și 4 al Convenției.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Declară
cererea inadmisibilă.
Marialena Tsirli
Josep Casadevall
Grefieri adjunct
Președinte