AFFAIRE KIZMAZ ET KAYA c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

09.10.2012

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure civile;Procédure d'exécution;Article 6-1 - Délai raisonnable);Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété (article 1 al. 1 du Protocole n° 1 - Respect des biens)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE KIZMAZ ET KAYA c. TURQUIE (CtEDO, 2012)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KIZMAZ ȘI KAYAc. TURQIA (solicitarea nr. 34462/08) HOTĂRÂREA STRASBURG 9 OCTOMBRIE 2012 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza K și de Françoise Elens-Passos, graffière-adjunct de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 18 septembrie 2012, Rend la hotărâre, că aici, adoptat la această dată procedural La data la care a început cauza se află o cerere (n 34462/08) îndreptată împotriva Republicii Turcia și inclusiv trei resortisanți ai acestui stat, domnul Kahraman Kazmaz și domnul meu Vahide Kazmaz și Ayșe Kaya ( La 8 aprilie 2008, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 24 iunie 2009, președinta celei de-a doua secțiuni a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu Protocolul nr. 14, cererea a fost atribuită unui comitet. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA La data de 3 august 1990, Ministerul de l . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 13 aprilie 2000, în dezacord cu suma plătită de către administrație, reclamanții au introdus la tribunalul de mari instanțe din Birecik ( La 26 iunie 2001, instanța a condamnat administrația să plătească reclamanților o indemnizație suplimentară de 5 933 138 000 TRL [aproximativ 5 209 EUR], însoțită de dobânzi restante începând cu 30 mai 2000. 13.La 5 noiembrie 2001, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre. 14. La 28 aprilie 2006, administrația a plătit o parte din plata despăgubirii reclamanților. 15. În lipsa de către administrație a plății restului indemnizațiilor lor, reclamanții au sesizat biroul de executare și de recuperare a creanțelor Birechik ( La 27 iunie 2007, biroul de executare a unei hotărâri administrative a unei hotărâri de plată pentru restul creanței, și anume 14 711 011 180 TRL [aproximativ 8 239 EUR]. La 13 martie 2008, administrația publică și-a asumat obligația de executare în fața instanței de executare din Birecik. 18. Prin hotărârea din 22 aprilie 2008, instanța de executare a pronunțat creanța reclamanților la 379,09 de noi cărți turcești (TRY) [1] [aproximativ 181 EUR]. 19. În observațiile sale din 14 iunie 2010, guvernul a prezentat Curții un document conform căruia creanța în cauză era de 838,28 TRY [aproximativ 432 EUR] începând cu 1 iulie 2010. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ȘI DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 20, reclamanții se plâng de executarea parțială într-un termen rezonabil de la hotărârea din 26 iunie 2001, devenit definitiv în favoarea lor. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 1 din Protocolul nr. 1 Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. 21. Guvernul ridică excepții. În primul rând, el exclude nerespectarea regulii de șase luni. În opinia sa, reclamanții ar fi trebuit să sesizeze Curtea în termen de șase luni de la data hotărârii Curții de Casație, care a fost pronunțată la 5 noiembrie 2001, în timp ce cererea a fost formulată la 8 aprilie 2008. În al doilea rând, acesta susține că creanța reclamanților a fost plătită integral, astfel încât aceștia din urmă să nu aibă calitatea de victimă. În cele din urmă, guvernul ridică o excepție de la lipsa epuizării căilor de atac interne în două ramuri. În această privință, Tribunalul susține, pe de o parte, că tribunalele nu au utilizat acțiunea prevăzută la art. 105 din Codul obligațiilor și, pe de altă parte, că nu au introdus acțiuni în despăgubire împotriva administrației publice și nici nu au inițiat proceduri de executare împotriva acesteia. În opinia sa, repararea pretinselor pierderi ar fi fost posibilă în cazul în care reclamanții ar fi stabilit existența unui prejudiciu suferit dincolo de ceea ce se constată a fi compensat prin dobânzile moratorii. 23. Reclamanții se opun acestor argumente. 24. În ceea ce privește excepia întemeiat pe nerespectarea regulii de șase luni, Curtea amintește că, atunci când o persoană se referă la o situaie continuă împotriva căreia nu există nici o cale de atac, termenul de șase luni începe de la încheierea acestei situaii. Atâta timp cât aceasta persistă, regula de șase luni nu se aplică (a se vedea, de exemplu, Lemke c. Turcia, n 17381/02, §§ 37 și 38, 5 iunie 2007 și Yerlikaya c. Turcia , n 10985/02 și 10993/02, § 19-23, 8 aprilie 2008). În acest caz, reclamanții se plâng de executarea de către autoritățile naționale a unei hotărâri judecătorești, care ar persista la data depunerii prezentei cereri. Prin urmare, este necesar să se respingă excepția guvernului în această privință. 25. În ceea ce privește excepția conform căreia reclamanții și-au pierdut calitatea de victimă, reclamanții neagă că au primit întreaga creanță. În această privință, atât guvernul, cât și reclamanții prezintă Curții documente care stabilesc restul creanței reclamanților. 26. Curtea observă că, având în vedere înscrisurile prezentate de părți, reclamanții, la data prezentei hotărâri, nu au primit totalitatea creanței lor. 27. În ceea ce privește epuizarea căilor de atac interne, Curtea constată că art. 105 din Codul obligațiilor prevede repararea prejudiciului dincolo de ceea ce se constată a fi compensat prin dobânda moratoriu. Cu toate acestea, în cazul de față, cauza se referă numai la lipsa de plată a creanței lor datorate la data executării unei hotărâri definitive în favoarea acestora, și nu la insuficiența de interese a creanței lor. În această privință, Curtea constată că calea de atac prevăzută la art. 105 din Codul obligațiilor nu era o cale de atac în speță. În ceea ce privește excepția referitoare la lipsa unei acțiuni introduse împotriva administrației publice, Curtea amintește că nu este oportun să se solicite unui individ, care a obținut o creanță împotriva statului aflat în afara unei proceduri judiciare, să fie obligată ulterior, să inițieze procedura de executare forțată pentru a obține satisfacția (Arat și alte c. Turcia, 42894/04, 42904/04, 42905/04, 42906/04, 42907/04, 42908/04, 42909/04 și 42909/04, § 19, 13 ianuarie 2009 și Metaxas c. Grecia , n 8415/02, § 19, 27 mai 2004). În plus, Curtea constată că, în speță, reclamanții au sesizat în mod corespunzător biroul de executare al Birechik și au pus în întârziere administrația (punctele de mai sus). 15 și 16 de mai sus). Prin urmare, este necesar să se respingă excepția guvernului care are ca obiect neobosirea căilor de atac interne. 28. Curtea constată că obiecțiunile reclamanților nu sunt în mod evident întemeiate în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Cu privire la fondul 29. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale cazului în speță și a constatat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr 1 (a se vedea, de exemplu, Bourdov c. Rusia, nr. 59498/00, CEDH 2002 III, Romahov c. Ucraina, nr. 67534/01, 27 iulie 2004, Tunç c. Turcia, n 54040/00, 24 mai 2005, Kuzu c. Turcia, 13062/03, 17 ianuarie 2006 și Bourdov c. Rusia (n, n 33509/04, 15 ianuarie 2009). 30. În speță, Curtea observă că, având în vedere documentele furnizate de părți și informațiile prezentate și deși au fost depuse în mod direct proceduri de executare forțată, tribunalele nu au obținut încă plata integrală a creanței lor. Cu alte cuvinte, hotărârea în favoarea reclamanților, care a devenit definitivă în 2001, rămâne în prezent parțial neexecutată. Această omisiune determină Curtea să ia în considerare faptul că, în acest interval de timp, autoritățile turce au privat parțial dispozițiile art. 6 alin. (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 de la efectul lor util. 31. Prin urmare, a existat o încălcare a acestor dispoziții. II. PE ALTE VIOLAȚII ALEGATE 32. Invocând art. 6 din Convenție, reclamanții se plâng de procedura desfășurată în fața instanței de mare instanță din cauza lipsei motivării hotărârii sale. 33. Curtea ia notă de faptul că hotărârile instanțelor naționale au fost motivate. În cele din urmă, aceaceasta este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. 34. Invocând art. 2 din Protocolul nr. 7, reclamanții se plâng de lipsa unui dublu grad de jurisdicție. 35. Curtea ia notă de faptul că Turcia nu este parte la acest protocol. Prin urmare, este incompatibilă rațională cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 alin. (3) și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă ^ i ^ i ^ i , pe deplin, consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Pagubă materială 37. 38. Guvernul contestă aceste pretenții. 39. Curtea amintește că, în speță, Curtea a constatat o încălcare a articolului 6 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 Ca urmare a executării parțiale a unei hotărâri definitive în favoarea reclamanților, Comisia consideră că statul pârât trebuie să garanteze, prin măsuri adecvate, că hotărârea Tribunalului de Mare Instanță din Birecik din 26 iunie 2001 (devenit definitivă la 5 noiembrie 2001) este executată în mod corespunzător de autoritățile interne (a se vedea, Ak Yavuz Sarnaya c. Turcia , n 1098/04, § 45, 13 ianuarie 2009 și Kaçar și alții c. Turcia , n 38323/04, 38379/04, 38389/04, 38403/04, 38423/04, 38510/04, 38513/04 și 38522/04, § 24, 22 iulie 2008). Prejudiciul moral 40. Reclamanții solicită 30 000 EUR ca prejudiciu moral. 41. Guvernul contestă aceste pretenții. 42. Curtea consideră că este necesar să se acorde în comun reclamanților suma de 450 EUR. Taxa și cheltuielile de judecată 43. De asemenea, reclamanții solicită 12 320 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața instanțelor interne și pentru cele angajate în fața Curții. În această privință, aceștia prezintă un cont de cheltuieli, fără a prezenta nicio justificare. 44. Guvernul contestă această pretenție. 45. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor sale și a cheltuielilor de judecată decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță, Curtea constată că reclamanții nu justifică presupusele cheltuieli angajate. Cu toate acestea, Comisia consideră că reclamanții au suportat, fără îndoială, cheltuieli și cheltuieli de judecată pentru depunerea cererii lor și consideră că este rezonabil să le ramburseze în valoare de 300 EUR o sumă forfetară și, prin urmare, le alocă această sumă pentru procedura în fața Curții. Interese moratorii 46. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚII, ÎN L 1 și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. că statul pârât, în aceeași perioadă de trei luni, trebuie să plătească în comun reclamanților 450 EUR (patru sute cincizeci de euro) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care trebuie convertită în cărți turcești la data regulamentului că statul pârât, în aceeași perioadă de trei luni, trebuie să plătească în comun reclamanților 300 EUR (trei sute EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitanți, care urmează să fie convertită în cărți turcești la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Încheiat în limba franceză, apoi comunicat în scris la 9 octombrie 2012, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefevre adjunct președinte la 1 ianuarie 2005, cartea turcă (TRY), care înlocuiește vechea carte turcească (TRL), a intrat în vigoare. 1 TRY valorează un milion TRL.