Secțiunea a patra Cerere nr. 34681/10 prezentată de Jarosław KOPEć împotriva Poloniei introdusă la 21 iunie 2010 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Jarosław Kopeć, este un cetățean polonez, cu reședința la Obryte. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Procedurile penale împotriva reclamantului pot fi rezumate după cum urmează: În primul său articol din 1 februarie 2007, intitulat " Rodzinna Sitwa," a publicat în jurnalul său o serie de articole referitoare la nepotism și corupție în cadrul autorităților locale din Obryte. În articolul următor din 8 februarie 2007, intitulat "Uklad bedzie sie bronil." În primul său articol, reclamantul a criticat conținutul unei scrisori din partea primarului satului care răspundea la întrebările sale referitoare la problema menționată în primul său articol. Reclamantul a informat cititorii că a informat autoritățile competente cu privire la neregulile din cadrul comunei și că demersul său a condus la deschiderea procedurilor de control. În articolul din 15 februarie 2007, intitulat "Uklad sie broni" ("Sistemul se apără"), reclamantul a raportat desfășurarea unei sesiuni extraordinare ținute de Consiliul Comunal în urma publicațiilor sale; el a stigmatizat dezinteresul consilierilor comuni pentru rezolvarea problemei nepotismului. În ultimul său articol din 22 februarie 2007, intitulat Szczepanik, wstydu Gminie oszczedz În cadrul acestei sesiuni extraordinare a Consiliului Comunal, reclamantul a scris că consilierii au fost induși în eroare de primarul satului și de secretarul comunei. El a declarat că este în măsură să demonstreze subordonarea ierarhică interzisă între secretarul Consiliului Comunal și soția sa, director al unei școli comune. La 26 februarie și 7 martie 2007, Z.S. a solicitat reclamantului să publice rectificările primelor două articole ale sale. Reclamantul a refuzat pe motiv că rectificările propuse de Z.S. nu erau relevante (bezzasadne la 21 martie 2007, Z.S. a depus împotriva reclamantului o plângere pentru calomnie și a refuzat să publice rectificările. Prin hotărârea din 25 aprilie 2008, Tribunalul Districtual Pułtusk l-a nevinovat pe reclamant de acuzare cu privire la calomnie; cu toate acestea, el l-a declarat vinovat de refuzul de a publica rectificările, infracțiune pedepsită prin art. 46 alin. (1) din Legea privind presa și, prin urmare, i-a aplicat o amendă de 1 000 de zloți. Instanța a arătat că infracțiunea de calomnie nu a fost constituită, în măsura în care, prin publicarea articolelor sale, recurentul acționase cu bună credință și cu diligența necesară, chiar dacă convingerea sa cu privire la natura dovedită a afirmațiilor sale era eronată. Reclamantul nu avea intenția să aducă atingere reputației Z.S. dar a vrut să atragă atenția cititorilor asupra unui subiect îngrijorător nu numai pentru el însuși, ci și pentru ceilalți locuitori ai comunei. Deoarece critica exprimată de reclamant viza personalitățile publice, câmpul libertății sale de exprimare era în lat de specie mai largă. În ceea ce privește elementele pe care le-a reunit prin pregătirea publicațiilor sale, reclamantul avea dreptul să creadă în caracterul dovedit al cuvintelor sale, însă aceasta nu îl scutea de obligația sa de a publica rectificările solicitate de Z.S. Instanța a amintit că nu a avut ca scop înlocuirea declarațiilor neavîzute cu cuvintele dovedite, ci să dea persoanei vizate o publicație despre oportunitatea de a-și exprima propria versiune a faptelor și opinia cu privire la acestea. În calitate de redactor-șef al Tygodnik Pultuski, reclamantul nu avea dreptul de a judeca în prealabil caracterul dovedit și exactitatea rectificărilor prezentate de Z.S. Prin impunerea sancțiunii reclamantului, instanța a ținut seama de cazierul său judiciar virgin și de buna sa reputație în comunitatea sa; el a subliniat faptul că scopul acesteia era de a asigura respectarea legii în viitor. La 26 mai 2008, reclamantul a făcut apel și a susținut că condamnarea sa pentru refuzul de a publica rectificările era nejustificată, având în vedere în special constatarea instanței potrivit căreia nu era vinovat de calomnie și că avea motive întemeiate să creadă în natura dovedită a acestora. La 17 septembrie 2008, Tribunalul Regional din Ostrołęka a respins cererea reclamantului. Între timp, la 25 aprilie 2008, reclamantul a publicat în ediția electronică a jurnalului său un articol intitulat în legătură cu nepotismul și abuzul de funcții ale acestuia. Reclamantul a scris că refuzul său de a publica rectificările propuse de Z.S., pentru care fusese pedepsit, constituia un act deliberat, desfășurat cu intenția de a alege, pe cale judiciară, neregulile din cadrul comunei. În ediția sa săptămânală din 1 Mai 2008 reclamantul a publicat un alt articol intitulat 000 zlotys pentru prejudiciul său moral, precum și 20 000 zlotys în beneficiul unei instituții de îngrijire. El a numit primarul sat mic mincinos fricos 23 și 28 mai 2008, Z.S. a cerut reclamantului să corecteze cuvintele publicate pe internet și în articolul La 30 iunie 2008, reclamantul a refuzat să rectifice cel de-al doilea articol în conformitate cu art. 31 din Legea privind presa. La o dată nespecificată, Z.S. a depus o plângere împotriva reclamantului pentru refuzul de a publica rectificările. La 30 octombrie 2009, Tribunalul Districtual Pułtusk l-a declarat pe reclamant vinovat de refuzul de a publica rectificările și pedepsele unei măsuri constând într-o obligație de a efectua, timp de nouă luni, 30 de ore de lucrări publice lunare. Tribunalul a dispus publicarea hotărârii sale în Tygodnik Pultuski, inclusiv ediția electronică. S-a constatat că reclamantul nu avea dreptul de a refuza publicarea rectificărilor care erau relevante și vizau corectarea inexactităților referitoare la faptele menționate la articolul său. Prin refuzul său arbitrar de a publica rectificările, reclamantul a încălcat legea privind presa și l-a privat pe reclamant de oportunitatea de a se apăra în fața publicului. Tribunalul a considerat că comportamentul reclamantului era afectat de un grad ridicat de nocivitate socială (wysoki stopien spolecznej szkodliwosci czynu Cu atât mai mult cu atât mai mult cu cât era vinovat de faptele similare. La 30 noiembrie 2009, reclamantul a intervenit în apel. La 2 februarie 2010, Tribunalul Regional din Ostrołęka a anulat hotărârea Tribunalului de District, în măsura în care se referă la condamnarea pentru refuzul de a rectifica articolul publicat pe internet și a retrimis cauza spre reexaminare, pe motiv că nu a fost demonstrată că rectificarea acestui articol nu a fost publicată. Tribunalul a confirmat restul hotărârii prin aducerea pedepsei aplicate reclamantului la șase luni de lucrări publice. Prin intermediul unei acțiuni depuse la 28 mai 2010, reclamantul a invitat Curtea Constituțională să declare că art. 46 .1 din Legea privind presa era contrar Constituției, în măsura în care acesta nu a adus cu precizie circumstanțele în care redactorul-șef avea dreptul să se opună unei cereri a persoanei vizate de cuvintele publicate de a le rectifica. Reclamantul susținea că legislația relevantă nu era proporțională, ci că, în cazul refuzului de a publica o astfel de rectificare, redactorul-șef era în mod automat responsabil. A fost sancționat pentru refuzul său de a rectifica afirmațiile pe care instanțele le consideraseră că nu erau nici calomniatoare, nici incriminatoare, nici incriminatoare pentru reputația lui. Reclamantul susținea, de asemenea, că faptul că un refuz al unui redactor-șef de a publica o rectificare îi afecta libertatea de exprimare a unei sancțiuni penale. Utilizarea măsurilor punitive ale dreptului penal a fost permisă exclusiv în cazul în care este necesar să se protejeze ordinea publică. Or, în acest caz, numai interesul pur privat al unui anumit individ la protejarea bunei sale reputații. În acest caz, utilizarea instrumentelor oferite de dreptul civil ar fi fost suficientă. Reclamantul a subliniat că nu avea dreptul să pună sub semnul întrebării legislația care permite să se dedice responsabilității celui care refuză în mod arbitrar să publice o rectificare. Cu toate acestea, sancțiunea penală ar trebui exclusă, având în vedere în special potențialul său efect prohibitiv asupra celui care dorește să informeze publicul cu privire la o chestiune importantă de interes general. Conform celor mai recente elemente depuse la dosar de către reclamant, recursul său ar fi în curs. Dreptul și practica internă pertinente Legea privind presa (Prawo prasowe) Dispozițiile relevante ale Legii privind presa sunt menționate în cauza Sroka c. Polonia, nr 42801/07. Hotărârea Curții Constituționale din 1 decembrie 2010 (K 41/07) Prin hotărârea sa din 1 decembrie 2010, pronunțată ca urmare a sesizării sale de către l la articolele 42.1 (principiul previzibilității legii penale) și la art. 2 (principiul clarității legii) din Constituție. Curtea Constituțională a observat că dispozițiile relevante din Legea privind presa prevăd obligația redactorului principal al unui jurnal de a publica o rectificare sau o replică și obligația de a refuza publicarea acestora. Or, circumstanțele în care obligațiile menționate au devenit efective nu au fost definite în mod precis de această lege. Aceasta nu a însemnat nici sensul precis care trebuie atribuit termenilor: Lipsa de claritate a dispozițiilor legii privind presa, coroborată cu faptul că o publicare sau un refuz de a publica o rectificare sau o replică, contrar condițiilor prevăzute de această lege, era pasibilă de sancțiuni penale, iar lipsa calității necesare a legislației în cauză. Curtea Constituțională a observat că redactorul-șef - destinatar al obligației prevăzute în Legea privind presa - a trebuit să judece dacă, într-un caz dat, condițiile care fac ca această obligație să fie îndeplinită. Cu toate acestea, în lipsa unei clarități suficiente a dispozițiilor care reglementează aceste condiții, redactorul-șef nu putea prevedea în mod rezonabil în ce circumstanțe putea fi supus unei sancțiuni penale. Pe de altă parte, legislația în cauză nu oferea nici o protecție necesară persoanei vizate de publicare, ținând cont de faptul că aceasta lăsa editorului șef o marjă prea mare de manevră pentru a decide dacă oportunitatea de a publica sau de a nu publica rectificarea. Curtea Constituțională a decis abrogarea dispozițiilor relevante ale Legii privind presa după 18 luni de la intrarea în vigoare a hotărârii și a amendamentului la aceasta printr-o nouă legislație, compatibilă cu Constituția. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare ca urmare a condamnărilor sale pentru refuzul de a publica rectificările cuvintelor exprimate în articolele sale. A existat o ingerință în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare, în special dreptul său de a difuza și de a primi informații, în sensul articolului 10 din convenție? În acest caz, această interferență a fost prevăzută de lege și proporțională, în sensul articolului 10 alineatul (2) din convenție?
Requête n
o
34681/10
présentée par Jarosław KOPEĆ
contre la Pologne
introduite le 21 juin 2010
Le requérant, M. Jarosław Kopeć, est un ressortissant polonais, résidant à Obryte.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
1.
Les procédures pénales contre le requérant
Le requérant, rédacteur en chef de l’hebdomadaire local
Tygodnik Pultuski,
publia dans son journal une série d’articles traitant
du népotisme et de la corruption au sein des autorités communales de Obryte.
Dans son premier article du 1
er
février 2007, intitulé «
Rodzinna Sitwa
» («
La clique familiale
»), le requérant imputa au Z.S., secrétaire du conseil communal de Obryte, le fait de faciliter et d’organiser, au mépris de la loi mais avec le consentement du maire du village, l’emploi des membres de sa propre famille par les établissements scolaires de la commune.
Dans l’article suivant du 8 février 2007, intitulé «
Uklad bedzie sie bronil
» («
Le
système va se défendre
»), le requérant critiqua le contenu d’une lettre du maire du village répondant à ses questions relatives au problème abordé dans son premier article. Le requérant informa les lecteurs qu’il avait averti les autorités compétentes sur les irrégularités au sein de la commune et que sa démarche avait conduit à l’ouverture des procédures de contrôle.
Dans l’article subséquent du 15 février 2007, intitulé «
Uklad sie broni
» («
Le système se défend
»), le requérant relata le déroulement d’une session extraordinaire tenue par le conseil communal suite à ses publications
; il stigmatisa le désintérêt des conseillers communaux pour l’élucidation du problème du népotisme.
Dans son dernier article du 22 février 2007, intitulé «
Szczepanik, wstydu Gminie oszczedz
» («
Szczepanik, épargne cette honte
à la commune
»), le requérant écrivit que, lors de ladite session extraordinaire du conseil communal, les conseillers avaient été induits en erreur par le maire du village et le secrétaire de la commune. Il déclara être en mesure de démontrer la subordination hiérarchique prohibée entre le secrétaire du conseil communal et son épouse, directrice d’un établissement scolaire communal.
Les 26 février et 7 mars 2007, Z.S. demanda au requérant de publier les rectifications de ses deux premiers articles. Le requérant refusa au motif que les rectifications proposées par Z.S. étaient non pertinentes (
bezzasadne
).
Le 21 mars 2007, Z.S. porta contre le requérant une plainte pour diffamation et refus de publier les rectifications.
Par un jugement du 25 avril 2008, le tribunal de district de Pułtusk innocenta le requérant du chef d’inculpation concernant la diffamation; toutefois, il le déclara coupable du refus de publier les rectifications, délit puni par l’article 46 § 1 de la loi sur la presse, et lui infligea à ce titre une amende de 1
000 zlotys. Le tribunal releva que le délit de diffamation n’avait pas été constitué, dans la mesure où, en publiant ses articles, le requérant avait agi de bonne foi et avec la diligence requise, même si sa conviction sur la nature avérée de ses propos était erronée. Le requérant n’avait pas l’intention de porter atteinte à la réputation de Z.S. mais voulait attirer l’attention des lecteurs sur un sujet préoccupant non seulement pour lui-même mais également pour les autres habitants de la commune. Étant donné que la critique exprimée par le requérant visait les personnalités publiques, le champ de sa liberté d’expression était en l’espèce plus large. Au regard des éléments qu’il avait réuni en préparant ses publications, le requérant était en droit de croire au caractère avéré de ses propos. Ceci ne le dispensait pas pour autant de son obligation de publier les rectifications demandées par Z.S. Le tribunal rappela que la rectification n’avait pas pour but de remplacer les propos non-avérés par les propos avérés mais de donner à la personne concernée par une publication l’opportunité d’exposer sa propre version des faits et son opinion à leur sujet. En tant que rédacteur en chef de
Tygodnik Pultuski,
le requérant n’était pas en droit de juger au préalable du caractère avéré et de l’exactitude des rectifications présentées par Z.S. En infligeant la sanction au requérant, le tribunal tint compte de son casier judiciaire vierge et de sa bonne réputation dans son entourage
; il souligna que l’amende avait pour objet de lui faire respecter la loi à l’avenir.
Le 26 mai 2008, le requérant fit appel. Il soutint que sa condamnation pour refus de publier les rectifications était injustifiée, au vu notamment du constat du tribunal selon lequel il ne s’était pas rendu coupable de diffamation et avait des raisons pertinentes de croire à la nature avérée de ses propos.
Le 17 septembre 2008, le tribunal régional de Ostrołęka rejeta l’appel du requérant.
Entretemps, le 25 avril 2008, le requérant publia dans l’édition électronique de son journal un article intitulé «
Kopec powiedzial prawde
» («
Kopec a dit la vérité
») dans lequel il relata son procès. Il déclara que «
le tribunal l’avait innocenté de l’accusation portée par le secrétaire du conseil communal, ce qui confirmait le bien-fondé de ses allégations formulées à l’encontre
de ce dernier au sujet du népotisme et de l’abus de ses fonctions».
Le requérant écrivit que son refus de publier les rectifications proposées par Z.S., dont il avait été puni, constituait un acte délibéré, entrepris avec l’intention d’élucider, par voie judiciaire, les irrégularités au sein de la commune.
Dans l’édition de son hebdomadaire du 1
er
mai 2008 le requérant publia un autre article intitulé «
L’amende pour convictions
». Il réitéra sa déclaration ultérieure selon laquelle, en l’innocentant du chef d’accusation de diffamation, le tribunal avait confirmé le bien-fondé de ses allégations à l’encontre de Z.S. et de sa famille. Le requérant ajouta que Z.S. avait demandé que lui-même soit condamné à lui verser 10
000 zlotys au titre de son dommage moral ainsi que 20
000 zlotys au profit d’une institution des soins. Il qualifia le maire
du
village
de
«
petit menteur peureux
».
Les 23 et 28 mai 2008, Z.S. demanda au requérant de rectifier les propos publiés sur Internet et dans l’article «
L’amende pour convictions
».
La demande concernant la première publication serait apparemment restée sans suites. Le 30 juin 2008, le requérant refusa de rectifier le second article en se prévalant de l’article 31 de la loi sur la presse.
A une date non-précisée, Z.S. porta plainte contre le requérant pour refus de publier les rectifications.
Le 30 octobre 2009, le tribunal de district de Pułtusk déclara le requérant coupable du refus de publier les rectifications et le punit d’une mesure consistant en une obligation d’effectuer, pendant neuf mois, trente heures de travaux publics mensuels. Le tribunal ordonna la publication de son jugement dans
Tygodnik Pultuski
, son édition électronique comprise. Il releva que le requérant n’était pas en droit de refuser la publication des rectifications qui étaient pertinentes et visaient à corriger les inexactitudes concernant les faits mentionnés dans son article. Par son refus arbitraire de publier les rectifications le requérant avait enfreint la loi sur la presse et avait privé le plaignant de l’unique opportunité de se défendre devant l’opinion publique. Le tribunal jugea que le comportement du requérant était entaché d’un degré élevé de nocivité sociale (
wysoki stopien spolecznej szkodliwosci czynu
), d’autant plus qu’antérieurement il s’était rendu coupable des faits similaires.
Le 30 novembre 2009, le requérant interjeta appel.
Le 2 février 2010, le tribunal régional de Ostrołęka annula le jugement du tribunal de district, dans la mesure concernant la condamnation pour refus de rectifier l’article publié sur Internet, et renvoya l’affaire pour réexamen, au motif qu’il n’avait pas été démontré que la rectification de cet article n’avait pas été publiée. Le tribunal confirma le restant du jugement en ramenant la peine infligée au requérant à six mois de travaux publics.
2.
Le recours du requérant auprès de la Cour constitutionnelle
Par un recours déposé le 28 mai 2010, le requérant invita la Cour constitutionnelle à déclarer que l’article 46 .1 de la loi sur la presse était contraire à la Constitution, dans la mesure où il n’indiquait pas avec la précision requise les circonstances dans lesquelles le rédacteur en chef était en droit de s’opposer à une demande de la personne concernée par les propos publiés de les rectifier. Le requérant soutint que la législation pertinente manquait de proportionnalité requise, puisqu’elle stipulait qu’en cas de l’éventuel refus de publier une telle rectification, le rédacteur en chef était passible «
automatiquement
» d’une sanction pénale. Lui-même avait été sanctionné pour son refus de rectifier les propos dont les tribunaux avaient estimé qu’ils n’étaient ni diffamatoires ni attentatoires à la réputation d’autrui.
Le requérant soutint également que le fait qu’un refus d’un rédacteur en chef de publier une rectification soit passible d’une sanction pénale portait atteinte à sa liberté d’expression. Le recours aux mesures punitives du droit pénal était autorisé exclusivement en cas de nécessité de protéger l’ordre public. Or, en l’espèce, seul était en jeu l’intérêt purement privé d’un particulier à la protection de sa bonne réputation. Dans ce cas de figure le recours aux instruments offerts par le droit civil aurait été suffisant. Le requérant souligna qu’il n’avait pas l’intention de mettre en cause la législation permettant d’engager la responsabilité de celui qui refuserait de manière arbitraire de publier une rectification. Toutefois, la sanction pénale devrait être exclue, au vu notamment de son possible effet prohibitif à l’égard de celui qui souhaiterait informer le public sur une question importante d’intérêt général.
Selon les derniers éléments versés au dossier par le requérant son recours serait pendant.
B.
Le droit et la pratique interne pertinents
1.
La loi sur la presse (Prawo prasowe)
Les dispositions pertinentes de la loi sur la presse sont citées dans l’affaire
Sroka c. Pologne
, n
o
42801/07.
2.
L’arrêt de la Cour constitutionnelle du 1
er
décembre 2010 (K 41/07)
Par son arrêt du 1
er
décembre 2010, rendu suite à sa saisine par l’Ombudsman, la Cour constitutionnelle a déclaré que les articles 46. 1, 31 et 33. 1 de la loi sur la presse
qui étaient
contraires
aux articles 42.1 (principe de prévisibilité de la loi pénale) et 2 (principe de clarté de la loi) de la Constitution.
La Cour constitutionnelle a observé que les dispositions concernées de la loi sur la presse stipulaient l’obligation pour le rédacteur en chef d’un journal de publier une rectification ou une réplique et celle de refuser de les publier. Or, les circonstances dans lesquelles lesdites obligations devenaient effectives n’étaient pas précisément définies par cette loi. Celle-ci n’indiquait pas non plus le sens précis à attribuer aux termes
: «
rectification
» et «
réplique
». Le manque de clarté des dispositions de la loi sur la presse, combiné au fait qu’une publication ou un refus de publier une rectification ou réplique, contrairement aux conditions stipulées par cette loi, étaient passibles des sanctions pénales, impliquait l’absence de la qualité requise de la législation concernée. La Cour constitutionnelle a observé que le rédacteur en chef - destinataire de l’obligation stipulée dans la loi sur la presse - devait lui-même juger si, dans un cas donné, les conditions rendant cette obligation effective étaient réunies. Or, en l’absence de clarté suffisante des dispositions stipulant ces conditions le rédacteur en chef ne pouvait raisonnablement prévoir dans quelles circonstances il pouvait être passible d’une sanction pénale. D’un autre coté, la législation en cause n’offrait pas non plus une protection requise à la personne concernée par la publication, compte tenu du fait qu’elle laissait au rédacteur en chef une trop grande latitude pour décider de l’opportunité de publier ou de ne pas publier la rectification.
La Cour constitutionnelle a décidé de l’abrogation des dispositions concernées de la loi sur la presse au bout de dix-huit mois dès l’entrée en vigueur de son arrêt et de leur amendement par une nouvelle législation, compatible avec la Constitution.
GRIEF
Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaint d’une violation de son droit à la liberté d’expression consécutive à ses condamnations pour refus de publier les rectifications des propos exprimés dans ses articles.
Y a-t-il eu l’ingérence dans le droit du requérant à la liberté d’expression, notamment à son droit de diffuser et de recevoir les informations, au sens de l’article 10 de la Convention
? Dans l’affirmative, cette ingérence a-t-elle été prévue par la loi et proportionnée, au sens de l’article 10 § 2 de la Convention
?