CtEDO 26.01.2012 Auto

ENCULESCU v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
26.01.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ENCULESCU v. ROMANIA (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Cererea nr. 20789/07 Marian ENCULESCU împotriva României depusă la 19 aprilie 2007 DECLARAREA FACTELOR DIN FACTE Dl Marian Enculescu este un cetățen român care s-a născut în 1961 și trăiește în Drobeta Turnu Severin. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 23 august 1996, reclamantul a introdus proceduri penale și s-a alăturat cererilor civile împotriva unei terțe părți pentru falsificare și utilizarea documentelor falsificate. Prin o decizie finală din 12 iulie 2002 Procurorul Drobeta Turnu Severin a întrerupt ancheta penală împotriva terței din cauza faptului că era timpul În același timp, aceasta a trimis cazul instanțelor civile pentru a determina dacă semnătura reclamantului pe documentele contestate de el a fost falsificată de terț și dacă documentele respective nu sunt valabile. Prin hotărârea din 10 iunie 2003, Curtea județului Mehedinți a respins acțiunea reclamantului pe baza documentelor, a testificației și a documentelor de probă. Reclamantul a interzis hotărârea, printre altele, pe motivul că instanța de primă instanță nu a examinat validitatea unora dintre documentele atacate de el. Prin o hotărâre finală din 24 februarie 2004, Curtea de Apel Craiova a permis recursul reclamantului, a anulat hotărârea din 10 iunie 2003 și a ordonat o reexaminare de către instanța de primă instanță. Prin hotărârea din 16 iunie 2004, în urma reexaminării, Curtea județului Mehedinți a respins acțiunea reclamantului în ceea ce privește fondurile. Reclamantul a interzis hotărârea. Prin hotărârea finală din 2 noiembrie 2006, Curtea de Casație, ședința în calitate de instanță de instanță de a trei instanțe, într-o bancă de judecători care include judecători E.E. și B.S., respinsă în favoarea apelului reclamantului ca fiind bolnavi Reclamantul a depus un recurs extraordinar ( concursatie în anulare ) împotriva hotărârii din cauza faptului că instanța internă nu a examinat unul dintre punctele de recurs pe care le-a susținut. Cu o a doua hotărâre finală din 4 martie 2008, Curtea de Casație a permis recursul extraordinar al reclamantului, a anulat hotărârea finală a 2 Noiembrie 2006 și a ordonat un al doilea judecător, declarând că ședința Curții de Casație în calitate de instanță de recurs final nu a examinat toate punctele de recurs invocate de reclamant. Prin o a treia hotărâre finală din 29 aprilie 2010, în urma celui de-al doilea judecător al cazului, Curtea de Casație, care a stat ca bancă a trei judecători, inclusiv judecătorii E.E. și B.S., a respins acțiunea reclamantului în ceea ce privește fondurile. a depus o cerere în fața Curții de Casație care trebuie să fie permisă să se retragă de la examinarea cazului reclamantului din motivul că au examinat deja același caz între aceleași părți la 2 noiembrie 2006. Prin o hotărâre interlocutivă finală pronunțată în aceeași dată, Curtea de Casssare a respins cererea celor doi judecători fără a furniza motive. art. 24 din Codul de Procedură Civilă din România („CPC”) prevede că un judecător care a decis deja un caz nu poate sta într-un comitet decizionant asupra cazului într-un nou set de proceduri în urma unei decizii de anulare. art. 25 din CCP prevede că un judecător care este conștient de faptul că există un motiv care exclude el sau ei de a fi eligibil pentru a decide asupra unui caz trebuie să informeze supraveghetorul său și să se retragă de la șederea în cadrul comitetului de revizuire a cazului. Citând art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul se plânge că procedurile introduse de el împotriva unei terțe părți pentru falsificare și utilizarea documentelor falsificate sunt nedreptăți, susținând că instanțele interne nu au fost imparțiale în măsura în care doi dintre judecătorii care stau pe cele trei judecătorul care examinează recursul său în fața Curții de Casație la al doilea judecător al cazului, E.E. și B.S., a decis deja primul său recurs în fața Curții de Casație în urma primului judecător al cazului. În plus, el a susținut că procedurile au fost nejustificate și că instanțele interne au evaluat în mod incorect dovezile și au interpretat greșit dispozițiile juridice aplicabile. Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a fost apelul reclamantului în fața Curții de Casație tratat de un tribunal independent și imparțial instituit prin lege, conform articolului 6 § 1 din Convenție? Judecătorii E.E. și B.S. au stat pe cele trei judecător judecător care examinează recursul reclamantului la al doilea judecător al cazului lipsește de imparțialitate, deoarece au judecat deja primul său recurs în urma primului judecător al cazului? Lungimea procedurii introduse de reclamant împotriva unei terțe părți pentru falsificare și utilizarea documentelor falsificate în acest caz în încălcarea cerinței de „tempo rațional” de la art. 6 § 1 din Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă