GAVRILITA v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partiellement irrecevable
GAVRILITA v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (CtEDO, 2012)
Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (
justice.gov.md
). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (
justice.gov.md
). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (
justice.gov.md
). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.
SECȚIA A TREIA
DECIZIE
Cererea nr. 22741/06
de Vasile GAVRILIȚĂ și Victor GAVRILIȚĂ
contra Moldovei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a treia), statuînd la 17 ianuarie 2012 într-o Cameră constituită din:
Josep Casadevall,
Președinte,
Corneliu Bîrsan,
Egbert Myjer,
Ján Šikuta,
Ineta Ziemele,
Nona Tsotsoria,
Kristina Pardalos,
judecători,
și Marialena Tsirli,
Grefier adjunct al Secției,
Ținînd cont de cererea menționată, depusă la 19 mai 2006,
Deliberînd, decide următoarele
:
ÎN FAPT
1.
Reclamanții, dl Vasile și Victor Gavriliță, sunt frați și sunt cetățeni ai Republicii Moldova, născuți în 1978 și respectiv 1984. Ei sunt deținuți în Chișinău.
2.
Circumstanțele cauzei expuse de către reclamanți pot fi rezumate după cum urmează.
A.
Alegațiile cu privire la maltratare în privința primului reclamant
3.
La 22 octombrie 2001 Judecătoria Rîșcani a emis un mandat de arestare în privința primului reclamant, care a fost suspectat de comiterea unui viol.
4.
La 8 aprilie 2003 aproximativ la ora 13.30, primul reclamant a fost arestat de colaboratorii de poliție. Acesta a opus rezistență și a rănit 2 colaboratori de poliție cu un cuțit. Colaboratorii de poliție au aplicat forța, încercînd să-l apuce de picioare pe primul reclamant.
5.
În conformitate cu cele afirmate, după arest, primul reclamant a fost escortat la sediul batalionului forțelor speciale a Ministerului Afacerilor Interne unde a fost supus maltratărilor. În special, el a fost suspendat de o bară de fier, picioarele și mîinile i-au fost legate în poziția „rîndunica”. Apoi, el fost electrocutat. Primul reclamant a afirmat că în timpul maltratării a fost filmat de către colaboratorii de poliție.
6.
Conform unei scrisori din partea Centrului Național de Medicină de Urgență din 5 noiembrie 2008, primul reclamant a fost internat la 8 aprilie 2003 la ora 19:10 cu diagnosticul „plagă primară pe gamba stîngă în rezultatul aplicării armei de foc”. Primul reclamant a fost operat și glonțul a fost extras. În conformitate cu scrisoarea în cauză, primul reclamant urma să fie transferat după intervenția chirurgicală într-un spital pentru deținuți. Din materialele cauzei rezultă că acest lucru nu a fost făcut. Primul reclamant a fost escortat la sediul batalionului de forțe speciale.
7.
La 9 aprilie 2003 procurorul responsabil de caz, a întocmit un proces-verbal de reținere în privința primului reclamant. El a indicat ora 14:25 drept fiind cea a reținerii.
8.
În aceeași zi, primul reclamant a fost supus unui interogatoriu din partea colaboratorilor de poliție.
9.
La o dată nespecificată în aprilie 2003, primul reclamant a fost transferat la Comisariatul General de Poliție din Chișinău. Potrivit celor menționate, el a fost escortat regular, timp de o lună la sediul batalionului de forțe speciale unde a fost maltratat și ținut închis într-o odaie fără apă potabilă, pat, saltea, toaletă, etc. El a afirmat că a pierdut cunoștința de cîteva ori și a fost stropit cu apă pentru a-și reveni.
10.
Potrivit afirmațiilor sale, el a obținut din mijloace proprii medicamentele necesare pentru tratamentul urmat maltratărilor.
11.
La o dată nespecificată, primul reclamant a sesizat procuratura în legătură cu maltratarea sa și detenția ilegală.
La 20 iunie 2006, Procuratura mun. Chișinău a decis neînceperea urmăririi penale.
La 1 august 2006, Judecătoria Rîșcani a confirmat ordonanța procuraturii. Rezumînd argumentele procurorului, instanța de judecată a menționat, printre altele, că primul reclamant a formulat plîngeri similare în fața mai multor autorități naționale și precum că acestea au fost respinse urmare a examinării obiective și imparțiale.
B.
Contextul cauzei referitoare la cel de al doilea reclamant
12.
La 1 și 2 noiembrie 2005 reclamanții și un terț au sustras bunuri dintr-o vilă situată într-o suburbie din Chișinău. Ei au sustras 320
000 dolari SUA (USD), 20
000 euro (EUR) și două lingouri de aur.
La o dată nespecificată, reclamanții au fost anunțați în căutare.
1.
Alegațiile cu privire la maltratare în timpul arestării și detenției celui de-al doilea reclamant.
13.
Potrivit celor afirmate, al doilea reclamant a fost reținut la 28 decembrie 2005 în Ucraina de către colaboratorii de poliție din Moldova, care l-au luat cu forța, l-au îmbarcat în portbagajul unui automobil și l-au transportat în Moldova. El a afirmat că a fost maltratat în timpul reținerii și a transportării. În particular, al doilea reclamant susține că a fost lovit în momentul trecerii frontierei moldo-ucrainene. Ulterior, în apropierea de Căușeni (Moldova), el a fost tîrît de pămînt și legat de o mașină pentru a afla unde fratele său a ascuns banii sustrași (a se vedea mai sus). În continuare, colaboratorii de poliție l-au lovit la picioare cu bastoane de cauciuc și au stins țigările de rănile provocate. Ei, de asemenea, i-au pus un pistol în gură și l-au amenințat cu moartea. Al doilea reclamant a pierdut cunoștința de cîteva ori. El afirmă că a fost dus într-un garaj situat în Chișinău unde a fost dezbrăcat și bătut cu bastoanele de cauciuc; colaboratorii de poliție i-au stropit picioarele cu benzină și l-au amenințat că îi vor da foc.
14.
În aceeași zi, la 28 decembrie 2005, al doilea reclamant a fost escortat la Comisariatul General de Poliție din Chișinău, unde a fost supus relelor tratamente. În special, i-au fost aplicate la urechi și pe degete fire electrice și el a fost suspendat de o bară din metal.
15.
Al doilea reclamant afirmă că a fost consultat de 5 ori de către medici, care nu l-au putut interna în spital din lipsa aprobării colaboratorilor de poliție. La 3 și 4 ianuarie 2006 a început să-i curgă sînge din urechi, nas și din gură și el a fost internat de urgență în spital. După puțin timp, el a fost escortat, contra acordului medicilor, la Comisariat, unde totuși a beneficiat de îngrijire medicală.
16.
Potrivit unui extras din registrul de cereri de asistență medicală a persoanelor în stare de arest și a celor deținute în Izolatorul de detenție preventivă (IDP) al Comisariatului de Poliție Chișinău, al doilea reclamant a solicitat de multe ori, în perioada 6 ianuarie și 21 martie 2006 să fie consultat de asistentul medical din instituție. Asistentul medical a constatat, printre altele, următorul diagnostic
: nevralgie intercostală, cefalee, angină catarală, neurodistonie, hipertensiune arterială, faringită, etc.
17.
Al doilea reclamant afirmă că a fost deținut în IDP în condiții inumane, fără a avea acces la un avocat și fără informarea familiei sale.
18.
La 24 martie 2006 al doilea reclamant a fost transferat în Penitenciarul nr. 13. Potrivit celor afirmate, transferul său a avut loc după ce urmele de violență de pe corpul său s-au vindecat.
19.
Printr-o scrisoare din 29 august 2008 Comisarul general al mun.
Chișinău a confirmat, printre altele, detenția celui de-al doilea reclamant în IDP al Comisariatului General de Poliție în perioada 28 decembrie 2005 – 24 martie 2006.
2.
Reținerea de către colaboratorii de poliție și detenția provizorie a celui de-al doilea reclamant
20.
Colaboratorul de poliție responsabili de cauză, au întocmit la 5 ianuarie 2006 la sediul Comisariatului General de Poliție din Chișinău un proces-verbal de reținere în privința celui de al doilea reclamant. A fost consemnat că reținerea celui de al doilea reclamant a avut loc la ora 10:20 și precum că acesta a fost informat în prezența unui avocat că este bănuit de comiterea a unui furt prin efracție și comis în grup, cauzînd un prejudiciu în proporții deosebit de mari părții vătămate.
21.
Prin încheierea din 6 ianuarie 2006 Judecătoria Rîșcani a admis demersul procurorului prin care a solicitat plasarea celui de al doilea reclamant în arest preventiv pentru o perioadă de 10 zile. Instanța de judecată a indicat că detenția urma să fie calculată începînd cu 5 ianuarie 2006 ora 10:20.
Următoarele proceduri referitoare la detenția provizorie a celui de al doilea reclamant nu sunt cunoscute.
3.
Plîngerea celui de-al doilea reclamant referitoare la alegațiile cu privire la maltratare
22.
La 23 mai 2006, cel de al doilea reclamant s-a plîns printr-o scrisoare adresată mai multor autorități, inclusiv și Parlamentului în legătură cu maltratarea sa.
23.
Urmare a acestei scrisori, a fost sesizată Procuratura pentru elucidarea faptelor. La 22 iunie 2006 procurorul responsabil de cauză a decis neînceperea urmăririi penale din motivul lipsei oricăror fapte ilicite în acțiunile colaboratorilor de poliție. Procurorul a tras această concluzie urmare a audierii colaboratorilor de poliție în cauză, care au negat maltratarea celui de al doilea reclamant. Procurorul a menționat, de asemenea că, în perioada detenției în IDP, al doilea reclamant nu s-a plîns despre astfel de riscuri nici colaboratorilor de poliție, nici procurorului competent sau judecătorului de instrucție. Procurorul a menționat că potrivit unui raport de examinare medicală din 21 iunie 2006 al doilea reclamant nu avea decît o singură cicatrice pe toracele drept, proveniența acesteia fiind imposibil de determinat și precum că nicio leziune provocată de vreo armă de foc sau vre-o arsură nu a fost constatată. În decizia respectivă a fost indicat, de asemenea, că cel de al doilea reclamant a fost reținut la 2 ianuarie 2006.
24.
Reclamantul a contestat decizia procurorului la judecătorul de instrucție. La 1 august 2006 Judecătoria Rîșcani a emis o încheiere de respingere.
C.
Condamnarea reclamanților în legătură cu furtul din noiembrie 2005
25.
Prin hotărîrea din 26 decembrie 2006 Judecătoria Botanica i-a recunoscut pe reclamanți vinovați de comiterea furtului prin efracție din 1 și 2 noiembrie 2005, descris mai sus. Primul reclamant a fost condamnat la 17 ani de închisoare, iar al doilea reclamant a fost condamnat la 10 ani și jumătate.
26.
La 2 iulie 2009 Curtea de Apel Chișinău a admis parțial cererile de apel depuse de către reclamanți pentru reducerea pedepselor. Aceștia au fost condamnați la privațiune de libertate de 7 ani și 3 luni, și 7 ani și jumătate, respectiv.
D.
Acțiunea civilă cu privire la compensarea prejudiciilor contra Statului urmare a maltratării suportate
27.
La o dată nespecificată, reclamanții au inițiat o acțiune civilă contra Ministerului Finanțelor, Procuraturii Generale și a Ministerului Afacerilor Interne, cu privire la repararea prejudiciului cauzat urmare a relelor tratamente (a se vedea mai jos). Din materialele cauzei rezultă că reclamanții au invocat faptul că au fost deținuți fără un mandat judiciar înainte de a fi plasați în detenție în mod formal.
28.
Prin hotărîrea din 4 septembrie 2009 Judecătoria Rîșcani a admis parțial acțiunea. Instanța de judecată a acceptat versiunea faptelor expuse de reclamanți. Instanța de judecată, în cauză, a constatat că reclamanții au fost supuși relelor tratamente și au fost deținuți în condiții inumane și degradante, n-au beneficiat de examinare medico-legală și că le-a fost refuzată examinarea plîngerilor referitoare la maltratare. Instanța a constatat că a existat o violare a drepturilor reclamanților garantate de Articolul 3, 6 și 13 din Convenție. Aceasta a acordat primului reclamant 500 lei moldovenești (MDL) (circa 30 EUR) cu titlu de prejudiciu moral, iar celui de-al doilea reclamant 1000 MDL (circa 60 EUR).
Reclamanții și Procuratura au contestat hotărîrea respectivă.
29.
La 3 martie 2010 Curtea de Apel Chișinău a admis cererea de apel a Procuraturii. Instanța de judecată a clasat procedura, considerînd că acțiunea nu ține de competența instanței civile de drept comun, ci a judecătorului de instrucție.
Reclamanții au contestat cu recurs decizia instanței de judecată.
30.
Prin decizia din 23 februarie 2011 Curtea Supremă de Justiție a admis recursul, a casat integral decizia instanței de apel din 3 martie 2010 și a remis cauza la rejudecare. Instanța de recurs a menționat că chestiunile invocate în acțiunea reclamanților erau diferite de cele care țin de competența judecătorului de instrucție.
31.
La 7 iunie 2011 Curtea de Apel Chișinău a respins cererile de apel ale reclamanților și a Procuraturii și a menținut hotărîrea Judecătoriei Rîșcani din 4 septembrie 2009.
32.
În prezent, procedura este pe rolul Curții Supreme de Justiție.
E.
Alte proceduri referitoare la primul reclamant
1.
Condamnarea în absență
33.
Prin hotărîrea din 29 septembrie 2005 Judecătoria Călărași l-a condamnat
in absentia
pe primul reclamant la 15 ani de închisoare pentru comiterea mai multor furturi.
Reprezentantul primului reclamant a depus apel.
34.
Prin hotărîrea din 22 decembrie 2005 Curtea de Apel Chișinău a menținut hotărîrea instanței inferioare.
35
.
După ce a fost reținut, primul reclamant la 23 mai 2006 a depus cerere de recurs contra hotărîrii instanței de apel. El a solicitat, printre altele, reexaminarea cauzei.
36.
La 28 iunie 2006 Curtea Supremă de Justiție a declarat recursul inadmisibil.
37.
La o dată nespecificată, primul reclamant a înaintat un recurs în anulare contra deciziilor adoptate anterior.
38.
Prin decizia din 19 februarie 2007 Curtea Supremă de Justiție a admis recursul și a remis cauza la rejudecare în instanța de apel.
39.
La 17 decembrie 2007 Curtea de Apel Chișinău a adoptat o hotărîre de condamnare în privința primului reclamant. Acesta a fost condamnat la 6 ani de închisoare pentru furturile comise.
40
.
Prin decizia definitivă din 29 ianuarie 2009 Curtea Supremă de Justiție a admis parțial recursul primului reclamant, a recalificat faptele și l-a condamnat la 3 ani de privațiune de libertate. În fața acestei instanțe, reclamantul a fost reprezentat de un avocat.
2.
Acțiunea civilă contra ziarului Z.
41.
La o dată nespecificată, primul reclamant a inițiat o acțiune civilă cu privire la defăimarea sa către ziarul Z., în legătură cu publicarea la 21 iulie 2005 a unui articol intitulat
„
«Legături primejdioase» în justiția din Moldova
„
.
Articolul în cauză, a lăsat să se înțeleagă că primul reclamant era implicat în actele de corupție din justiția Moldovei.
Primul reclamant nu a informat Curtea despre mersul procedurilor.
PLÎNGERI
42.
Invocînd Articolele 2, 3, 6 și 8 din Convenție, reclamanții se plîng de rele tratamente la care au fost expuși din partea colaboratorilor de poliție ai Republicii Moldova și de lipsa unei investigații eficiente.
43.
În esență, ei se plîng că au fost deținuți fără un mandat judiciar pe perioade diferite după arestarea lor. Primul reclamant a făcut referire la faptul că a fost reținut la 8 aprilie 2003, iar perioada detenției a fost calculată începînd cu 9 aprilie 2003, ora 14:25. Ce de al doilea reclamant a invocat faptul că a fost reținut la 28 decembrie 2005, iar detenția a fost înregistrată începînd cu 5 ianuarie 2006, ora 10:20.
44.
Reclamanții invocă, printre altele, Articolul 6 din Convenție, că au fost defavorizați în raport cu Procuratura.
45.
Primul reclamant se plînge în temeiul Articolelor 5, 6 și 13 din Convenție, deoarece a fost condamnat
in absentia
la 25 decembrie 2005 de către Curtea de Apel Chișinău.
46.
Invocînd Articolele 8, 10 și 14 din Convenție, primul reclamant se plînge cu privire la publicarea de către ziarul Z., la 21 iulie 2005, informaților defăimătoare în privința sa. El pretinde că în spatele publicării articolului respectiv se află un membru al Procuraturii.
ÎN DREPT
A.
Cu privire la plîngerile referitoare la maltratare, lipsa unei investigații efective în acest sens, precum și detenția fără un mandat judiciar
47.
Invocînd Articolele 2, 3, 6 și 8 din Convenție reclamanții se plîng de faptul că au fost victime de rele tratamente din partea colaboratorilor de poliție după reținere și pe parcursul detenției, precum și de lipsa unei investigații efective în acest sens. Curtea consideră că aceste plîngeri ridică întrebări numai în privința Articolul 3.
48.
Reclamanții se plîng, printre altele, că au fost deținuți în comisariatele de poliție fără un mandat judiciar. Curtea menționează că acest capăt de plîngere urmează să fie examinat în sensul garanțiilor oferite de Articolul 5 din Convenție.
49.
Mai mult, Curtea nu poate, la etapa actuală a dosarului să se pronunțe asupra admisibilității plîngerilor în temeiul Articolul 3 și 5 din Convenție și consideră necesar să le comunice Guvernului respondent în conformitate cu Regula 54
§
2
b) din Regulamentul Curții.
B.
Cu privire la plîngerea în temeiul Articolului 6 din Convenție
50.
Invocînd Articolul 6 din Convenție reclamanții se plîng de violarea principiului egalității armelor și afirmă că dînșii n-au beneficiat de aceleași drepturi precum și Procuratura în cadrul procedurilor naționale.
51.
Curtea menționează că reclamanții nu indică detalii și nu specifică care din proceduri se referă acest capăt de plîngere. Curtea menționează, de asemenea, că reclamanții nu au prezentat nicio probă pertinentă pentru a-și susține alegațiile.
52.
Ținînd cont de totalitatea materialelor în posesia sa și în limita competenței sale, Curtea nu relevă existența unei aparențe de violare a drepturilor garantate de Convenție. Curtea constată că acest capăt de plîngere este vădit nefondat și urmează să fie respins în temeiul Articolul 35 §§
3 și 4 din Convenție.
C.
Cu privire la plîngerea referitoare la condamnarea
in absentia
53.
Primul reclamant se plînge de faptul că a fost condamnat, în absența sa, la 29 septembrie 2005 de către Judecătoria Călărași și de către Curtea de Apel Chișinău la 22 decembrie 2005. El invocă Articolele 5, 6 și 13 din Convenție.
54.
Curtea consideră adecvată examinarea acestui capăt de cerere doar prin prisma Articolului 6. Curtea reiterează că desfășurarea unui proces în absența inculpatului nu este incompatibilă cu Articolul 6 din Convenție. O eroare în justiție ar constitui faptul dacă individul condamnat
in absentia
nu poate obține ulterior nici o nouă rejudecare de către o instanță după o judecare cu privire la fondul acuzațiilor sale, doar în cazul în care nu s-a constatat că persoana a renunțat la dreptul său de a se apăra sau că a avut intenția de a se eschiva de la justiție (
Colozza c. Italia
, 12 februarie 1985, § 29, seria A n
o
89
;
Somogyi c. Italia
, n
o
67972/01, § 66, CEDO
2004-IV
;
Medenica c. Elveția
, n
o
20491/92, § 55, CEDO 2001-VI
; și
Sejdovic c. Italia
[MC], n
o
56581/00, § 82, CEDO 2006-II).
55.
Curtea notează că primul reclamant a fost condamnat în absența sa de o instanță de judecată de fond și de instanța de apel. Cu toate acestea, Curtea constată că după ce el fost reținut, primul reclamant putea obține redeschiderea procesului în fața instanței de apel (a se vedea § 35-40
supra
). De asemenea, primul reclamant a avut posibilitatea să solicite instanței de apel reexaminarea cauzei, eventual după administrarea unor probe noi pe care el ar fi avut posibilitatea să le prezinte. Curtea menționează, de asemenea, că primul reclamant, reprezentat de un avocat a depus o cerere de recurs în fața Curții Supreme de Justiție care s-a pronunțat, într-o ședință publică asupra celor invocate.
56.
În aceste circumstanțe și ținînd cont de faptul că deși el fost condamnat în absența sa, primul reclamant a avut posibilitatea ulterior să solicite o reexaminare a cauzei sale sub toate aspectele, Curtea menționează că acesta a beneficiat de garanțiile unui proces echitabil în sensul Articolului 6 § 1 din Convenție. Reiese că acest capăt de plîngere este vădit nefondat și urmează să fie respins în conformitate cu 35 §§ 3 și 4 din Convenție.
D.
Cu referire la publicarea pretinselor informații defăimătoare
57.
Primul reclamant pretinde că este victima defăimării din motivul publicării, cu implicarea unui membru al Procuraturii, a unui articol în ziarul Z. El consideră că drepturile sale garantate de Articolele 8 10 și 14 din Convenție au fost încălcate.
58.
Curtea observă că în cererea sa, primul reclamant a indicat despre depunerea unei acțiuni civile înaintate împotriva ziarului. Ulterior, el n-a prezentat vreo informație referitoare la desfășurarea procedurii în cauză.
59.
Or, chiar dacă s-ar presupune că primul reclamant a epuizat căile interne de atac cu referire la acest capăt de plîngere, și în limita competenței sale, Curtea nu relevă existența unei aparențe de violare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție. Prin urmare, acest capăt de plîngere urmează să fie respins în temeiul Articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Reține
examinarea plîngerilor referitoare la pretinse rele tratamente suferite de reclamanți și cu privire la ineficiența investigației pornite în acest sens (Articolul 3 din Convenție), precum și plîngerile referitoare la pretinsa detenție ilegală (Articolul 5 din Convenție);
Declară
restul cererii inadmisibilă.
Marialena Tsirli
Josep Casadevall
Grefier adjunct
Președinte