BAGRIN v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A TREIA

DECIZIE

Cererea nr. 61635/08

Vasile BAGRIN

contra Republicii Moldova

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită la 16 octombrie 2012 într-un Comitet compus din:

Alvina Gyulumyan,

Președinte,

Ján Šikuta,

Kristina Pardalos,

judecători,

și Marialena Tsirli,

Grefier Adjunct al Secției,

Examinînd cererea de mai sus, depusă la 4 decembrie 2008,

Examinînd declarația prezentată de către Guvernul respondent la 13 ianuarie 2012 prin care a solicitat Curții radierea cererii de pe rol și replica reclamantului la această declarație,

Deliberînd, decide următoarele:

CIRCUMSTANȚELE CAUZEI ȘI PROCEDURA

1.

Reclamantul, dl Vasile Bagrin, este un cetățean al Republicii Moldova, născut în 1962 ;i locuiește în Baccialia.

2.

Guvernul Republicii Moldova ("Guvernul") a fost reprezentat de către Agentul său

ad interim

, dl L. Apostol.

3.

Circumstanțele cauzei, așa cum au fost prezentate de către reclamant, pot fi rezumate după cum urmează.

4.

În 1996 reclamantul a fost arestat și deținut două săptămîni, fiind bănuit de comiterea unui furt. Ulterior, poliția a descoperit adevărații făptuitori și reclamantul a fost eliberat din detenție. Deși urmărirea penală împotriva sa a fost încetată, reclamantul nu dispunea de ordonanță de scoatere de sub urmărire sau de încetare a procesului în privința sa, iar dosarul penal a fost nimicit cîțiva ani mai tîrziu. Autorii furtului au fost condamnați.

5.

La o dată nespecificată, reclamantul a încercat să obțină cazierul judiciar de la Ministerul Afacerilor Interne cu scopul perfectării pașaportului. Încercarea sa a eșuat din cauza unei informații în baza de date a Ministerului Afacerilor Interne precum că în privința reclamantului este pornită urmărirea penală. Ca urmare, reclamantul a contestat refuzul Ministerului în instanța de judecată și a avut cîștig de cauză. Reclamantului i-a fost eliberat cazierul judiciar în care era menționat că reclamantul nu are antecedente penale și nu se află în căutare de către poliție.

6.

După obținerea cazierului judiciar reclamantul a solicitat perfectarea pașaportului. Cu toate acestea, cererea sa a fost respinsă, în baza unei prevederi legale care interzice persoanelor împotriva cărora este pornită urmărirea penală să părăsească teritoriul țării. Reclamantul a solicitat Ministerului Afacerilor Interne să radieze informația din baza de date, dar fără succes. În consecință, reclamantul a inițiat o nouă acțiune în judecată împotriva Ministerului Dezvoltării Informaționale responsabil de eliberarea pașapoartelor și împotriva Ministerului Afacerilor Interne, cerînd excluderea informației din baza de date a Ministerelor, eliberarea pașaportului și compensarea prejudiciului suferit.

7

La 20 martie 2008 Curtea de Apel Chișinău a admis acțiunea reclamantului și a obligat Ministerul Afacerilor Interne să-i achite reclamantului 5000 lei moldovenești (MDL) cu titlu de prejudiciul moral. Instanța de judecată a respins obiecția Ministerului precum că informația nu putea fi exclusă în lipsa unor acte procesuale privind scoaterea de sub învinuire sau de încetare a procesului în privința reclamantului. Instanța de judecată a constatat că lipsesc careva hotărîri în acest sens și, mai mult ca atît, că dosarul penal a fost distrus. În plus, reclamantul dispunea de cazier judiciar eliberat de către același Minister al Afacerilor Interne. Ministerul Afacerilor Interne a depus cerere de recurs împotriva hotărîrii.

8.

La 5 iunie 2008 Curtea Supremă de Justiție a admis recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne și a respins parțial acțiunea reclamantului. De asemenea, aceasta a redus suma prejudiciului moral care urma să fie achitată de către Ministerul Afacerilor Interne pînă la 500 lei. Curtea Supremă de Justiție a menționat că potrivit unei Instrucțiuni aprobate prin ordinul comun al Ministerului Afacerilor Interne și a Ministerului Justiției din 4 mai 2007, informațiile referitoare la urmărirea penală pentru asemenea infracțiuni de care reclamantul a fost suspectat în 1996 trebuiau să fie înregistrate și păstrate pe un termen nelimitat. Întrucît dosarul penal în privința reclamantului a fost nimicit și era imposibil de stabilit temeiurile de încetare a urmăririi penale în privința reclamantului, Ministerul Afacerilor Interne era în drept să păstreze informația.

PLÎNGERI

9.

Reclamantul s-a plîns în temeiul articolelor 5 și 6 din Convenție, că detenția sa a fost ilegală și că procesul care s-a finisat cu decizia Curții Supreme de Justiție din 5 iunie 2008 a fost inechitabil. De asemenea, el s-a plîns în temeiul articolului 2 din Protocolul nr 4, că i-a fost încălcat dreptul la libertatea de circulație și că nu poate obține un loc de muncă, ca urmare a păstrării de către Ministerului Afacerilor Interne a informației despre urmărirea sa penală în 1996. De asemenea, reclamantul a susținut că odată ce el a fost arestat fiind bănuit de comiterea unui furt, el risca din cauza informației din baza de date să fie supus în continuare unui tratament discriminatoriu.

ÎN DREPT

A.

Plîngerea în temeiul articolului 8 din Convenție

10.

Reclamantul s-a plîns în temeiul articolului 2 din Protocolul nr 4. că libertatea lui de circulație a fost încălcată. Curtea a considerat că este oportun să examineze acest capăt de plîngere în temeiul articolului 8 din Convenție.

11.

După eșecul de a soluționa cauza amiabil, printr-o scrisoare din 13 ianuarie 2012, Guvernul a prezentat Curții o declarație unilaterală în vederea soluționării litigiului ridicat în acest capăt de cerere. De asemenea, Guvernul a solicitat Curții să radieze cererea de pe rol în conformitate cu articolul 37 din Convenție. Declarația prevede următoarele:

“"Guvernul recunoaște că a avut loc o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de articolul 8 din Convenție [...]

Guvernul [...] propune următoarele sume de bani cu titlu de satisfacție echitabilă: 2500 Euro care va acoperi orice prejudiciu moral și 600 Euro care va acoperi orice costuri și cheltuieli suportate.

Guvernul declară că sumele de mai sus vor fi convertite în lei moldovenești la cursul de schimb din ziua plății, și vor fi scutite de orice taxe care ar putea fi aplicabile. Aceste sume vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei adoptate de Curte potrivit articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul neachitării acestor sume în termenul celor trei luni, Guvernul va achita o dobîndă la ea, din momentul expirării acelei perioade pînă la data plății, la o rată echivalentă cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene pe durata perioadei de întîrziere plus trei procente. Plata va constitui soluționarea definitivă a cauzei și a oricăror altor pretenții care pot apărea din circumstanțele prezentei cauze.

În lumina celor expuse mai sus, Guvernul invită Curtea să radieze cererea de pe rol în conformitate cu articolul 37 § 1 (c) din Convenție. "

12.

Într-o scrisoare din 3 iulie 2012 reclamantul și-a exprimat opinia că declarația unilaterală a Guvernului nu ar trebui să fie acceptată de către Curte, deoarece el a fost deținut în arest timp de paisprezece zile pe parcursul urmăririi penale împotriva lui, iar Ministerul Afacerilor Interne a păstrat informația despre urmărirea lui penală în baza de date timp de unsprezece ani.

13.

Curtea notează că articolul 37 din Convenție prevede că în orice stadiu al procedurii, Curtea poate decide radierea de pe rol a unei cereri atunci cînd circumstanțele permit să conducă la concluzia specificată la literele (a), (b) sau (c) din paragraful 1 al acestui articol. Articolul 37 § 1 (c) permite Curții, în special, să radieze cererea de pe rol:

“pentru orice alt motiv constatat de Curte care nu mai justifică continuarea examinării cererii.”.

14.

Articolul 37 § 1

in fine

include condiția:

“

Totuși, Curtea poate continua examinarea cererii dacă respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și prin Protocoalele sale o cere

.”

15.

De asemenea, Curtea reiterează că în anumite circumstanțe, ea poate radia de pe rol o cerere sau un capăt al acesteia în conformitate cu articolul 37 § 1 (c) din Convenție în temeiul unei declarații unilaterale a Guvernului respondent, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue. În acest scop, Curtea va trebui să examineze atent declarația unilaterala, formulată de Guvern în lumina principiilor ce rezultă din jurisprudența sa, în special hotărîrea

Tahsin Acar (

a se vedea

Tahsin Acar c. Turciei, [MC], nr 26307/95, § § 75-77, CEDO 2003-VI,

și

Melnic c. Moldovei,

nr.

6923/03, § § 22-25, 14 noiembrie 2006)

.

16.

Ținînd cont de natura recunoașterii formulată în declarația unilaterală a Guvernului din 13 ianuarie 2012, precum și de suma propusă cu titlu de compensare , care este în concordanță cu jurisprudența Curții în cauze similare, Curtea consideră că nu mai este justificată examinarea în continuare a acestui capăt de cerere (Articolul 37 § 1 (c)) (a se vedea, pentru principii relevante

, Tahsin Acar,

citată supra, și

Meriakri v. Moldova

((radiere de pe rol)

,

nr. 53487/99, 1 martie 2005)).

17.

În lumina considerațiilor menționate supra, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt definite în Convenție și Protocoalele sale nu necesită continuarea examinării cererii (Articolul 37 § 1

in fine

).

Prin urmare, cererea urmează a fi radiată de pe rol.

B.

Restul plîngerilor

18.

În ceia ce privește plîngerea reclamantului în temeiul articolului 5 din Convenție, Curtea notează că această plîngere a fost depusă peste termenul de șase luni de la data cînd a avut loc pretinsa încălcare, prin urmare, aceasta trebuie să fie declarată inadmisibilă în temeiul articolului 35 § § 1 și 4 din Convenție. În ceea ce privește plîngerea reclamantului privind caracterul inechitabil al procedurilor civile, Curtea le consideră a fi nefondate și constată că nu există nimic în materialele dosarului care să sugereze că prevederile invocate de reclamant ar fi fost încălcate. În consecință, acest capăt de cerere este vădit nefondat în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și trebuie să fie respins în conformitate cu articolul 35 § 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea în unanimitate

Ia act

de termenii declarației Guvernului pîrît în temeiul articolului 8 din Convenție și de modalitățile privind asigurarea respectării angajamentelor prevăzute de acesta;

Decide

să radieze cererea de pe rol, în conformitate cu prevederile articolului 37 § 1 (c) din Convenție, în partea ce se referă la articolul 8 din Convenție;

Declară

restul cererii inadmisibilă.

Marialena Tsirli

Alvina Gyulumyan

Grefier adjunct

Președinte