Nikitenko împotriva Ucrainei

A cincea secțiune DECIZIE nr. 19938/08 Valeriy Vasilievich NIKITENKO împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiunea), care așeză la 24 ianuarie 2012 în calitate de comitet compus din: Mark Villiger, președinte, Ganna Yudkivska, André Potocki, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 7 aprilie 2008, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Valeriy Vasilievich Nikitenko, este un național ucrainean născut în 1937 și locuiește în Lugansk. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Lutkovska, a Ministerului Justiției. În iunie 1995, reclamantul a instituit o procedură judiciară împotriva unei societăți care solicită plăți de securitate socială și beneficii pentru handicapul său ocupațional.

La 18 ianuarie 2010, acestea au fost finalizate prin decizia finală a Curții Supreme. Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, cu privire la durata procedurii, iar în plus, în temeiul articolului 6 §§ 1 și 17 din Convenție, cu privire la rezultatul acestora, susținând că instanțele naționale au încălcat legea în cazul său și au adoptat decizii arbitrare. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii în cadrul unei dispute de muncă inițiate de el împotriva fostului său angajator care a durat mai mult de șase ani. De asemenea, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la presupusa nedreptate a procedurii menționate anterior.

În baza articolului 14 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 12, reclamantul se plângea în plus că instanța judecătorească a discriminat împotriva acestuia, având în vedere că el a vorbit în rusă. În cele din urmă, el se referă la articolele 13 și 17 din Convenție plângând de rezultatul eșuat al plângerilor sale în fața autorităților interne. (1) Prin scrisoarea din 31 august 2011, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunilor formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul Ucrainei recunoaște durata excesivă a examinării cazului reclamantului în fața instanțelor naționale.

I, Valeria Lutkovska, agentul guvernamental în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul Ucrainei ofera să plătească 700 (sette sute) de euro domnului Valeriy Vasilievich Nikitenko. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor. Guvernul Ucrainei sugerează că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice apariția din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare.

Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Reclamantul a contestat declarația Guvernului. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să se pună o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol.

art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată din listă un caz în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Acesta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului.

Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Ucrainei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Pavlyulynets c. Ucraina , nr. 70767/01, § 39-52, 6 septembrie 2005; și Moroz și alții c. Ucraina , nr. 36545/02, §§ 52-61, 21 decembrie 2006). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propusă – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificată continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea cererii în ceea ce privește durata excesivă a procedurii civile (art. 37 § 1 în amendă) Prin urmare, această parte a cererii ar trebui să fie eliminată din listă în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c). (2) Având examinat cu atenție restul cererii în lumina tuturor materialelor în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa,

Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. În consecință, această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în ceea ce privește durata excesivă a procedurii civile; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Stephen Phillips Mark Villiger Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 19938/08 Valeriy Vasilyevich NIKITENKO against Ukraine The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 24 January 2012 as a Committee composed of: Mark Villiger, President, Ganna Yudkivska, André Potocki, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 7 April 2008, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Valeriy Vasilyevich Nikitenko, is a Ukrainian national who was born in 1937 and lives in Lugansk. The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms V. Lutkovska, of the Ministry of Justice. In June 1995 the applicant instituted court proceedings against a company claiming social security payments and benefits for his occupational disability.

On 18 January 2010 they were completed by the final decision of the Supreme Court. COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings. He further complained under Articles 6 § 1 and 17 of the Convention about their outcome, alleging that the national courts violated the law in his case and adopted arbitrary decisions. The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings in a labour dispute initiated by him against his former employer which had lasted for more than six years. He also complained under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 about the alleged unfairness of the aforementioned proceedings.

Relying on Article 14 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 12, the applicant additionally complained that the courts discriminated against him given that he was Russian-speaking. Lastly, he referred to Articles 13 and 17 of the Convention complaining about the unsuccessful outcome of his grievances before the domestic authorities. THE LAW 1. By letter dated 31 August 2011, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “The Government of Ukraine acknowledge the excessive duration of the consideration of the applicant’s case before the national courts.

I, Valeria Lutkovska, the Government Agent before the European Court of Human Rights, declare that the Government of Ukraine offer to pay 700 (seven hundred) euros to Mr. Valeriy Vasilyevich Nikitenko. The Government therefore invite the Court to strike the application out of the list of cases. The Government of Ukraine suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention. This sum is to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable, and converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of settlement.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. This payment will constitute the final resolution of the case.” The applicant objected to the Government’s declaration. The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article.

Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

The Court has established in a number of cases, including those brought against Ukraine, its practice concerning complaints about the violation of the right to a hearing within a reasonable time (see, for example, Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Pavlyulynets v. Ukraine , no. 70767/01, §§ 39-52, 6 September 2005; and Moroz and Others v. Ukraine , no. 36545/02, §§ 52-61, 21 December 2006). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application in respect of the excessive length of the civil proceedings (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, this part of the application should be struck out of the list pursuant to Article 37 § 1(c). 2. Having carefully examined the remainder of the application in the light of all the material in its possession,

and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols. It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration in respect of the excessive length of the civil proceedings; Decides to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares the remainder of the application inadmissible.

Stephen Phillips Mark Villiger Deputy Registrar President