BAGRIN v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,

efectuată de către organizația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIA A TREIA

DECIZIE

Cererile nr.

61635/08

Vasile BAGRIN

împotriva Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită la 16 octombrie 2012 în cadrul unui comitet compus din:

Alvina Gyulumyan,

Președinte,

Ján Šikuta,

Kristina Pardalos,

judecători,

și Marialena Tsirli,

Grefier Adjunct al Secției,

Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 4 decembrie 2008,

Având în vedere declarația prezentată de Guvernul pârât la 13 ianuarie 2012 în care solicită Curții să scoată cererea de pe rol și răspunsul reclamantului la acea declarație;

În urma deliberării, decide următoarele:

ÎN FAPT ȘI PROCEDURA

1.

Reclamantul, dl Vasile Bagrin, este cetățean al Republicii Moldova, născut în 1962. El locuiește în Baccialia.

2.

Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl L. Apostol.

3.

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate în felul următor.

4.

În anul 1996, reclamantul a fost reținut de către poliție timp de două săptămâni sub bănuiala de a fi comis un furt. Ulterior, poliția a descoperit adevărații hoți, iar reclamantul a fost eliberat din arest. Deși urmărirea penală împotriva sa a fost încetată, el nu a fost scos formal de sub urmărirea penală sau achitat, iar dosarul lui a fost distrus câțiva ani mai târziu. Făptașii furtului au fost condamnați.

5.

La o dată nespecificată, reclamantul a încercat să obțină cazierul judiciar de la Ministerul Afacerilor Interne pentru a-și perfecta pașaportul. El nu a reușit din cauza înscrierii în baza de date a Ministerului Afacerilor Interne potrivit căreia el se afla încă sub urmărire penală. Reclamantul a contestat refuzul Ministerului în instanța de judecată, obținând o hotărâre judecătorească în favoarea sa. I s-a eliberat cazierul judiciar în care era menționat că el nu a fost condamnat pentru infracțiuni și că nu se afla în căutare de către poliție.

6.

După ce a obținut cazierul judiciar reclamantul a depus actele pentru perfectarea pașaportului. Însă, cererea lui a fost respinsă pe motiv că persoanele care sunt urmărite penal nu au dreptul să părăsească țara. Reclamantul a solicitat fără succes Ministerului Afacerilor Interne să șteargă înscrierea respectivă. Ulterior, reclamantul a depus o nouă acțiune în instanța de judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne, solicitând ștergerea înscrierii respective din baza de date a Ministerului pentru ca să poată obține pașaportul și despăgubiri pentru prejudiciul suferit.

7.

La 20 martie 2008, Curtea de Apel Chișinău a admis cererea reclamantului și a obligat Ministerul Afacerilor Interne să plătească reclamantului 5000 de lei moldovenești (MDL) cu titlu de prejudiciu moral. Instanța de judecată a respins argumentul Ministerului, potrivit căruia înscrierea nu putea fi ștearsă din baza de date în absența unei ordonanțe de scoatere a reclamantului de sub urmărirea penală sau a unei decizii de achitare. Instanța de judecată a constatat că o asemenea ordonanță sau hotărâre judecătorească nu există și că dosarul a fost distrus. Pe de altă parte, reclamantul deținea un cazier judiciar eliberat de același Minister care nu conținea nicio mențiune despre urmărirea penală. Ministerul Afacerilor Interne a contestat hotărârea primei instanțe.

8.

La 5 iunie 2008, Curtea Supremă de Justiție a admis parțial recursul Ministerului Afacerilor Interne și a respins acțiunea reclamantului. Ea a redus suma despăgubirilor la 500 MDL. Curtea Supremă de Justiție a statuat că, potrivit unei instrucțiuni adoptate de Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Justiției la 4 mai 2007, informația privind condamnările penale pentru infracțiunile de tipul celei de care a fost bănuit reclamantul în anul 1996 trebuie să fie înregistrată și păstrată pe o perioadă nedeterminată. Ministerul Afacerilor Interne este îndreptățit să păstreze înscrierea respectivă, deoarece dosarul reclamantului a fost distrus, iar temeiul în baza căruia reclamantul a fost scos de sub urmărirea penală nu poate fi aflat.

PLÂNGEREA

9.

Reclamantul a invocat articolele 5 și 6 ale Convenției susținând că a fost deținut neîntemeiat și că procesul care s-a finalizat cu decizia Curții Supreme de Justiție din 5 iunie 2008 a fost inechitabil. De asemenea, el a invocat articolul 2 al Protocolului nr.4 susținând că libertatea lui de mișcare a fost încălcată și că nu poate obține un loc de muncă din cauză că Ministerul Afacerilor Interne nu a șters mențiunea despre urmărirea penală efectuată împotriva sa în anul 1996. De asemenea, el a menționat că datorită însemnării respective s-a întâmplat să fie reținut altă dată sub bănuiala că a săvârșit un furt și că există riscul să fie și mai departe discriminat în baza respectivei însemnări.

ÎN DREPT

A.

Plângerea întemeiată pe articolul 8 al Convenției

10.

Reclamantul a invocat articolul 2 al Protocolului nr.4 argumentând că a fost încălcată libertatea sa de mișcare. Curtea consideră că este mai potrivit să examineze acest capăt de cerere în lumina articolului 8 al Convenției.

11.

În urma eșuării încercărilor de a reglementa amiabil cauza, Guvernul a trimis la 13 ianuarie 2012 o scrisoare prin care a informat Curtea că propune să facă o declarație unilaterală în vederea reglementării chestiunii formulate în cerere. În plus, Guvernul a solicitat Curții să scoată cererea de pe rolul său în conformitate cu articolul 37 al Convenției.

Declarația prevede următoarele:

“... Guvernul este de acord că a avut loc încălcarea drepturilor reclamantului prevăzute de articolul 8 al Convenției [...]

Astfel, analizând jurisprudența Curții, Guvernul face următoarea declarație unilaterală: Guvernul recunoaște că a avut loc o încălcare a dreptului reclamantului garantat de articolul 6 § 1 al Convenției, deoarece instanțele judecătorești naționale nu l-au citat în timp potrivit pentru a participa la ședința de judecată.

Guvernul [...] propune următoarele sume cu titlu de satisfacție echitabilă: 2500 EUR cu titlu de prejudiciu moral și 600 EUR cu titlu de costuri și cheltuieli.

Guvernul declară că suma sus-menționată va fi convertită în lei moldovenești conform ratei aplicabile la data plății, și va fi scutită de orice taxe care pot fi percepute. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării despre adoptarea deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului. În cazul neplății acestei sume în decursul perioadei de trei luni, Guvernul va plăti, de la expirarea acestei perioade până la executare, o dobândă egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. Plata va constitui soluționarea definitivă a cauzei.”

În concluzie Guvernul invită Curtea să radieze cererea de pe rol, în conformitate cu articolul 37 § 1 (b) al Convenției.”

12.

Prin scrisoarea din 3 iulie 2012, reclamantul a solicitat Curții să nu accepte declarația unilaterală a Guvernului, deoarece el a fost ținut în arest 14 zile în timpul urmăririi penale și deoarece Ministerul Afacerilor Interne a păstrat înscrierea despre urmărirea sa penală timp de 11 ani.

13.

Curtea reamintește că articolul 37 al Convenției prevede că ea poate, în orice stadiu al procedurii, să decidă scoaterea de pe rol a unei cereri atunci când circumstanțele duc la una din concluziile precizate în paragraful 1 (a), (b) sau (c) al acelui articol. Articolul 37 §

1

(c) permite Curții să scoată o cerere de pe rolul său dacă:

„din orice alt motiv constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifică”.

14.

Articolul 37 § 1

in fine

prevede următoarele:

„Totuși, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și prin protocoalele sale o impune.”

15.

De asemenea, Curtea reamintește că în anumite circumstanțe ea poate scoate o cerere de pe rol, în temeiul articolului 37 § 1(c), în baza unei declarații unilaterale a Guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește continuarea examinării cauzei. În acest scop, Curtea va examina atent declarația în lumina principiilor care reies din jurisprudența sa, în special hotărârea

Tahsin Acar

(

Tahsin Acar v.

Turkey

, [GC], nr.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; și

Melnic v.

Moldova

, nr.

6923/03, §§

22-25, 14 noiembrie 2006).

16.

Având în vedere caracterul recunoașterii din declarația unilaterală a Guvernului din 13 ianuarie 2012, precum și suma compensației propuse – care corespunde sumelor acordate în cauze similare, Curtea consideră că nu se justifică continuarea examinării acestui capăt de cerere (articolul 37 § 1(c)) (a se vedea

Tahsin Acar

, citată mai sus, și

Meriakri v. Moldova

((scoatere de pe rol), nr. 53487/99, 1

martie

2005)).

17.

În lumina considerentelor de mai sus, Curtea nu se îndoiește că reglementarea este bazată pe respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale și nu constată vreun motiv care ar justifica continuarea examinării acestui capăt de cerere (articolul 37 § 1

in fine

).

Prin urmare, acesta trebuie scos de pe rol.

B.

Celelalte plângeri

18.

În ceea ce privește plângerea reclamantului întemeiată pe articolul 5 al Convenției, Curtea notează că aceasta a fost depusă după expirarea termenului de 6 luni de la data la care presupusa încălcare a avut loc. Prin urmare, ea trebuie declarată inadmisibilă în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 al Convenției. Cât despre plângerea în privința echității procesului civil, Curtea consideră că plângerea este neîntemeiată și notează că nu există probe la dosar care ar sugera încălcarea prevederii invocate. Prin urmare, acest capăt de cerere este vădit neîntemeiat în sensul articolului 35 § 3 al Convenției și trebuie respins în conformitate cu articolul 35 § 4 al Convenției.

În baza acestor temeiuri, Curtea, în unanimitate,

Ia notă

de termenii declarației Guvernului pârât privind articolul 8 al Convenției și de modalitățile de asigurare a executării angajamentelor menționate în aceasta;

Decide

să scoată cererea de pe rol, în conformitate cu articolul 37 § 1 (c) al Convenției, în ceea ce privește plângerea întemeiată pe articolul 8 al Convenției;

Declară

celelalte capete de cerere inadmisibile.

Marialena Tsirli

Alvina Gyulumyan

Grefier Adjunct

Președinte