ULUCAN ET AUTRES c. TURQUIE ET UYSAL ET AUTRES c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE RĂSPUNSURI n 35355/05 ȘI 4604/06 Hüseyin Remzi Ulucan și alții împotriva Turciei și Faize Uysal și alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 31 ianuarie 2012 într-un comitet format din Isabelle Berro-Lefevre, președinte, Guido Raimondi, Helen Keller, judecători și Francoise Elens-Passos, graffière de secțiune; Având în vedere cererile sus-menționate depuse la 20 septembrie 2005 și la 27 decembrie 2005, După ce a deliberat, a făcut următoarea decizie ÎN FAVOAREA FAPTEI nr 35355/05 a fost depusă de către M. S Sema Ulucan (Tuna), fiica lui S Serap Kahya, soție a domnului Ali Kahya, născută în 1956, dnii Hasan Basri Kahya, fiul lui mai mare decât Ali Kahya, născută în 1957, Cengiz Kahya, fiul lui mai mic sau egal cu Ali Kahya, născut în 1959, Abdullah Kahya, fiul lui mai mic sau egal cu Ali Kahya, născut în 1968 și Salio Osman Kahya, fiul lui mai mare decât Ali .Hsan Kahya, născut în 1988, și-au exprimat dorința de a continua procesul la data de 24 septembrie 2009. Faize Uysal, domnii Taner Uysal și Saygun Uysal, născuți în 1955, 1980 și 1971, rezidenți în Germania și Izmir.

Reclamanții sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Yalç 1 privind neplata și întârzierea în plata indemnizațiilor acordate și a indemnizațiilor suplimentare de expropriere acordate prin hotărâri judecătorești, precum și privind insuficiența ratei dobânzii în temeiul legii au fost comunicate guvernului care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitatea și la temeinicia acestora. Aceste observații au fost adresate reclamanților care au fost invitați să le prezinte pe ale lor. Scrisoarea modulului a rămas fără răspuns.

Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 16 martie 2011, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamanților asupra faptului că termenul care le-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor lor a fost În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, putea să elimine o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele indică faptul că un reclamant nu intenionează să o mențină. La 25 martie 2011, scrisoarea a ajuns bine la reclamanții care nu au răspuns. Având în vedere similitudinea cererilor, Curtea consideră oportun să li se alăture și să decidă să le examineze împreună.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție], în lipsa unor împrejurări speciale privind respectarea drepturilor garantate prin Convenție sau prin protocoalele sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererilor în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererile de rol. Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefevre Asistentă Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requêtes n os 35355/05 et 4604/06 Hüseyin Remzi Ulucan et autres contre la Turquie et Faize Uysal et autres contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 31 janvier 2012 en un comité composé de : Isabelle Berro-Lefèvre, présidente, Guido Raimondi, Helen Keller, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section, Vu les requêtes susmentionnées introduites le 20 septembre 2005 et le 27 décembre 2005, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requête n o 35355/05 a été introduite par M me Sıddıka Ulucan, née le 19 octobre 1940 et M. Ali İhsan Kahya, né le 15 novembre 1925. A la suite du décès de ces requérants respectivement le 12 septembre 2006 et le19 juin 2007, leurs héritiers, M mes Sema Ulucan (Tuna), fille de Sıddıka Ulucan, née en 1959, Hatice Ulucan (Yılmaz), fille de Sıddıka Ulucan, née en 1970, M. Ali Ulucan, fils de Sıddıka Ulucan, né en 1962, M me Serap Kahya, épouse d’Ali İhsan Kahya, née en 1956, MM.

Hasan Basri Kahya, fils d’Ali İhsan Kahya, né en 1957, Cengiz Kahya, fils d’Ali İhsan Kahya, né en1959, Abdullah Kahya, fils d’Ali İhsan Kahya, né en 1968 et Salih Osman Kahya, fils d’Ali İhsan Kahya, né en 1988, ont exprimé le souhait de poursuivre l’instance le 24 septembre 2009. La requête n o 4604/06 a été introduite par M me Faize Uysal, MM. Taner Uysal et Saygun Uysal, nés respectivement en 1955, 1980 et 1971, résidant en Allemagne et à Izmir. Les requérants sont représentés devant la Cour par M e Yalçın Uysal, avocat à Izmir. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») est représenté par son agent.

Les griefs des requérants tirés de l’article 1 du Protocole n o 1 portant sur le non-paiement et sur le retard dans le paiement des indemnités accordées et des indemnités complémentaires d’expropriation allouées par des décisions de justice ainsi que sur l’insuffisance du taux d’intérêt moratoire légal ont été communiqués au gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci. Ces observations ont été adressées aux requérants qui ont été invités à présenter les leurs. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 16 mars 2011, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention des requérants sur le fait que le délai qui leur était imparti pour la présentation de leurs observations était échu et qu’ils n’en avaient pas sollicité la prolongation.

Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir celle-ci. Le 25 mars 2011, la lettre est bien parvenue aux requérants qui n’y ont pas répondu. EN DROIT Compte tenu de la similitude des requêtes, la Cour estime opportun de les joindre et décide de les examiner conjointement. A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que les requérants n’entendent plus maintenir leurs requêtes (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen des requêtes, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.

Il y a donc lieu de rayer les affaires du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer les requêtes du rôle. Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefèvre Greffière adjointe Présidente