GASYMOV c. RUSSIE

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 24861/05 Azad Mirzayevich GASYMOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află la 24 ianuarie 2012 într-o cameră compusă din Nina Vajić, președinte, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Mirjana Lazarova Trajkovska, Julia Laffranque, Linos-Alender Sicilianos, Erik Møse, judecători, și Søren Nielsen, grefier de secțiune; Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 11 mai 2005 Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, dl Azad Mirzayevich Gasymov, este un resortisant rus, născut în 1976 și rezident în Briansk. Guvernul rus ( La 18 octombrie 2001, acuzatul a fost arestat la Moscova.

La 1 octombrie 2001, reclamantul a fost arestat la Moscova. noiembrie 2002, Tribunalul Districtual Kouzminskiy din Moscova l-a condamnat pe reclamant la 16 ani și șase luni de închisoare pentru răpire, tentativă de viol, viol și violență sexuală. La 19 mai 2003, Tribunalul orașului Moscova a confirmat în apel hotărârea pronunțată. La 24 noiembrie 2004, Curtea Supremă a Federației Ruse, în cadrul procedurii de revizuire, a modificat hotărârea și a aplicat pedeapsa la 11 ani și 6 luni de închisoare. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de tratamentul inuman al polițiștilor în cadrul anchetei preliminare. Invocând același articol, reclamantul se plânge de condițiile de detenție și transport în perioada cuprinsă între 1 octombrie 2001 și septembrie 2004. în afara unghiului articolului 5 din Convenție, reclamantul trebuie să declare în mod corespunzător că a fost reținut cu titlu provizoriu.

Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul denunță durata procedurii penale, administrarea probelor, neregulile care au avut loc în timpul examinării cauzei în fond și în recurs, precum și absența traducerii hotărârilor în limba azerbaidjaneză. Pe marginea unghiului articolului 6 din Convenție, reclamantul declară că nu este informat cu privire la rejudecare, motiv pentru care examinarea cauzei în cadrul procedurii de revizuire în absența sa. pe marginea unghiului articolului 7 alineatul (1) din Convenție, reclamantul susține că pedeapsa sa este mai mare decât cea aplicabilă în momentul în care a fost comisă. Invocând art. 3 din Protocolul nr. 7, reclamantul declară că nu a primit compensația pentru încălcarea drepturilor sale.

ÎN Curtea amintește în primul rând că printr-o decizie din 23 septembrie 2009, aceasta a decis să comunice guvernului unele dintre obiecțiunile reclamantului, cum ar fi cele de mai sus. La 20 ianuarie 2010, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitatea și justificarea cererii. Acestea au fost adresate reclamantului la 28 ianuarie 2010 ; reclamantul a fost invitat să transmită observațiile sale ca răspuns înainte de 1 aprilie 2010 printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 14 iunie 2010, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul acordat pentru prezentarea observațiilor sale era mai scurt și că nu a fost solicitată nicio prelungire a acestui termen.

În conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, aceasta poate elimina o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele dau de gândit că un reclamant nu intenționează să își mențină pledoaria. În lumina celor de mai sus, Curtea constată că, până în prezent, această scrisoare a rămas fără răspuns. În concluzie, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alin. Prin urmare, Curtea decide în unanimitate să șteargă cererea de pe rolul său. Søren Nielsen Nina Vajć Grefier Președinte prin aceste motive, Curtea decide în unanimitate să șteargă cererea de pe rolul său.

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION Requête n o 24861/05 Azad Mirzayevich GASYMOV contre la Russie La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 24 janvier 2012 en une chambre composée de : Nina Vajić, présidente, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Mirjana Lazarova Trajkovska, Julia Laffranque, Linos-Alexandre Sicilianos, Erik Møse, juges, et de Søren Nielsen, greffier de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 11 mai 2005 ; Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Azad Mirzayevich Gasymov, est un ressortissant russe, né en 1976 et résidant à Briansk. Le gouvernement russe (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. G. Matiouchkine, représentant de la Fédération de Russie auprès de la Cour européenne des droits de l’homme.

Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 18 octobre 2001, soupçonné d’avoir commis un viol, le requérant fut arrêté à Moscou. Le 1 er novembre 2002, le tribunal du district Kouzminskiy de Moscou condamna le requérant à seize ans et six mois d’emprisonnement pour kidnapping, tentative de viol, viol et violences sexuelles. Le 19 mai 2003, le tribunal de la ville de Moscou confirma en appel le jugement rendu. Le 24 novembre 2004, la Cour suprême de la Fédération de Russie, dans le cadre de la procédure de révision, modifia le jugement et commua la peine à onze ans et six mois d’emprisonnement. GRIEFS Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint du traitement inhumain de la part des policiers lors de l’enquête préliminaire.

Invoquant le même article, le requérant se plaint des conditions de détention et de transportation dans la période d’octobre 2001 au septembre 2004. Sous l’angle de l’article 5 de la Convention le requérant conteste l’irrégularité de sa mise en détention provisoire. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant dénonce la durée de la procédure pénale, l’administration des preuves, les irrégularités ayant eu lieu lors de l’examen de l’affaire au fond et en appel ainsi que l’absence de la traduction des jugements vers l’azerbaïdjanais. Sous l’angle de l’article 6 de la Convention le requérant allègue ne pas être informé de l’audience de révision, d’où l’examen de l’affaire dans le cadre de la procédure de révision en son absence.

Sous l’angle de l’article 7 § 1 de la Convention le requérant prétend que sa peine est plus forte que celle qui était applicable au moment où l’infraction a été commise. Invoquant l’article 3 du Protocole n o 7, le requérant allègue ne pas avoir reçu la compensation pour les violations de ses droits. EN DROIT La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant la requête introduite par le requérant pour les motifs suivants. La Cour rappelle d’abord que par une décision du 23 septembre 2009, elle a décidé de communiquer au Gouvernement certains des griefs du requérant tels qu’exposés ci-dessus. Le 20 janvier 2010, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête.

Celles-ci ont été adressées au requérant le 28 janvier 2010 ; le requérant a été invité à faire parvenir ses observations en réponse avant le 1 er avril 2010. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 14 juin 2010, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’aucune prorogation de ce délai n’a été sollicité. Elle a indiqué qu’aux termes de l’article 37 § 1 a) de la Convention, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir sa requête. D’après le rapport de la Poste française du 18 février 2011, la lettre du 14 juin 2010 a été distribuée le 16 juillet 2010. La Cour constate qu’à ce jour cette lettre est restée sans réponse.

A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Søren Nielsen Nina Vajić Greffier Présidente