SZOCS v. ROMANIA
SZOCS v. ROMANIA (CtEDO, 2012)
Cerere nr. 19580/10 Emese SZשCS împotriva României depusă la 7 aprilie 2010 DECLARAREA FACTELOR Dna Emese Szőcs este un cetățen român și maghiar care s-a născut în 1977 și trăiește în Miercurea Ciuc. Solicitarea sa a fost depusă la 7 aprilie 2010. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul și șase condamnați au fost părți la o serie de proceduri penale introduse de Unitatea Târgu Mureș Organizat Crimea și Antiterrorist. Prin o hotărâre interlocutivă din 17 septembrie 2009 Curtea județului Harghita a acordat solicitarea unității Târgu Mureș Organizat Crimea și Antiterrorist care urmărește să dețină reclamantul și a acuzatul ei în așteptarea procesului, printre altele, din cauza acuzațiilor de Târgu Mureș Organizat Crimea și Antiterrorist , traficul de droguri, traficul de minori, achizițiile publice și consumul personal de droguri, și a ordonat detenția lor pre judecată timp de douăzeci de nouă zile. Curtea a constatat că, la 4 septembrie 2009, unitatea de crimă organizată și antiterrorist Târgu Mureș a inițiat o anchetă penală în rem cu privire la suspiciunile că la o anumită adresă din orașul Odorheiu Secuiesc un apartament a fost utilizat de persoane neidentificate ca bordel și în scopuri de trafic de droguri. Curtea a constatat în continuare că, la 4 septembrie 2009, acesta a aprobat crima organizată Târgu Mureș și unitatea anti-terrorist pentru cererea unui mandat de căutare a celor de mai sus Apartamentul menționat a fost căutat legal pe 6 septembrie 2009 și ca urmare a reclamantului și a ei co Acuzatul a fost identificat ca presupusi infractori. Considerând documentarul și dovezile de testimonial din dosar, precum și minuta raportului de căutare a apartamentului, Curtea de județ a constatat că există dovezi puternice pentru a susține suspiciunile că toți acuzații au comis infracțiunile menționate mai sus. În plus, a afirmat că aceste infracțiuni sunt pedepsite de mai mult de patru ani de închisoare și că eliberarea acuzatului ar fi un pericol pentru ordinea publică (art. 148 litera (f) din Codul de Procedură Penală din România) având în vedere gravitatea infracțiunilor. În plus, în conformitate cu dovezile din dosar, a existat o suspiciune că acuzatul ar putea încerca să influențeze martorii și să obstrucționeze justiția (art. 148 litera (b) din Codul de Procedură Penală din România). Reclamantul a fost reținut în așteptarea procesului atât în închisoarea Miercurea Ciuc, cât și în Departamentul de Poliție Miercurea Ciuc. În septembrie 2009, Curtea de Apel a fost respinsă ca bolnavă fondată de Curtea de Apel Târgu Mureș la 23 septembrie 2009. Între 16 octombrie 2009 și 15 noiembrie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș a prelungit în mod repetat detenția pre judecătorească a reclamantului și a acuzată de hotărârile interlocutorii finale, în principal din cauza faptului că motivele inițiale care justifică detenția lor au rămas valabile. Prin o hotărâre interlocutivă finală din 16 noiembrie 2010, Curtea județului Harghita a permis acțiunei reclamantului care a căutat dezactivarea deținerii anterioare la judecată și a ordonat eliberarea sa în temeiul unei angajamente de a nu părăsi orașul. În cererea sa din 7 aprilie 2010, reclamantul a informat Curtea, fără a se referi la o înființare anume, că condițiile de detenție în așteptarea procesului ei sunt inumane și degradante. În special, nu a avut acces la asistență medicală adecvată și nu a avut acces la dentist din închisoare. Mai mult, condițiile lipseau de igienă de bază, centrele de baie erau murdare și mirosul era insuportabil. În plus, ea nu a fost furnizată cu hârtie toaletă, a trebuit să împărtășească facilitățile de baie cu bărbați, iar alimentele erau sărace. În cele din urmă, celula și baia au fost infestate cu șobolani. Procedura penală împotriva reclamanților sunt încă în așteptare în fața instanțelor interne. Secțiunea 148 din Codul de Procedură Penală din România („CPC”) prevede că o persoană poate fi arestată în cazul în care există suspiciuni rezonabile că a comis o infracțiune și cu condiția ca una dintre situațiile enumerate să fie aplicabilă. Aceste situații sunt cele în care un acuzat a comis o infracțiune gravă pedepsită de mai mult de patru ani de închisoare; în care el sau ea este un pericol pentru ordinea publică; și în cazul în care există suspiciuni că el sau ea ar putea obstrucționa justiția prin influențarea martorilor. Practica internă relevantă privind noțiunea de „periaj în ordinea publică” prevăzută de art. 148 din CCP este prevăzută în cazul Calmanovicil c. România (nr. 42250/02, §§ 40 42, 1 Iulie 2008). În urma modificării CCP prin Legea nr. 281/2002, publicată în Jurnalul Oficial la 1 iulie 2003, art. 148 din CCP a solicitat existența unor dovezi că eliberarea unui acuzat ar constitui o amenințare reală pentru ordinea publică. COMPLAINTE Considerând substanțial la art. 3 din Convenție, reclamantul susține că condițiile prealabilului ei Detenția judiciară în închisoarea Miercurea Ciuc și la Departamentul de Poliție Miercurea Ciuc a constituit tratamente inumane și degradante. În special, autoritățile nu i-au oferit asistență medicală adecvată și nu a avut acces la un dentist. În plus, condițiile lipsesc igiena de bază, centrele de baie era murdare și mirosul era insuportabil. În plus, ea nu a fost furnizată cu hârtie toaletă, a trebuit să împărtășească facilitățile de baie cu bărbați, iar alimentele erau sărace. În cele din urmă, celula și baia au fost infestate cu șobolani. În baza articolului 5 § 3 din Convenție, reclamantul se plânge de utilizarea repetată a aceleași dovezi generale de către instanțele interne ca bază pentru plasarea și păstrarea ei în prealabil Detenția judecătorească pentru o perioadă excesivă de timp. În baza articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul se plânge că în timpul cauzei casei ei din 6 septembrie 2009 unele dintre bunurile sale personale au fost deteriorate sau pierdute. Reclamantul a fost supus unor tratamente inumane și degradante, în încălcarea articolului 3 din Convenție, din cauza condițiilor materiale ale detenției sale preliminare la închisoarea Miercurea Ciuc și la Departamentul de Poliție Miercurea Ciuc? Guvernul este invitat să prezinte informații cu privire la condițiile materiale ale detenției anterioare a reclamantului în închisoarea Miercurea Ciuc și la Departamentul de Poliție Miercurea Ciuc, în special în ceea ce privește acuzațiile reclamantului de lipsă de igienă, centrele de baie murdare, mirosuri necorespunzătoare, lipsă de hârtie igienă, alimente sărace, că ea a fost obligată să împărtășească facilitățile de baie cu bărbați și că celulă și baie au fost infestate cu șobolani. Reclamantul a fost detenția preliminară în conformitate cu cerințele articolului 5 § 3? În special, au fost motivele adăugate pentru continuarea sa deținere de către instanțele interne „relevante și suficiente” și au fost desfășurate procedurile cu „diligență specială”? Reclamantul a epuizat toate căile de recurs interne eficace, conform articolului 35 § 1 din Convenție, în legătură cu plângerea sa în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție privind durata deținerii anterioare și lipsa de motive suficiente?