AFFAIRE KIZMAZ c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

09.10.2012

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure d'exécution;Article 6-1 - Délai raisonnable);Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété (article 1 al. 1 du Protocole n° 1 - Respect des biens)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE KIZMAZ c. TURQUIE (CtEDO, 2012)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KIZMAZ c. TURCIA (Cercetarea nr. 34461/08) HOTĂRÂREA STRASBURG 9 OCTOMBRIE 2012 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supusă unor modificări de formă. graffiter adjunct de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 18 septembrie 2012, Renunță la hotărâre, adoptat la această dată de procedură A la originea cauzei se află o cerere (n 34461/08) îndreptată împotriva Republicii Turcia și inclusiv un resortisant al acestui stat, domnul Kahraman K La 8 aprilie 2008, Tribunalul a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 24 iunie 2009, președinta celei de-a doua secțiuni a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu Protocolul nr. 14, cererea a fost atribuită unui comitet. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA La 13 aprilie 2000, în dezacord cu suma plătită de administrație, reclamantul a înaintat instanței de judecată din Birecik (denumită în continuare " tribunalul") la tribunalul din Birecik (denumit în continuare " Tribunalul"). La 28 septembrie 2000, instanța i-a dat câștig de cauză și a condamnat administrația să plătească reclamantului o indemnizație suplimentară de 4 467 371 000 de lire turce vechi (TRL) [aproximativ 7 606 EUR (EUR) ] însoțită de dobânzi restante începând cu 3 mai 2000 11. La 22 ianuarie 2001, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre. 12. La 2 mai 2003, administrația a plătit o parte din datoria reclamantului. 13. În lipsa de către administrație a plății restului indemnizației sale, reclamantul sesizează biroul de executare și de recuperare a creanțelor lui Birechik ( La 13 mai 2003, biroul de executare a unei hotărâri a administrației a emis un ordin de plată pentru restul creanței, și anume 1 437 364 110 TRL [aproximativ 813 EUR]. În observațiile sale din 14 iunie 2010, guvernul a prezentat Curții un document conform căruia creanța reclamantului a fost de 5 312,91 de noi cărți turcești (TRY [1] ) [aproximativ 2 739 EUR], începând cu 1 ianuarie 2003. În iulie 2010, reclamantul se plânge de executarea parțială, într-un termen rezonabil, a hotărârii din 28 septembrie 2000, devenit definitiv în favoarea sa. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. 17. În primul rând, acesta exclude nerespectarea regulii de șase luni. În opinia sa, reclamantul ar fi trebuit să sesizeze Curtea în termen de șase luni de la pronunțarea hotărârii Curții de Casație, care a fost pronunțată la 22 ianuarie 2001, în timp ce cererea a fost formulată la 8 aprilie 2008. În al doilea rând, acesta susține că creanța reclamantului a fost plătită integral, astfel încât acesta să nu aibă calitatea de victimă. În cele din urmă, guvernul ridică o excepție de la neobosirea căilor de atac interne în două ramuri. În această privință, acesta susține, pe de o parte, că reclamantul nu a utilizat acțiunea prevăzută la art. 105 din Codul obligațiilor și, pe de altă parte, că nu a introdus o acțiune în despăgubire împotriva administrației și nici nu a inițiat proceduri de executare împotriva acesteia. În opinia sa, repararea pretinselor pierderi ar fi fost posibilă dacă reclamantul ar fi stabilit existența unui prejudiciu suferit dincolo de ceea ce este compensat de dobânda moratorie. 19. Reclamantul se opune acestor argumente 20. În ceea ce privește excepia întemeiat pe nerespectarea regulii de șase luni, Curtea amintește că, atunci când o situaie continuă împotriva căreia nu există nicio aciune, termenul de șase luni începe de la încheierea acestei situaii. Atâta timp cât aceasta persistă, regula de șase luni nu se aplică. (a se vedea, de exemplu, Lemke c. Turcia, 17381/02, § 37 și 38, 5 iunie 2007 și Yerlikaya c. Turcia , n 10985/02 și 10993/02, § 23, 8 aprilie 2008). În acest caz, reclamantul se plânge de executarea de către autoritățile naționale a unei hotărâri judecătorești, care ar persista la data la care prezenta cerere ar fi introdusă. Prin urmare, este necesar să se respingă excepția guvernului în această privință. 21. În ceea ce privește excepția conform căreia reclamantul și-a pierdut calitatea de victimă, reclamantul neagă că a primit întreaga creanță. În această privință, atât guvernul, cât și reclamantul prezintă Curții documente care să ateste restul creanței reclamantului. 22. Curtea observă că, având în vedere înscrisurile prezentate de părți, la data prezentei hotărâri, nu a primit întreaga sa creanță. 23.În ceea ce privește epuizarea căilor de atac interne, Curtea constată că art. 105 din Codul obligațiilor prevede repararea prejudiciului dincolo de ceea ce se constată a fi compensat prin dobânda moratorială. Cu toate acestea, în speță, în cazul de față, cauza se referă numai la lipsa de plată a creanței sale datorate de la executarea unei hotărâri definitive în favoarea sa, și nu la insuficiența de interese a creanței sale. În această privință, Curtea constată că calea de atac prevăzută la art. 105 din Codul obligațiilor nu era o cale de atac în speță. În ceea ce privește excepția referitoare la lipsa unei acțiuni introduse împotriva administrației publice, Curtea amintește că nu este oportun să se solicite unui individ, care a obținut o creanță împotriva statului aflat în afara unei proceduri judiciare, să fie obligată ulterior, să inițieze procedura de executare forțată pentru a obține satisfacția (Arat și alte c. Turcia, 42894/04, 42904/04, 42905/04, 42906/04, 42907/04, 42908/04, 4209/04 și 42909/04, § 19, 13 ianuarie 2009, Metaxas c. Grecia, n 8415/02, § 19, 27 mai 2004).În plus, Curtea observă că, în speță, reclamantul a sesizat în mod corespunzător biroul de executare al Birecik și a pus în întârziere administrația în întârziere, în zadar (punctele 13 și 14 de mai sus). Prin urmare, este necesar să se respingă excepția statului care ține de neechilibrarea căilor de atac interne 24. Curtea constată că obiecțiile reclamantului nu sunt în mod evident greșit întemeiate în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv d Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat o încălcare a articolului 1 din Convenția nr. 1 și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea, de exemplu, Bourdov c. Rusia, nr. 59498/00, CEDH 2002 III, Romahov c. Ucraina, n 67534/01, 27 iulie 2004, Tunç c. Turcia, n 5440/00, 24 mai 2005, Kuzu c. Turcia, 13062/03, 17 1 ianuarie 2006 și Bourdov c. Rusia (n, n 33509/04, 15 ianuarie 2009). 26. În speță, Curtea constată că, având în vedere documentele furnizate de părți și informațiile prezentate și care, deși au făcut obiectul unor proceduri de executare forțată, reclamantul nu a obținut încă plata integrală a creanței sale. Cu alte cuvinte, hotărârea în favoarea reclamantului, care a devenit definitivă în 2001, rămâne în prezent parțial neexecutată. Această omisiune determină Curtea să ia în considerare faptul că, în acest interval de timp, autoritățile turce au privat parțial dispozițiile art. 6 alin. (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 de efectul lor util. 27. Prin urmare, a existat o încălcare a acestor dispoziții. II. PE ALTE VIOLAȚII ALLEGUATE 28. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge cu privire la procedura desfășurată în fața instanței de mare instanță din cauza lipsei motivării hotărârii sale. 29. Curtea ia notă de faptul că hotărârile instanțelor naționale au fost motivate. În cele din urmă, aceaceasta este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. 30. Invocând art. 2 din Protocolul nr. 7, reclamantul se plânge de lipsa unui grad dublu de jurisdicție. 31. Curtea ia notă de faptul că Turcia nu este parte la acest protocol. Prin urmare, este incompatibilă rațională cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 alin. (3) și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se Õ Õ Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Daune materiale 33. 34. Guvernul contestă această pretenție. 35. Curtea reamintește că, în speță, a găsit o încălcare a articolului 6 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 Ca urmare a executării parțiale a unei hotărâri definitive în favoarea reclamantului, Comisia consideră că statul pârât trebuie să garanteze, prin măsuri adecvate, că hotărârea Tribunalului de Mare Instanță din Birechik din 28 septembrie 2000 (devenit definitivă la 22 ianuarie 2001) este executată în mod corespunzător de autoritățile interne (a se vedea Ak Yavuz Sarnakaya c. Turcia , n 1098/04, § 45, 13 ianuarie 2009 și Kaçar și alții c. Turcia , n 38323/04, 38379/04, 38389/04, 384303/04, 38423/04, 38510/04, 38513/04 și 38522/04, § 24, 22 iulie 2008). Victima morală 36. Reclamantul solicită 10 000 EUR ca prejudiciu moral. 37. Guvernul contestă aceste pretenții. 38. Curtea consideră că este necesar să acorde reclamantului suma de 2 700 EUR. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 39. Reclamantul solicită, de asemenea, 12 320 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața instanțelor interne și pentru cele angajate în fața Curții. În această privință, acesta prezintă un număr de cont al cheltuielilor, fără a prezenta nicio justificare. 40. Guvernul contestă această pretenție. 41. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor sale și a cheltuielilor de judecată decât în măsura în care sunt stabilite realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță, Curtea constată că reclamantul nu justifică presupusa cheltuieli angajate. Cu toate acestea, Comisia consideră că aceasta a plătit fără îndoială cheltuieli și cheltuieli de judecată pentru depunerea cererii sale și consideră că este rezonabil să le ramburseze în valoare de 300 de euro, ceea ce înseamnă că îi acordă această sumă pentru procedura în fața Curții. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚII, ÎN L 1 și inadmisibilă pentru surplusul Spune că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. că statul pârât, în aceeași perioadă de trei luni, trebuie să plătească reclamantului 2 700 EUR (două mii șapte sute de euro) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care trebuie convertită în cărți turcești, la data regulamentului că statul pârât, în aceeași perioadă de trei luni, trebuie să plătească reclamantului 300 EUR (trei sute EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant, care urmează să fie convertită în cărți turcești la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Încheiat în limba franceză, apoi comunicat în scris la 9 octombrie 2012, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefevre corpier adjunct președinte [1] La 1 ianuarie 2005, cartea turcă (TRY), care înlocuiește vechea carte turcească (TRL), a intrat în vigoare. 1 TRY valorează un milion TRL.