D.O.R. v. SPAIN

Cererea nr. 45858/11 D. O. R. împotriva Spaniei depusă la 27 iulie 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, D. O. R., este un național colombian care caută protecție internațională în Spania. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl A. Garcia Cores, un avocat care practică în Madrid. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 14 iulie 2011, reclamantul a sosit la Aeroportul Madrid-Barajas din Columbia. La 15 iulie 2011, ea a depus o cerere de protecție internațională autorităților spaniole. Reclamantul a susținut că ea a fost urmărită de un grup paramilitar Columbia rival cu cel al cărui frate aparține. Ea a susținut că acest grup a ucis patru membri ai familiei sale, și anume doi frați, o mătușă și un văr, și a împușcat și grav rănit tatăl ei, autoritățile colombiane au demonstrat că ei nu au fost în poziția de a o proteja de amenințarea pusă la viața ei și integritatea fizică de către grup. La 18 iulie 2011, ministrul Afacerilor Interne a respins cererea reclamantului pe baza articolului 21 alineatul (2) literele (a) și (b) din Legea 12/2009 din 30 Octombrie cu privire la dreptul la azil și la protecția subsidiară; el a considerat că motivele prezentate de reclamant nu se încadrează în motivele juridice de acordare a protecției internaționale și că acuzațiile pe care le-a formulat nu sunt suficiente și lipsesc credibilitatea. La 20 iulie 2011, reclamantul a solicitat reexaminarea cererii sale. Pe baza documentelor depuse, Delegația spaniolă a Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați a susținut admisibilitatea cererii reclamantului. Cu toate acestea, Ministrul Afacerilor Interne și-a confirmat respingerea anterioară printr-o decizie adoptată la 22 iulie 2011. Întrucât ultima decizie administrativă a fost pronunțată vineri seara, sâmbătă 23 iulie 2011, reclamantul a trebuit să ceară judecătorului de datorie, și anume Juzgado de Instrucción nr. 7 din Madrid, să suspende expulzia ei în Columbia. Judecătorul a acordat suspendarea până când reclamantul a putut depune o cerere la Audiencia Nacional pentru aplicarea unei măsuri urgente în acest sens. La 26 iulie 2011, reclamantul a introdus o procedură litigioasă-administrativă în Audiencia Nacional împotriva hotărârii de a o expulza în Columbia. În același timp, a solicitat Audiencia Nacional să suspende retragerea ei în Columbia și să acorde autorizația de a rămâne în Spania până când a pronunțat o decizie substanțială privind cererea de protecție internațională. Audiencia Nacional a respins cererea reclamantului de a suspenda expulzarea sa din cauza faptului că circumstanțele raportate, fără a aduce atingere deciziei finale după desfășurarea unei audieri, nu constituie prima facie un motiv de acordare a protecției internaționale și că expulzarea efectivă a reclamantului nu ar priva procedurile de obiectivul lor legitim. La 27 iulie 2011, reclamantul a solicitat Curtea să aplice măsuri intermediare în temeiul articolului 39. Această cerere a fost acordată la 28 iulie 2011. Curtea a invitat Guvernul Spaniol să oprească deplasarea reclamantului în Columbia până la o săptămână după ce Audiencia Nacional a stabilit substanța cauzei. În aplicarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, prin decizia din 11 august 2011 Audiencia Nacional și-a declarat hotărârea din 26 iulie 2011 fără efect și a decis că reclamantul nu va fi eliminat în Columbia până la o săptămână după eliberarea unei decizii cu privire la meritul cererii de protecție internațională. Reclamantul se plâng în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție că viața și integritatea fizică vor fi în pericol dacă ea este vreodată îndepărtată în Columbia. De asemenea, în conformitate cu art. 13 din Convenție, în conjuncție cu articolele 2 și 3, ea se plânge că nu a avut acces la un remediu cu efect suspensiv automat, așa cum este prevăzut de jurisprudența Curții în cazurile în care există motive de a suspecta că o persoană prezintă un risc de maltrat sau de tortură în cazul în care este eliminată într-o anumită țară. Având în vedere afirmațiile reclamantului și documentele care au fost depuse, ar avea riscul de a fi ucisă sau supusă unui tratament în încălcarea articolelor 2 și 3 din Convenție în cazul în care a fost pusă în aplicare ordinul de expulzare? A avut reclamantul la dispoziția ei un remediu intern eficace, conform articolului 13 din Convenția și jurisprudența Curții în această chestiune ( Gebremedhin [Gaberamadhien] c. Franța , nr. 25389/05 , §66, CEDH 2007 II și Čonka c. Belgia , nr. 51564/99, §79, ECHR 2002 I)?

THIRD SECTION

Application no. 45858/11

D. O. R.

against

Spain

lodged on 27 July 2011

STATEMENT OF FACTS

THE FACTS

The applicant, Ms D. O. R., is a Colombian national who seeks international protection in Spain. She is represented before the Court by Mr

A. Garcia Cores, a lawyer practising in Madrid.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 14 July 2011, the applicant arrived at Madrid-Barajas Airport from Colombia. On 15 July 2011, she submitted a request for international protection to the Spanish authorities. The applicant argued that she was being chased by a paramilitary Colombian group rival to the one to which her brother belonged. She alleged that this group had killed four members of her family, namely, two brothers, an aunt and a cousin, and shot and seriously wounded her father, the Colombian authorities having demonstrated that they were not in a position to protect her from the threat posed to her life and physical integrity by the group.

On 18 July 2011 the Minister of Home Affairs rejected the applicant’s request on the basis of Article 21 § 2 (a) and (b) of Law 12/2009 of 30

October on the right to asylum and subsidiary protection. He considered that the reasons put forward by the applicant did not fall within the legal grounds for granting international protection and that the allegations she had made were insufficient and lacked credibility.

On 20 July 2011, the applicant requested the re-examination of her request. On the basis of the documents submitted, the Spanish Delegation of the United Nations High Commissioner for Refugees supported the admissibility of the applicant’s request. This notwithstanding, the Minister of Home Affairs confirmed its previous rejection by a decision delivered on 22 July 2011.

As that last administrative decision had been delivered on Friday evening, on Saturday 23 July 2011 the applicant had to ask the judge on duty, namely, the

Juzgado de Instrucción no. 7

of Madrid, to suspend her expulsion to Colombia. The judge granted the suspension until the applicant was able to lodge a request with the

Audiencia Nacional

for an urgent measure to be applied in this regard.

On 26 July 2011, the applicant brought contentious-administrative proceedings in the

Audiencia Nacional

against the decision to expel her to Colombia. At the same time, she requested the

Audiencia Nacional

to suspend her removal to Colombia and grant her authorisation to stay in Spain until it had delivered a substantive decision on her request for international protection.

On 26 July 2011, the

Audiencia Nacional

rejected the applicant’s request to have her expulsion suspended on the grounds that the circumstances reported, without prejudice to the final decision after the holding of a hearing, did not constitute

prima facie

a ground for granting international protection and that the effective expulsion of the applicant would not deprive the proceedings of their legitimate aim.

On 27 July 2011 the applicant requested the Court to apply interim measures under Rule 39. That request was granted on 28 July 2011. The Court invited the Spanish Government to halt the applicant’s removal to Colombia until one week after the

Audiencia Nacional

had determined the substance of the case.

In application of the decision of the European Court of Human Rights, by a decision of 11 August 2011 the

Audiencia Nacional

declared its decision of 26 July 2011 without effect and decided that the applicant was not to be removed to Colombia until a week after a decision on the merits of her request for international protection had been issued.

COMPLAINTS

The applicant complains under Articles 2 and 3 of the Convention that her life and physical integrity will be at risk if she is ever removed to Colombia.

She also complains under Article 13 of the Convention in conjunction with Articles 2 and 3 that she has not had access to a remedy with automatic suspensive effect, as is required by the Court’s case-law in cases in which there are grounds to suspect that a person runs a risk of ill-treatment or torture if he or she is removed to a certain country.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

In the light of the applicant’s claims and the documents which have been submitted, would she face a risk of

being killed or subjected to treatment in breach of Articles 2 and 3 of the Convention if the expulsion order were enforced?

2.

Did the applicant have at her disposal an effective domestic remedy as required by Article 13 of the Convention and the Court’s case-law on the matter (

Gebremedhin [Gaberamadhien] v. France

, no. 25389/05, §66, ECHR 2007

‑

II, and

Čonka v. Belgium

, no. 51564/99, §79, ECHR 2002

‑

I)?