Reclamantul, dl Dashamir Uruçi, este un național albanez născut în 1948 și locuiește în Tirana. El este reprezentat în fața Curții de către dl S. Puto, un avocat care practică în Tirana. Guvernul albanez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentii lor atunci, dna S. Meneri și dna E. Hajro. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 5 iunie, 3 iulie și 14 octombrie 2001 reclamantul și soția sa au fost obiectul articolelor din ziarul „Rilindja Demokratike” („diarnalul”). La 29 octombrie 2001, reclamantul a inițiat proceduri penale împotriva B. K, autorul articolului de presă publicat la 14 octombrie 2001. La 4 iulie 2002, procedurile au fost întrerupte printr-o decizie a Curții de District Tirana („Tribunalul de District”) în conformitate cu Legea Amnesty din 2002. La 3 octombrie 2002, reclamantul a depus o acțiune civilă împotriva consiliului editorial al ziarului (redaksia e gazetës) reprezentată de redactorul său în șef și a căutat prejudiciu moral. La 21 ianuarie 2003, Curtea de District Tirana a hotărât că personalitatea și onoarea reclamantului au fost îngrozite în mod grav de articolele de presă. A ordonat plata de 1.000.000 de leks albanezi (aproximativ 7.000 de euro la momentul respectiv) către solicitant. La o dată neespecificată Rilindja Demokratike sh.p.k. („societatea”), o societate de răspundere limitată înregistrată în temeiul legii albaneze și care este proprietarul ziarului, a depus un recurs. Apelul a fost semnat de redactorul în șef al ziarului. Compania a susținut, printre altele, că consiliul editorial nu constituie o entitate juridică și nu poate fi parte la respectiva procedură juridică. Prin urmare, instanța a fost obligată să înlocuiască acuzatul prin convocarea societății în locul său, un act care nu a fost niciodată efectuat. La 22 mai 2003, Curtea de Apel Tirana („Curtea de Apel”) a susținut decizia Curții de District. Deoarece articolele au fost selectate pentru publicare de către comitetul editorial, aceasta din urmă a fost responsabilă în obligațiile sale față de terți. La 20 iunie 2003, societatea a apelat la Curtea Supremă, în baza aceleași motive de recurs în fața Curții de Apel. Avocatul a fost semnat de redactorul în șef al ziarului. La 23 aprilie 2004, Curtea Supremă a declarat recursul inadmisibil, deoarece nu includea niciun motiv de recurs prevăzut de Codul de Procedură Civilă („CCP”). La 11 iulie 2003, Curtea de District a emis o scrisoare de executare în ceea ce privește hotărârea Curții de District din 21 ianuarie 2003. În aceeași zi, judecatorul a notificat judecata editorială a ziarului să respecte hotărârea în termen de zece zile de la notificarea sa. La 30 septembrie 2003, în urma eșecului consiliului editorial în conformitate cu hotărârea, judecătorul a ordonat atașamentul fondurilor în conturile bancare ale ziarului. Potrivit informațiilor primite de băncile implicate, a fost evident că jurnalul de redare a ziarului nu avea conturi bancare, cu excepția unuia de la Banca Națională Comercială, care nu avea practic fonduri disponibile. 11. La 5 iulie 2004, judecătorul a decis să întrerupă procedura de punere în aplicare (pushojë ekzekutimin) din cauza faptului că jurnalul de redare a ziarului nu avea active. 12. Pe 18 noiembrie 2004 și, respectiv, 21 aprilie 2005, judecătorul a ordonat confiscarea fondurilor în conturile bancare ale ziarului și a servit ordinul pe băncile în cauză pe teritoriul Albaniei. 13. Băncile vizate au reconfirmat că consiliul editorial al ziarului nu avea conturi. La 4 mai 2005, Banca Națională Comercială a informat judecătorii că nu există fonduri în contul bancar al ziarului. 14. La 1 noiembrie 2005, reclamantul a trimis Ministrul Justiției o scrisoare care l-a informat de neexecuția continuă a hotărârii Curții de District din 21 ianuarie 2003. 15. La 17 noiembrie 2005, Hotărârea Generală a lui Bailiff a informat reclamantul că eforturile lor din 2003 și 2005 nu au avut succes din cauza lipsei de fonduri disponibile în contul băncii din jurnal. 16. La o dată neespecificată, se pare că reclamantul a depus o plângere la Curtea Constituțională din cauza neexecuției unei hotărâri finale a instanței. 17. La 14 decembrie 2005, Curtea Constituțională, prin intermediul unei scrisori administrative, a informat reclamantul că i-a examinat cererea și a hotărât că chestiunile pe care le-a abordat nu se află în competența sa. 18. La 15 aprilie 2009, Guvernul a informat Curtea cu privire la decizia Curții de District din 18 decembrie 2007, care a declarat invalidă scrisoarea execuției din 11 iulie 2003. Acțiunea în cauză a fost introdusă de societatea ziarului, după – ar părea – încercarea de executare a deciziei împotriva societății. Reclamantul a fost convocat să intervină ca terță la aceste proceduri. În hotărârea sa, care a fost dată în absență, Curtea de District a declarat că scrisoarea nu poate fi pusă în aplicare împotriva companiei ziarului, deoarece nu a fost niciodată parte la procedurile juridice interne. Curtea de District a adăugat, de asemenea, că, din moment ce consiliul editorial al ziarului nu era nici o entitate juridică, nici o persoană fizică, având în vedere dezvoltarea și aplicarea legii în timp util în 2007, scrierea execuției nu a fost aplicabilă. 19. Constituția albaneză, în măsura în care este relevantă, citește următoarele: „În protecția drepturilor, libertăților și intereselor sale constituționale și juridice sau în apărarea unei acuzații penale, toată lumea are dreptul la o audiere echitabilă și publică, într-un timp rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială stabilită prin lege.” Curtea Constituțională va determina: ... (f) plângerile persoanelor care au susținut încălcarea drepturilor lor constituționale la o audiere echitabilă, cu condiția ca toate măsurile legale de protecție a acestor drepturi să fie epuizate.” 20. Secțiunea 30 din Legea Curții Constituționale prevede termenul pentru depunerea cererilor în fața instanței respective. Cererea individuală pentru presupusele încălcări ale drepturilor constituționale trebuie depusă cel târziu la doi ani de la comisia încălcării. 21. În cazul notificării unei decizii judiciare finale, se aplică același termen de doi ani. 22. Curtea Constituțională a acceptat în primul rând că neexecutarea unei hotărâri finale a instanței constituie o încălcare a dreptului unui recurent la o audiere echitabilă în hotărârea nr. 6/06 din 31 martie 2006. Înainte de aceasta, Curtea Constituțională obișnuia să respingă astfel de cereri ca fiind în afara jurisdicției sale. 23. O descriere detaliată a jurisprudenței Curții Constituționale în ceea ce privește neexecuția hotărârilor finale a Curții a fost descrisă în hotărârea acesteia în Gjyli c. Albania, nr. 32907/07, §§ 21-27, 29 septembrie 2009. 24. art. 451/a din CCP prevede că o hotărâre finală este obligatorie pentru părțile, moștenitorii lor, instanța care a adoptat hotărârea și alte instanțe și instituții. 25. art. 458 din CCP prevede posibilitatea unei părți de a solicita posibilitatea de a apela din timp. 26. art. 510 din CCP prevede că o hotărâre poate fi executată numai pe baza unui titlu de execuție, care include, printre altele, o hotărâre finală a instanței. În conformitate cu art. 511 din CCP, un titlu de execuție este executat la cererea creditorului. În formularea articolului 515 din CCP, un mandat este executat de către judecător la cererea creditorului, printre altele, la cererea creditorului. Judecătorul invită debitorul să respecte de bunăvoie a scrisului de execuție în conformitate cu termenele prevăzute la art. 517 din CCP. În cazul în care debitorul nu respectă o aplicare voluntară în termenele prescrise, debitorul procedează cu o aplicare obligatorie în conformitate cu art. 519 din CCP. 27. În conformitate cu art. 527, debitorul este împuternicit să profite de împrumuturi ale debitorului, precum și de bunuri mobiliare și imobile, în măsura necesară pentru executarea obligațiilor monetare. La cererea debitorului, se poate impune, de asemenea, unei alte proprietăți dacă judecătorul consideră că îndeplinește nevoile creditorului în temeiul articolului 528 28. În conformitate cu art. 610 din CCP, părțile pot se plânge în instanța de judecată de un act sau de oficiu de acțiune de către acesta în termen de cinci zile de la respectivul act sau omisiune. Există dreptul de recurs împotriva hotărârii instanței în conformitate cu art. 611 din CCP. Procesul nu are niciun efect suspensiv asupra executării. 29. Financierul poate decide să întrerupă executarea în conformitate cu art. 616 din CCP dacă: a) debitorul respectă scrisul de execuție; b) creditorul renuntă, în scris, la executarea sa; c) eliberarea este abrogată; c) acțiunea civilă a debitorului în conformitate cu art. 610 din CCP a fost acceptată prin o decizie finală a instanței; d) singur sau în cooperare cu creditorul nu găsesc niciun bun aparținut de debitorului în termen de șase luni de la începerea procedurii de executare. Părțile pot contesta decizia judecătorului de a întrerupe aplicarea în instanța de district, în conformitate cu art. 617 din CCP.
1.The applicant, Mr Dashamir Uruçi, is an Albanian national who was born in 1948 and lives in Tirana. He is represented before the Court by Mr S. Puto, a lawyer practising in Tirana. The Albanian Government (“the Government”) were represented by their then Agents, Ms S. Meneri and Ms E. Hajro. 2. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 3. On 5 June, 3 July and 14 October 2001 the applicant and his wife were the subject of articles in the daily newspaper “Rilindja Demokratike” (“the newspaper”). 4. On 29 October 2001 the applicant initiated criminal proceedings against B. K, the author of the press article which was published on 14 October 2001. On 4 July 2002 the proceedings were discontinued by a decision of the Tirana District Court (“the District Court”) pursuant to the Amnesty Act of 2002. 5. On 3 October 2002 the applicant lodged a civil action against the newspaper’s editorial board (redaksia e gazetës) represented by its editor-in-chief and sought non-pecuniary damage. On 21 January 2003 the Tirana District Court decided that the applicant’s personality and honour had been seriously tarnished by the press articles. It ordered the payment of 1,000,000 Albanian leks (approximately 7,000 euros at the time) to the applicant. 6. On an unspecified date Rilindja Demokratike sh.p.k. (“the company”), a limited liability company registered under Albanian law and which is the owner of the newspaper, filed an appeal. The appeal was signed by the newspaper’s editor-in-chief. The company argued, inter alia, that the editorial board did not constitute a legal entity and could not be a party to the said legal proceedings. Therefore, the court was under a duty to replace the defendant by summoning the company in its place, an act which was never carried out. 7. On 22 May 2003 the Tirana Court of Appeal (“the Court of Appeal”) upheld the District Court’s decision. It held that since the articles had been selected for publication by the editorial board, the latter was liable in its obligations towards third parties. 8. On 20 June 2003 the company appealed to the Supreme Court, relying on the same grounds of appeal as before the Court of Appeal. The appeal was signed by the newspaper’s editor-in-chief. On 23 April 2004 the Supreme Court declared the appeal inadmissible as it did not include any of the grounds of appeal prescribed by the Code of Civil Procedure (“CCP”). 9. On 11 July 2003 the District Court issued an execution writ in respect of the District Court’s decision of 21 January 2003. On the same day the bailiff notified the newspaper’s editorial board to comply with the judgment within ten days from its notification. The bailiff drew their attention to the mandatory enforcement of the judgment, should they fail to comply with the judgment voluntarily. 10. On 30 September 2003, following the failure of the editorial board to comply with the judgment, the bailiff ordered the attachment of the funds in the newspaper’s bank accounts. According to the information received by the banks involved, it was apparent that the newspaper’s editorial board had no bank accounts, except for one at the National Commercial Bank, which had virtually no available funds. 11. On 5 July 2004 the bailiff decided to discontinue the enforcement proceedings (pushojë ekzekutimin) on the ground that the newspaper’s editorial board had no assets. 12. The applicant contested the order and it would appear that he applied again to the bailiff. On 18 November 2004 and 21 April 2005, respectively, the bailiff ordered the seizure of funds in the newspaper’s editorial board’s bank accounts and served the order on the banks concerned in the territory of Albania. 13. The banks concerned reconfirmed that the newspaper’s editorial board did not hold any accounts. On 4 May 2005 the National Commercial Bank informed the bailiffs that there were no funds in the newspaper’s editorial board’s bank account. 14. On 1 November 2005 the applicant sent a letter to the Minister of Justice informing him of the continuous non-enforcement of the District Court’s judgment of 21 January 2003. 15. On 17 November 2005 the General Bailiff’s Directorate informed the applicant that their efforts in 2003 and 2005 had been unsuccessful owing to the lack of available funds in the newspaper’s editorial board’s bank account. 16. On an unspecified date it would appear that the applicant lodged a complaint with the Constitutional Court on account of the non-enforcement of a final court judgment. 17. On 14 December 2005 the Constitutional Court by way of an administrative letter informed the applicant that it had examined his request and had decided that the issues raised therein were outside its jurisdiction. 18. On 15 April 2009 the Government informed this Court of a District Court’s decision of 18 December 2007 which had declared invalid the writ of execution of 11 July 2003. The proceedings in question were brought by the newspaper’s company, following – it would appear – the attempted enforcement of the decision against the company. The applicant had been summoned to intervene as a third party to those proceedings. In its decision, which was given in absentia, the District Court stated that the writ could not be enforced against the newspaper’s company as it had never been a party to the domestic legal proceedings. The District Court further added that, since the newspaper’s editorial board was neither a legal entity nor a physical person, having regard to the development and application of the law as it stood at the material time in 2007, the writ of execution remained non-enforceable. 19. The Albanian Constitution, in so far as relevant, reads as follows: “In the protection of his constitutional and legal rights, freedoms and interests, or in defending a criminal charge, everyone has the right to a fair and public hearing, within a reasonable time, by an independent and impartial court established by law.” “The Constitutional Court shall determine: ... (f) complaints by individuals alleging a violation of their constitutional rights to a fair hearing, provided all legal remedies for the protection of those rights have been exhausted.” 20. Section 30 of the Constitutional Court Act stipulates the deadline for the submission of applications before that court. Individual applications for alleged violations of constitutional rights must be submitted no later than two years after the commission of the violation. 21. The same time-limit of two years applies in the event of the notification of a final judicial decision. 22. The Constitutional Court first accepted that the non-enforcement of a final court decision constituted a breach of an appellant’s right to a fair hearing in judgment no. 6/06 of 31 March 2006. Prior to that, the Constitutional Court used to dismiss such applications as falling outside its jurisdiction. 23. A detailed outline of the Constitutional Court’s case-law as regards the non-enforcement of final court decisions has been described in this Court’s judgment in Gjyli v. Albania, no. 32907/07, §§ 21-27, 29 September 2009. 24. Article 451/a of the CCP provides that a final court judgment is binding on the parties, their heirs, the court that adopted the judgment and other courts and institutions. 25. Article 458 of the CCP provides for the possibility of a party to seek leave to appeal out of time. 26. Article 510 of the CCP stipulates that a judgment can be enforced only on the basis of an execution title, which includes, inter alia, a final court judgment. Under Article 511 of the CCP, an execution title is executed at the request of the creditor. An execution writ is issued for this purpose. In the wording of Article 515 of the CCP, an execution writ is enforced by the bailiff at, inter alia, the request of the creditor. The bailiff invites the debtor to comply voluntarily with the execution writ in accordance with the time-limits laid down in Article 517 of the CCP. Should the debtor fail to comply with a voluntary enforcement within the prescribed time-limits, the bailiff proceeds with a mandatory enforcement in accordance with Article 519 of the CCP. 27. Under Article 527 the bailiff is empowered to seize the debtor’s loans as well as movable and immovable property to the extent necessary for the enforcement of monetary obligations. At the debtor’s request, seizure may also be imposed on another property if the bailiff considers that it satisfies the creditor’s needs pursuant to Article 528. 28. Under Article 610 of the CCP, the parties may complain to the court of an act or failure to act by the bailiff within five days of the said act or omission. There is a right of appeal against the court decision in accordance with Article 611 of the CCP. The appeal has no suspensive effect on the execution. 29. The bailiff may decide to discontinue execution in accordance with Article 616 of the CCP if: a) the debtor complies with the execution writ; b) the creditor renounces, in writing, his right to the enforcement; c) the execution writ is repealed; ç) the debtor’s civil action in accordance with Article 610 of the CCP has been accepted by a final court decision; d) the bailiffs alone or in cooperation with the creditor do not find any assets belonging to the debtor within 6 months from the start of the enforcement proceedings. The parties may challenge the bailiff’s decision to discontinue enforcement at the district court in accordance with Article 617 of the CCP.