Secțiunea a doua Cerere nr. 16927/10 Șenol SA Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Casa de ediție Varos Yayncilk , al cărei reclamant este proprietarul și unde ocupă funcția de reprezentant, a publicat o carte intitulată "Glorie pentru pionierul comunist al clasei muncitoare cu ocazia celui de-al 15-lea an al său " La 4 septembrie 2009, la cererea procurorului republicii și pe baza articolului 25 alineatul (2) din Legea nr. 5187, judecătorul în permanență aproape de tribunalul de judecată al d'asieseseses d acistanbul a ordonat confiscarea tuturor exemplarelor din cartea în cauză, precum și interzicerea distribuției și vânzării cărții în litigiu a șefului de propagandă pentru organizația teroristă numită MLKP ("MLKP"), Marksist-Leninist Komünist Partizansi, Partidul Comunist Marxist-lenionist.
La 11 septembrie 2009, reclamantul a contestat decizia instanței judecătorești din 4 septembrie 2009 și a solicitat ridicarea sechestrului și a pledat în favoarea lipsei motivării în măsura în care decizia respectivă nu preciza ce pasaje sau expresii utilizate au fost constituite din culpă reproșată. Mai mult decât atât, el a precizat că nici un pasaj din cartea n a determinat la violență și nici nu l-a lăudat, dar că a exprimat un punct de vedere socialist și de opoziție; cartea trebuia să se citească, în lumina articolului 10 din Convenție, în cadrul libertății de exprimare și, în special, a dreptului de a primi și de a furniza informații.
La 16 septembrie 2009, hotărând la dosar, tribunalul din Õstanbul a respins cererea reclamantului pe motiv că Õil n 14526/07, 14647/07, 15022/07, 15737/07, 36137/07, 47245/07, 50371/07, 50372/07 și 54637/07, §§ 12-14, 20 octombrie 2009).L Textele internaționale relevante în materie de libertate de exprimare și de informare în mass-media în contextul luptei împotriva terorismului sunt menționate în special în cauzele Leroy c. France 36109/03, § 19-21, 2 octombrie 2008) și Gözel și Özer c. Turcia 43453/04 și 31098/05, § 25, 6 iulie 2010). Jurnalul Oficial la 26 iunie 2004, prevede că toate lucrările publicate în legătură cu infracțiunile prevăzute, în special, la art. 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului pot fi sesizate prin decizia judecătorului.
GRIFS Invocând art. 6 alineatul (1), 2 și 3 din Convenția combinată cu art. 13 din Convenție, reclamantul se plânge de lipsa de echitate a procedurii referitoare la măsura de sechestru ordonată în măsura în care nu a putut prezenta observațiile sale în apărare sau nici o dovadă cu descărcare de gestiune. El susține că a fost pronunțată în timp ce nu a fost condamnată penal în legătură cu această carte. În această privință, reclamantul susține că măsura în cauză nu avea temei juridic. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul consideră sechestrarea cărții publicate ca fiind o cenzură și o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare în măsura în care împiedică libertatea de a transmite și de a primi informații.
Invocând art. 13 din Convenție și incluzând argumentele sale elaborate sub aspectul articolului 6 din Convenție, coroborat cu art. 13 din Convenție, reclamantul își declară absența unei căi de atac interne pentru a contesta măsura de sechestrare impusă de judecător. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul susține că măsura în cauză și-a încălcat dreptul de proprietate în calitatea sa de proprietar al casei de ediție Ö Õil Õ nu a putut comercializa cartea editată.
Întrebări cu privire la părți S-a încălcat dreptul reclamantului la libertatea de exprimare din cauza sechestrării cărții în litigiu, în sensul articolului 10 din convenție În ansamblu, procedura de introducere a cărții în fața tribunalului din asediu a fost echitabilă, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) și la art. 3 din convenție În acest caz, confiscarea cărții a impus o sarcină excesivă sub aspectul dreptului reclamantului de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr.
Requête n o 16927/10 Șenol SAĞALTICI contre la Turquie introduite le 15 mars 2010
EN FAIT Le requérant, M. Șenol Sağaltıcı, est un ressortissant turc, né en 1981 et résidant à İstanbul. Il a été représenté devant la Cour par M e A. Kaymak, avocat à İzmir. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. La maison d’édition Varos Yayıncılık , dont le requérant est propriétaire et où il occupe la fonction d’éditeur, assura la publication d’un livre intitulé « Gloire au pionnier communiste de la classe ouvrière à l’occasion de sa 15 ème année » (« 15. Yılında Șan Olsun İșçi Sınıfının Komünist Öncüsüne »), écrit par Tuncay Kayacı.
Le 4 septembre 2009, sur demande du procureur de la République et en se fondant sur l’article 25 § 2 de la loi n o 5187, le juge de permanence près la cour d’assises d’İstanbul ordonna la saisie de tous les exemplaires du livre litigieux ainsi que l’interdiction de la distribution et de la vente du livre litigieux du chef de propagande pour l’organisation terroriste armée dite MLKP (« Marksist-Leninist Komünist Partisi », le Parti communiste marxiste-léniniste). Le 11 septembre 2009, le requérant contesta la décision de la cour d’assises du 4 septembre 2009 et demanda la levée de la saisie. Il plaida le défaut de motivation dans la mesure où cette décision ne précisait pas quels passages ni quelles expressions utilisées étaient constitutifs de l’infraction reprochée.
Il précisait en outre qu’aucun passage du livre n’incitait à la violence ni n’en faisait l’éloge mais qu’il exprimait un point de vue socialiste et d’opposition ; le livre devait se lire, à la lumière de l’article 10 de la Convention, dans le cadre de la liberté d’expression et, en particulier, du droit de recevoir et de donner des informations. Le 16 septembre 2009, statuant sur dossier, la cour d’assises d’İstanbul rejeta la demande du requérant au motif qu’il n’y avait pas d’inexactitude dans la décision rendue le 4 septembre 2009. Cette décision est définitive.
B. Le droit interne pertinent Le droit interne pertinent figure dans l’arrêt Ürper et autres c. Turquie (n os 14526/07, 14747/07, 15022/07, 15737/07, 36137/07, 47245/07, 50371/07, 50372/07 et 54637/07, §§ 12-14, 20 octobre 2009). L’article 7 § 2 de l’ancienne et de la nouvelle loi n o 3713 relative à la lutte contre le terrorisme figure dans l’arrêt Faruk Temel c. Turquie (n o 16853/05, §§ 26-27, 1 er février 2011). Les textes internationaux pertinents en matière de liberté d’expression et d’information dans les médias dans le contexte de la lutte contre le terrorisme sont cités notamment dans les affaires Leroy c. France (n o 36109/03, §§ 19-21, 2 octobre 2008) et Gözel et Özer c. Turquie (n os 43453/04 et 31098/05, § 25, 6 juillet 2010). L’article 25 § 2 de la loi n o 5187 sur la presse du 9 juin 2004, publiée au Journal officiel le 26 juin 2004, prévoit que tous les ouvrages publiés en relation avec les infractions prévues, notamment, à l’article 7 § 2 de loi n o 3713 relative à la lutte contre le terrorisme peuvent être saisis par décision du juge.
GRIEFS Invoquant l’article 6 §§ 1, 2 et 3 de la Convention combiné avec l’article 13 de la Convention, le requérant se plaint du manque d’équité de la procédure relative à la mesure de saisie ordonnée dans la mesure où il n’a pas pu présenter ses observations en défense ni aucun élément de preuve à décharge. Il soutient que la saisie a été ordonnée alors qu’il n’y avait aucune condamnation pénale en relation avec ce livre. A cet égard, il dénonce l’absence d’un recours effectif pour contester la décision de saisie. Invoquant l’article 7 de la Convention, le requérant soutient que la mesure litigieuse prise n’avait pas de base légale. Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant considère la saisie du livre publié comme une censure et une atteinte à son droit à la liberté d’expression dans la mesure où elle entrave la liberté de transmettre et de recevoir des informations.
Invoquant l’article 13 de la Convention, et reprenant son argumentation développée sous l’angle de l’article 6 de la Convention combiné avec l’article 13 de la Convention, le requérant dénonce l’absence d’une voie de recours interne pour contester la mesure de saisie ordonnée par le juge. Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, le requérant allègue que la mesure litigieuse a porté atteinte à son droit de propriété en sa qualité de propriétaire de la maison d’édition puisqu’il n’a pas pu commercialiser le livre édité.
1. Y a-t-il eu atteinte au droit du requérant à la liberté d’expression en raison de la saisie du livre litigieux, au sens de l’article 10 de la Convention ? 2. Dans son ensemble, la procédure de saisie du livre menée devant la cour d’assises d’İstanbul a-t-elle été équitable, comme l’exige l’article 6 §§ 1 et 3 de la Convention ? 3. En l’occurrence, la saisie du livre a-t-elle imposé une charge excessive sous l’angle du droit du requérant au respect de ses biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ?