GAK v. RUSSIA

Prima secțiune decizia nr. 19732/07 de Sergey Vladimirovich GAK împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 24 ianuarie 2012 în calitate de Cameră compusă din: Nina Vajić, Președintele, Anatoly Kovler, Peer Lorenzen, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Mirjana Lazarova Trajkovska, Julia Laffranque, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii; Având în vedere cererea depusă la 23 aprilie 2007, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Sergey Vladimirovich Gak, este un național rus care s-a născut în 1966 și trăiește în Shakhty din regiunea Rostov. El este reprezentat în fața Curții de către dl A.B. Kuyumdzhi, avocat care practică în Rostov-on-Don. Guvernul Rus (“Guvernul”) este reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 22 iunie 2004, reclamantul a fost acuzat de infracțiuni de droguri și a fost reținut în reținere. El a fost plasat în închisoarea anterioară IZ-61/3 din Novocherkassk, regiunea Rostov, dar, ocazional, a fost plasat într-o altă instituție de detenție (ă) din Belaya Kalitva, regiunea Rostov. Potrivit reclamantului, condițiile din ambele instituții de detenție erau substandarde. Celulele erau suprapopulate deoarece numărul de deținuți și-au depășit capacitatea de proiectare. Deținuții trebuiau să doarmă pe podea. ventilația nu funcționa, accesul zilei era limitat, nu existau posibilități de exercitare în aer liber. În timpul procesului, pentru a participa la sala de judecată, a trebuit să fie transferat în mai multe ocazii între Novocherkassk și Belaya Kalitva, aparent de către trenurile locale și vehiculele de poliție. El a susținut că transporturile feroviare au fost suprapopulate, lipsite de ventilație și lumină, deținuții au fost înghețați împreună pentru multe ore fără alimente, apă sau acces la toaletă. În unele ocazii, reclamantul a fost încătușat în timpul transferului. La 1 septembrie 2006, Tribunalul Belokalitvenskiy din regiunea Rostov a condamnat reclamantul de trafic de droguri. La 12 decembrie 2006, Curtea Regională Rostov a examinat apelul reclamantului și a susținut hotărârea de primă instanță. În februarie 2007, reclamantul a fost transferat de la închisoarea rezidențială IZ 61/3 la o instituție de corecție din Shahty, regiunea Rostov. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile de detenție în închisoarea de închidere și condițiile transportului său de la închisoarea de închidere în Novocherkassk la sala de judecată din Belaya Kalitva. Referindu-se la art. 5, el s-a plâns cu privire la ilegalitatea detenției anterioare și la lipsa unor motive suficiente pentru a-l ordona. În sfârșit, el s-a plâns în temeiul articolelor 6 privind nedreptatea procedurii judiciare și rezultatul acestora. De asemenea, el s-a bazat pe art. 7, care reafirmă în esență plângerile în temeiul articolului 6. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile proaste de detenție și în timpul transferului între centrele de detenție. art. 3 prevede următoarele: Prin scrisoarea din 13 iulie 2011, avocatul reclamantului a informat Registrul că reclamantul nu a fost interesat să își continue cererea în partea referitoare la condițiile de detenție. Guvernul a invitat Curtea să excludă această cerere din lista de cazuri. Curtea ia act de faptul că reclamantul nu intenționează să își continue cererea în ceea ce privește plângerile sale în temeiul articolului 3 din Convenție. Având în vedere acest lucru și în absența unor circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenția sau de Protocolele sale, Curtea hotărăște să elimine această parte a aplicării din lista sa de cazuri în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenția Curtea a luat în considerare încălcările prezentate de reclamant în temeiul articolelor 5, 6 și 7 din Convenție. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt de competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție sau în Protocolurile sale. În consecință, această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 litera (a) și cu art. 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile de detenție ale reclamantului și în timpul transferului între centrele de detenție; declara inadmisibil restul cererii. Președintele grefierului Søren Nielsen Nina Vajić

FIRST SECTION

DECISION

Application no.

19732/07

by Sergey Vladimirovich GAK

against Russia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 24

January 2012 as a Chamber composed of:

Nina Vajić,

President,

Anatoly Kovler,

Peer Lorenzen,

Elisabeth Steiner,

Khanlar Hajiyev,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

Julia Laffranque,

judges,

and Søren Nielsen,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 23 April 2007,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Sergey Vladimirovich Gak, is a Russian national who was born in 1966 and lives in Shakhty of the Rostov Region. He is represented before the Court by Mr A.B. Kuyumdzhi, a lawyer practising in Rostov-on-Don. The Russian Government (“the Government”) are represented by Mr G. Matyushkin, the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 22 June 2004 the applicant was charged with drug offences and was detained on remand. He was placed in remand prison IZ-61/3 of Novocherkassk, Rostov Region, but throughout his detention he was occasionally placed in another detention facility (

ИВС

) of Belaya Kalitva, Rostov Region.

According to the applicant, the conditions in both detention facilities were substandard. The cells were overcrowded as the number of detainees exceeded their design capacity. The detainees had to sleep on the floor. The ventilation was not functioning, access of daylight was restricted, there had been no possibility of outdoor exercise. The sanitary conditions were poor and there was acute shortage of water supply.

During the trial, for the applicant to attend the courtroom, he had to be transferred on several occasions between Novocherkassk and Belaya Kalitva, apparently by local trains and police vehicles. He alleged that the railway carriages were overcrowded, devoid of ventilation and light, the detainees were cramped together for many hours without food, water or access to toilet. On some occasions the applicant was handcuffed during the transfer.

On 1 September 2006 the Belokalitvenskiy Town Court of the Rostov Region convicted the applicant of drug trafficking.

On 12 December 2006 the Rostov Regional Court examined the applicant’s appeal and upheld the first-instance judgment.

In February 2007 the applicant was transferred from remand prison IZ

‑

61/3 to a correctional facility in Shahty, Rostov Region.

COMPLAINTS

The applicant complained under Article 3 of the Convention about the conditions of his detention in the remand prisons and the conditions of his transport from the remand prison in Novocherkassk to the courtroom in Belaya Kalitva.

Referring to Article 5, he complained about the unlawfulness of his pre-trial detention and the lack of sufficient reasons for ordering it.

Finally, he complained under Articles 6 about the unfairness of the judicial proceedings and their outcome. He also relied on Article 7, essentially restating the complaints under Article 6.

THE LAW

1.

The applicant complained under Article 3 of the Convention about the poor conditions of detention and during the transfer between the detention facilities. Article 3 provides as follows:

“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”

By letter dated 13 July 2011, the applicant’s lawyer informed the Registry that the applicant was not interested in pursuing his application in the part relating to the conditions of his detention.

The Government invited the Court to strike this application out of its list of cases.

The Court takes note of the fact that the applicant does not intend to pursue his application in so far as concerns his complaints under Article 3 of the Convention. In the light of this, and in the absence of any special circumstances regarding respect for the rights guaranteed by the Convention or its Protocols, the Court decides to strike this part of the application out of its list of cases under Article 37 §

1

(a) of the Convention

2.

The Court has considered the remaining complaints as submitted by the applicant under Articles 5, 6 and 7 of the Convention. However, in the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.

It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases in so far as it concerns the complaint under Article 3 of the Convention about the conditions of the applicant’s detention and during the transfer between the detention facilities;

Declares

inadmissible the remainder of the application.

Søren Nielsen

Nina Vajić

Registrar

President