AFFAIRE ERDAL c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

09.10.2012

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure d'exécution;Article 6-1 - Délai raisonnable);Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété (article 1 al. 1 du Protocole n° 1 - Respect des biens)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE ERDAL c. TURQUIE (CtEDO, 2012)

HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNE CAUZA ERDAL c. TURCIA (Cercetarea nr. 34449/08) HOTĂRÂREA STRASBURG 9 octombrie 2012 Această hotărâre este definitivă. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Erdal c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a patra), care se află într-un comitet compus din Isabelle Berro-Lefevre, președinte, Guido Raimondi, Helen Keller, judecători, și Françoise Elens-Passos; grefătoare adjunctă de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 18 septembrie 2012, Renunță la hotărâre, adoptat la această dată de procedură A la originea cauzei se află o cerere (n 34449/08) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Șevket Erdal ( La 8 aprilie 2008, Tribunalul a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 24 iunie 2009, președinta celei de-a doua secțiuni a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu Protocolul nr. 14, cererea a fost atribuită unui comitet. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA La 14 iunie 2000, în dezacord cu suma plătită de administrație, reclamantul a înaintat instanței de judecată din Birecik (denumită în continuare " tribunalul") la tribunalul din Birechik (denumit în continuare " Tribunalul"). La 25 octombrie 2000, instanța i-a dat câștig de cauză și a condamnat administrația să plătească reclamantului o indemnizație suplimentară de 7 000 000 000 de lire turce vechi (TRL) [aproximativ 12 205 EUR (EUR) ] însoțită de dobânzi restante începând cu 4 iulie 2000 11. La 9 aprilie 2001, Curtea de Casație a infirmat această hotărâre. 12. La 6 noiembrie 2001, tribunalul a condamnat administrația să plătească reclamantului o indemnizație suplimentară de 5 826 844 000 de lire turce (TRL) [aproximativ 4 089 de euro (EUR) ], însoțită de dobânzi restante începând cu 4 iulie 2000 13. La 24 decembrie 2001, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre. 14. La 28 aprilie 2006, administrația a plătit o parte din datoria reclamantului. 15. În lipsa de către administrație a plății restului indemnizației sale, reclamantul sesizează biroul de executare și de recuperare a creanțelor lui Birechik ( La 27 iunie 2007, biroul de executare a unei hotărâri administrative a unui ordin de plată pentru restul creanței, și anume 14 222 028 920 TRL [aproximativ 7 666 EUR]. 17. La 13 martie 2008, administrația s Prin hotărârea din 22 aprilie 2008, instanța de executare a pronunțat creanța reclamantului la 439,61 de noi cărți turcești (TRY) [1] [aproximativ 211 EUR]. 19. În observațiile sale din 14 iunie 2010, guvernul a prezentat Curții un document conform căruia creanța reclamantului s . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . PRIVIND VIOLAȚIA ALEGUTĂ A ARTICOLELOR 6 DIN CONVENȚIE ȘI 1 DIN PROTOCOLUL nr. 20, recurentul se plânge de executarea parțială, într-un termen rezonabil, a hotărârii din 6 noiembrie 2001 în favoarea sa, devenit definitiv. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. 21. Guvernul ridică excepții. În primul rând, el exclude nerespectarea regulii de șase luni. În opinia sa, reclamantul ar fi trebuit să sesizeze Curtea în termen de șase luni de la data hotărârii Curții de Casație, care a fost pronunțată la 24 decembrie 2001, în timp ce cererea a fost formulată la 8 aprilie 2008. În al doilea rând, acesta susține că creanța reclamantului a fost plătită integral, astfel încât acesta să nu aibă calitatea de victimă. În cele din urmă, guvernul ridică o excepție de la neobosirea căilor de atac interne în două ramuri. În această privință, acesta susține, pe de o parte, că reclamantul nu a utilizat acțiunea prevăzută la art. 105 din Codul obligațiilor și, pe de altă parte, că nu a introdus o acțiune în despăgubire împotriva administrației și nici nu a inițiat proceduri de executare împotriva acesteia. În opinia sa, repararea pretinselor pierderi ar fi fost posibilă dacă reclamantul ar fi stabilit existența unui prejudiciu suferit dincolo de ceea ce este compensat de dobânda moratorie. 23. Reclamantul se opune acestor argumente. 24. În ceea ce privește excepia întemeiat pe nerespectarea regulii de șase luni, Curtea amintește că, atunci când o situaie continuă împotriva căreia nu există nicio aciune, termenul de șase luni începe de la încheierea acestei situaii. Atâta timp cât aceasta persistă, regula de șase luni nu se aplică. (a se vedea, de exemplu, Lemke c. Turcia, 17381/02, § 37 și 38, 5 iunie 2007 și Yerlikaya c. Turcia , n 10985/02 și 10993/02, § 23, 8 aprilie 2008). În acest caz, reclamantul se plânge de executarea de către autoritățile naționale a unei hotărâri judecătorești, care ar persista la data la care prezenta cerere ar fi introdusă și, prin urmare, ar trebui respinsă excepția guvernului în această privință 25. În ceea ce privește excepția conform căreia reclamantul și-a pierdut calitatea de victimă, reclamantul neagă că a primit întreaga creanță. În această privință, atât guvernul, cât și reclamantul prezintă Curții documente care să ateste restul creanței reclamantului. 26. Curtea observă că, având în vedere înscrisurile prezentate de părți, recurentul, la data prezentei hotărâri, nu a primit totalitatea creanței sale. 27. În ceea ce privește epuizarea căilor de atac interne, Curtea constată că art. 105 din Codul obligațiilor prevede repararea prejudiciului dincolo de ceea ce se constată a fi compensat prin dobânda moratoriu. Cu toate acestea, în speță, în cazul de față, cauza se referă numai la lipsa de plată a creanței sale datorate de la executarea unei hotărâri definitive în favoarea sa, și nu la insuficiența de interese a creanței sale. În această privință, Curtea constată că calea de atac prevăzută la art. 105 din Codul obligațiilor nu era o cale de atac în speță. În ceea ce privește excepția referitoare la lipsa unei acțiuni introduse împotriva administrației publice, Curtea amintește că nu este oportun să se solicite unui individ, care a obținut o creanță împotriva statului aflat în afara unei proceduri judiciare, să fie obligată ulterior, să inițieze o procedură de executare forțată pentru a obține satisfacția (Arat și alte c. Turcia, 42894/04, 42904/04, 42905/04, 42906/04, 42907/04, 42908/04, 4209/04 și 42909/04, § 19, 13 ianuarie 2009 și Metaxas c. Grecia, n 8415/02, § 19, 27 mai 2004).În plus, Curtea constată că, în speță, reclamantul a sesizat în mod corespunzător biroul de executare al Birecik și a pus în întârziere administrația în întârziere, în zadar (punctele 15 și 16 de mai sus). Prin urmare, este necesar să se respingă excepția statului care ține de neechitarea căilor de atac interne. 28. Curtea constată că obiecțiile reclamantului nu sunt în mod evident greșit întemeiate în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv d Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale cazului din speță și a constatat o încălcare a articolului 1 din Convenția nr. 1 și a articolului 1 din Protocolul nr 1 (a se vedea, de exemplu, Bourdov c. Rusia, n 59498/00, CEDH 2002 III Romahov c. Ucraina, n 67534/01, 27 iulie 2004, Tunç c. Turcia, n 5440/00, 24 mai 2005 Kuzu c. Turcia, 130622/03, 17 ianuarie 2006 și Bourdov c. Rusia (n, n 33509/04, 15 ianuarie 2009). 30. În speță, Curtea observă că, având în vedere documentele furnizate de părți și informațiile prezentate și deși au fost depuse în mod direct proceduri de executare forțată, reclamantul nu a obținut încă plata integrală a creanței sale. Cu alte cuvinte, hotărârea în favoarea reclamantului, care a devenit definitivă în 2001, rămâne în prezent parțial neexecutată. Această omisiune determină Curtea să ia în considerare faptul că, în acest interval de timp, autoritățile turce au privat parțial dispozițiile art. 6 alin. (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 de la efectul lor util. 31. Prin urmare, a avut loc o încălcare a acestor dispoziții. II. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALLEGUATE 32. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge de procedura desfășurată în fața instanței de mare instanță din cauza lipsei motivării hotărârii sale. 33. Curtea ia notă de faptul că hotărârile instanțelor naționale au fost motivate. În cele din urmă, aceaceasta este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. 34. Invocând art. 2 din Protocolul nr. 7, reclamantul se plânge de lipsa unui dublu grad de jurisdicție. 35. Curtea ia notă de faptul că Turcia nu este parte la acest protocol. Prin urmare, este incompatibilă rațională cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 alin. (3) și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă materială 37. Reclamantul solicită 150 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul material pe care l-ar fi suferit. 38. Guvernul contestă această revendicare. 39. Curtea amintește că, în speță, a găsit o încălcare a articolului 6 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 Ca urmare a executării parțiale a unei hotărâri definitive în favoarea reclamantului, Comisia consideră că statul pârât trebuie să garanteze, prin măsuri adecvate, că hotărârea Tribunalului de Mare Instanță din Birecik din 6 noiembrie 2001 (devenit definitivă la 24 decembrie 2001) este executată în mod corespunzător de către autoritățile interne (a se vedea Ak Yavuz Sarnakaya c. Turcia , n 1098/04, § 45, 13 ianuarie 2009 și Kaçar și alții c. Turcia , n 38323/04, 38379/04, 38389/04, 38403/04, 38423/04, 38510/04, 38513/04 și 38522/04, § 24, 22 iulie 2008). Victima morală 40. Reclamantul solicită 20 000 EUR ca prejudiciu moral. 41. Guvernul contestă aceste pretenții. 42. Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului suma de 500 EUR. Costuri și cheltuieli de judecată 43. Reclamantul solicită, de asemenea, 12 320 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile efectuate în fața instanțelor interne și pentru cele angajate în fața Curții. În această privință, acesta prezintă un cont de cheltuieli, fără a prezenta nicio justificare. 44. Guvernul contestă această pretenție. 45. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor sale și a cheltuielilor de judecată decât în măsura în care sunt stabilite realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță, Curtea constată că reclamantul nu justifică presupusa cheltuieli angajate. Cu toate acestea, Comisia consideră că a plătit, fără îndoială, cheltuieli și cheltuieli de judecată pentru depunerea cererii sale și consideră că este rezonabil să le ramburseze în valoare de 300 EUR, sumă forfetară și, prin urmare, îi acordă această sumă pentru procedura în fața Curții. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚII, ÎN L 1 și inadmisibilă pentru surplusul Spune că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. că statul pârât, în aceeași perioadă de trei luni, trebuie să plătească reclamantului 500 EUR (cinci sute EUR) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care trebuie convertită în cărți turcești, la data regulamentului că statul pârât, în aceeași perioadă de trei luni, trebuie să plătească reclamantului 300 EUR (trei sute EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant, care urmează să fie convertită în cărți turcești la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Încheiat în limba franceză, apoi comunicat în scris la 9 octombrie 2012, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefevre corpier adjunct președinte [1] La 1 ianuarie 2005, cartea turcă (TRY), care înlocuiește vechea carte turcească (TRL), a intrat în vigoare. 1 TRY valorează un milion TRL.