CASE OF SIRBU v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIA A TREIA

DECIZIE

Cererea nr.

44200/06

depusă de

Victor SIRBU

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită la 6 martie 2012, în cadrul unei camere compuse din:

Josep Casadevall,

Președinte

,

Corneliu Bîrsan,

Alvina Gyulumyan,

Ján Šikuta,

Luis López Guerra,

Nona Tsotsoria,

Mihai Poalelungi,

judecători

,

și Marialena Tsirli,

Grefier adjunct

al Secției

,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 18 octombrie 2006,

Având în vedere declarația prezentată de Guvernul pârât la 28 septembrie 2011 prin care acesta cere Curții scoaterea cererii de pe rol și răspunsul reclamantului la această declarație,

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT

Reclamantul, dl Victor Sirbu, este un cetățean al Republicii Moldova care s-a născut în anul 1960 și care locuiește în Dobrogea.

Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.

În anul 1998, reclamantul a fost condamnat la douăzeci și patru de ani de privațiune de libertate. Între anul 1998 și data depunerii acestei cereri, reclamantul a fost deținut în închisorile nr. 3, 5, 6, 9, 12, 13, 16, 15 și 17. Se pare că în prezent reclamantul nu se mai află în detenție.

Potrivit reclamantului, condițiile de detenție în toate instituțiile de detenție reprezintă un tratament inuman și degradant. În special, reclamantul a atras atenția asupra condițiilor materiale de detenție, cum ar fi,

inter alia

, lipsa hranei adecvate, lipsa condițiilor de igienă, prezența paraziților, condiții proaste de detenție și de transportare a deținuților sănătoși cu persoanele care suferă de boli infecțioase, precum și lipsa îngrijirii medicale adecvate.

PRETENȚII

Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 al Convenției, de refuzul procuraturii de a porni urmărirea penală împotriva colaboratorilor de poliție care el pretinde că l-au maltratat. De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 8 al Convenției, luat separat și combinat cu articolul 13 al Convenției, de respingerea cererii sale de a fi examinat de un psihiatru și de încălcarea dreptului său de a primi vizite din partea familiei sale. În continuare, el s-a plâns, în temeiul articolului 10 al Convenției, de lipsa ziarelor în penitenciar și, în temeiul articolului 14 al Convenției, de faptul că procurorii l-au numit infractor. În final, el s-a plâns, în temeiul articolului 3 al Convenției, de condițiile sale proaste de detenție.

ÎN DREPT

A.

Pretenția formulată în temeiul articolului 3 al Convenției

După comunicarea Guvernului pârât a pretenției formulate în temeiul articolului 3 al Convenției, și după primirea observațiilor Guvernului privind admisibilitatea și fondul cererii, Curtea a invitat reclamantul să prezinte comentariile sale împreună cu pretențiile privind satisfacția echitabilă, în temeiul articolului 41 al Convenției, înainte de 4 iunie 2010. Reclamantul a fost informat că neprezentarea pretențiilor în temeiul articolului 41 al Convenției în termenul acordat va duce fie la neacordarea de către Curte a compensației cu titlu de satisfacție echitabilă, fie la respingerea acestei părți a pretenției.

La 31 mai 2010, reclamantul a prezentat comentariile sale în privința argumentelor Guvernului, dar nu a formulat nici o pretenție în temeiul articolului 41 al Convenției.

La 17 septembrie 2010, Guvernul a depus observațiile sale finale în care a notat faptul că reclamantul nu a formulat pretenții cu titlu de satisfacție echitabilă. Aceste observații au fost trimise reclamantului la 24

septembrie 2010. Nu a urmat nici o reacție din partea lui sau a reprezentantului său.

La 28 septembrie 2011, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea reglementării chestiunilor abordate în cerere. Textul scrisorii Guvernului către Curte prevede următoarele:

„

Guvernul recunoaște că a avut loc o ingerință în drepturile reclamantului garantate de articolul 3 al Convenției, ca urmare a condițiilor de detenție inumane și degradante în care era deținut reclamantul...

Făcând o evaluare proprie a circumstanțelor acestei cauze, [Guvernul] propune o sumă totală de 3,000 euro (trei mii euro) cu titlu de prejudiciu material, moral, precum și cu titlu de costuri și cheltuieli angajate.

În lumina celor de mai sus, Guvernul invită Curtea să ia notă de declarația unilaterală menționată mai sus, să decidă că nu mai există motive pentru a justifica continuarea examinării cererii și să scoată cererea de pe rol în conformitate cu articolul 37 § 1 (c) al Convenției.”

Declarația de mai sus a fost expediată reclamantului la 30 septembrie 2011. Deoarece Curtea nu a primit nici un răspuns de la reclamant la scrisoarea sa în termenul limită prevăzut în acest sens, la 9 decembrie 2011, el a fost contactat telefonic de un colaborator al Secției Grefă. Reclamantul a informat Curtea că el nu este de acord cu propunerea Guvernului de a scoate cererea de pe rol și insistă că Guvernul trebuie să-i plătească suma de 65,000 euro (EUR) în calitate de despăgubire.

Curtea notează că articolul 37 al Convenției prevede că

ea poate hotărî, la orice stadiu al procedurii, scoaterea de pe rol a unei cereri, atunci când circumstanțele permit să se tragă una din concluziile specificate la literele (a), (b) sau (c) ale paragrafului 1 al acestui articol. Articolul 37 § 1 (c) dă dreptul Curții să hotărască scoaterea cererii de pe rol, în special:

„pentru orice alt motiv, constatat de Curte, care nu mai justifică continuarea examinării cererii”.

Articolul 37 § 1

in fine

prevede următoarele:

„Totuși, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și prin Protocoalele sale o cere.”

Curtea mai notează că, în anumite circumstanțe, ea poate scoate o cerere de pe rol, în temeiul articolului 37 § 1 (c) al Convenției, în baza unei declarații unilaterale a Guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește continuarea examinării cauzei.

În acest sens, Curtea va examina cu atenție declarația în lumina principiilor care rezultă din jurisprudența sa, în special din hotărârea

Tahsin Acar

(a se vedea,

Tahsin Acar v. Turkey

, [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI, și

Melnic v. Moldova

, nr. 6923/03, §§ 22-25, 14 noiembrie 2006).

Având în vedere caracterul recunoașterii din declarația unilaterală a Guvernului din 28 septembrie 2011, suma compensației propuse de Guvern, precum și dorința mai puțin viguroasă a reclamantului de a continua examinarea cererii, inclusiv neprezentarea observațiilor sale în privința satisfacției echitabile, Curtea consideră

că nu mai este justificată continuarea examinării acestei părți din cerere (articolul 37 § 1 (c))

(a se vedea, pentru principiile relevante,

Tahsin Acar

, citată mai sus, și

Meriakri v. Moldova

(radiere), nr. 53487/99, 1

martie

2005)). În acest sens, Curtea ia notă de faptul că chestiunile ridicate în această cauză sunt similare celor examinate în cauza

Ostrovar

(nr. 35207/03, 13

septembrie 2005) și nu găsește nici un temei convingător pentru a reitera constatările din acea cauză într-o hotărâre nouă.

În lumina celor de mai sus, Curtea conchide că respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale nu îi cere continuarea examinării acestei părți din cerere (articolul 37 § 1

in fine

al Convenției).

Prin urmare, cererea urmează a fi scoasă de pe rol.

Pretențiile rămase

În ceea ce privește celelalte pretenții ale reclamantului, Curtea le consideră nefondate și notează că nu există nimic în dosar care ar sugera faptul că prevederile invocate de către reclamant au fost violate. Prin urmare, această parte din cerere este vădit nefondată, în sensul articolului 35 § 3 al Convenției și urmează a fi respinsă în conformitate cu articolul 35 § 4 al Convenției.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,

Ia notă

de

prevederile declarației Guvernului pârât;

Decide

să scoată cererea de pe rolul său în ceea ce ține de pretențiile formulate în temeiul articolului 3 al Convenției;

Declară

restul

cererii inadmisibil.

Marialena Tsirli

Josep Casadevall

Grefier Adjunct

Președinte