CtEDO 09.10.2012 Auto

AFFAIRE CEMİLE KALENDER c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
09.10.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable (Article 6 - Procédure civile;Procédure d'exécution;Article 6-1 - Délai raisonnable);Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété (article 1 al. 1 du Protocole n° 1 - Respect des biens)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE CEMİLE KALENDER c. TURQUIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

În cauza Cemile Kalender c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-un comitet compus din Isabelle Berro-Lefevre, președinte, Guido Raimondi, Helen Keller, judecători, și de Françoise Elens-Passos, graffière adjuncte de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 18 septembrie 2012, rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedural La la origine a cauzei se află o cerere (n 34465/08) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care o resortisantă a acestui stat, domnul Cemile Kalender ( La 8 aprilie 2008, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 24 iunie 2009, președinta celei de-a doua secțiuni a decis să comunice cererea guvernului. În temeiul Protocolului nr. 14, cererea a fost atribuită unui comitet. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA La data de 3 august 1990, Ministerul de l . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 18 mai 2000, în dezacord cu suma plătită de către administrație, reclamanta a introdus la tribunalul de mari instanțe din Birecik ( La 12 noiembrie 2001, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre. 12. La 28 aprilie 2006, administrația a plătit o parte din dreptul reclamantei. 13. În lipsa de către administrație a plății restului despăgubirii sale, recurenta sesizează biroul de executare și recuperare a creanțelor Birecik ( La 13 martie 2008, administrația sa a aplicat creanței în fața instanței de executare din Birecik. 16. Prin hotărârea din 22 aprilie 2008, instanța de executare a pronunțat creanța recurentei la 184,95 de noi cărți turcești [aproximativ 89 EUR]. În observațiile sale din 14 iunie 2010, guvernul a prezentat Curții un document conform căruia creanța recurentei s-a ridicat la 192,42 TRL [aproximativ 100 EUR] începând cu 1 iulie 2010 în ceea ce privește VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLELOR 6 DIN CONVENȚIE ȘI 1 din PROTOCOLUL nr. 18. August 2001 în favoarea sa, devenit definitivă. Aceasta se referă la art. 6 din Convenție, precum și la art. 1 din Protocolul nr. 1, așa cum sunt exprimate în părțile lor relevante art. 6 alineatul (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. 19. Guvernul ridică excepții. În primul rând, el exclude nerespectarea regulii de șase luni. În opinia sa, reclamanta ar fi trebuit să sesizeze Curtea în termen de șase luni de la data hotărârii Curții de Casație care a fost pronunțată la 12 noiembrie 2001, în timp ce cererea a fost formulată la 8 noiembrie 2001 În al doilea rând, acesta susține că creanța recurentei a fost plătită integral, astfel încât aceasta din urmă să nu aibă calitatea de victimă. În cele din urmă, guvernul ridică o excepție de la neobosirea căilor de atac interne în două ramuri. Pe de o parte, recurenta nu a utilizat acțiunea prevăzută la art. 105 din Codul obligațiunilor și, pe de altă parte, nu a introdus o acțiune în despăgubire împotriva administrației sau nu a inițiat proceduri de executare împotriva acesteia. În opinia sa, repararea pretinselor pierderi ar fi fost posibilă dacă reclamanta ar fi stabilit existența unui prejudiciu suferit dincolo de ceea ce este compensat de interesele moratorii. 21. Recurenta combate aceste argumente. 22. În ceea ce privește excepția întemeiată pe nerespectarea regulii de șase luni, Curtea amintește că, în cazul în care o persoană se referă la o situație continuă împotriva căreia nu există nicio acțiune, termenul de șase luni începe de la sfârșitul acestei situații. Atât timp cât aceasta persistă, regula de șase luni nu se aplică (a se vedea, de exemplu, Lemke c. Turcia, n 17381/02, §§ 37 și 38, 5 iunie 2007 și Yerlikaya c. Turcia , n 10985/02 și 10993/02, § 19-23, 8 aprilie 2008). În acest caz, reclamanta se plânge de executarea de către autoritățile naționale a unei hotărâri judecătorești, care ar persista la data depunerii prezentei cereri. Prin urmare, este necesar să se respingă excepția guvernului în această privință. 23. În ceea ce privește excepția conform căreia reclamanta și-a pierdut calitatea de victimă, recurenta neagă că a primit întreaga creanță. În această privință, atât guvernul, cât și reclamanta prezintă Curții documente care stabilesc restul creanței recurentei. 24. Curtea observă că, având în vedere înscrisurile prezentate de părți, recurenta nu a primit, la data prezentei hotărâri, întreaga creanță. 25. În ceea ce privește epuizarea căilor de atac interne, Curtea constată că art. 105 din Codul obligațiilor prevede repararea prejudiciului dincolo de ceea ce se constată a fi compensat prin dobânda moratoriu. Cu toate acestea, în speță, Ö Õ recurentei se referă numai la lipsa de plată a creanței sale datorate Õn executarea unei hotărâri definitive în favoarea sa, și nu la insuficiența de interese a creanței sale. În această privință, Curtea constată că calea de atac prevăzută la art. 105 din Codul obligațiilor nu era o cale de atac în speță. În ceea ce privește excepția referitoare la lipsa unei acțiuni introduse împotriva administrației publice, Curtea amintește că nu este oportun să se solicite unui individ, care a obținut o creanță împotriva statului aflat în afara unei proceduri judiciare, să fie obligată ulterior, să inițieze o procedură de executare forțată pentru a obține satisfacția (Arat și alte c. Turcia, 42894/04, 42904/04, 42905/04, 42906/04, 42907/04, 42908/04, 4209/04 și 42909/04, § 19, 13 ianuarie 2009 și Metaxas c. Grecia, n 8415/02, § 19, 27 mai 2004).În plus, Curtea constată că, în speță, recurenta a sesizat în mod corespunzător biroul de executare al Birecik și a pus în întârziere administrația în întârziere, în zadar (punctele 12 și 13 de mai sus). Prin urmare, este necesar să se respingă excepția statului care ține de neechilibrarea căilor de atac interne. 26. Curtea constată că obiecțiile recurentei nu sunt în mod vădit greșit întemeiate în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv d Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat o încălcare a articolului 6 1 din Convenția nr. 1 și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea, de exemplu, Bourdov c. Rusia, n 59498/00, CEDH 2002 III, Romahov c. Ucraina, n 67534/01, 27 iulie 2004, Tunç c. Turcia, n 5440/00, 24 mai 2005, Kuzu c. Turcia, 13062/03, 17 ianuarie 2006 și Bourdov c. Rusia (n, nr. 33509/04, 15 ianuarie 2009). 28. În speță, Curtea constată că, având în vedere documentele furnizate de părți și informațiile prezentate și care au dus la proceduri de executare forțată, recurenta nu a obținut încă plata integrală a creanței sale. Cu alte cuvinte, hotărârea în favoarea recurentei, care a devenit definitivă în 2001, rămâne în prezent parțial neexecutată. Această omisiune determină Curtea să ia în considerare faptul că, în acest interval de timp, autoritățile turce au privat parțial dispozițiile articolului 6 alineatul (1) din convenție și ale articolului 1 din Protocolul nr. 1 de efectul lor util. 29. Prin urmare, a existat o încălcare a acestor dispoziții. II. PE ALTE VIOLAȚII ALEGATE 30. Invocând art. 6 din Convenție, reclamanta se plânge cu privire la procedura desfășurată în fața Tribunalului de Mare Instanță din cauza lipsei motivării hotărârii sale. 31. Curtea ia notă de faptul că hotărârile instanțelor naționale au fost motivate; prin urmare, acest lucru este vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. 32. Invocând art. 2 din Protocolul nr. 7, recurenta se plânge de lipsa unui dublu grad de jurisdicție. 33. Curtea ia notă de faptul că Turcia nu este parte la acest protocol. Prin urmare, aceaceasta este incompatibilă rațională cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 alin. (3) și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă ^ i ^ i ^ i , pe deplin, consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Pagubă materială 35. 36. Guvernul contestă această pretenție. 37. Curtea amintește că, în speță, a găsit o încălcare a articolului 6 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 Ca urmare a executării parțiale a unei hotărâri definitive în favoarea recurentei, Comisia consideră că statul pârât trebuie să garanteze, prin măsuri adecvate, că hotărârea Tribunalului de Mare Instanță din Birecik din 14 august 2001 (devenit definitivă la 12 noiembrie 2001) este executată în mod corespunzător de autoritățile interne (a se vedea Ak Yavuz Sarnakaya c. Turcia , n 1098/04, § 45, 13 ianuarie 2009 și Kaçar și alții c. Turcia , n 38323/04, 38379/04, 38389/04, 38403/04, 38423/04, 38510/04, 38513/04 și 38522/04, § 24, 22 iulie 2008). Victima morală 38. reclamanta solicită 5 000 EUR ca prejudiciu moral. 39. Guvernul contestă aceste pretenții. 40. Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei suma de 100 EUR. Costuri și cheltuieli de judecată 41. Recurenta solicită, de asemenea, 12 320 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile efectuate în fața instanțelor interne și pentru cele angajate în fața Curții. În această privință, aceasta prezintă un cont de cheltuieli, fără a prezenta nicio justificare. 42. Guvernul contestă această pretenție. 43. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor sale și a cheltuielilor de judecată decât în măsura în care sunt stabilite realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță, Curtea constată că recurenta nu justifică presupusa cheltuieli angajate. Cu toate acestea, Comisia consideră că aceasta a plătit fără îndoială cheltuieli și cheltuieli de judecată pentru prezentarea cererii sale și consideră rezonabilă rambursarea acesteia în valoare de 300 EUR, ceea ce înseamnă că îi acordă această sumă pentru procedura în fața Curții. Interese moratorii 44. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN L A spus că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. că statul pârât, în aceeași perioadă de trei luni, trebuie să plătească recurentei 100 EUR (cent EUR) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit care urmează să fie convertită în cărți turcești, la data regulamentului că statul pârât, în aceeași perioadă de trei luni, trebuie să plătească recurentei 300 EUR (trei sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamantă, care urmează să fie convertită în cărți turcești la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 9 octombrie 2012, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefevre adjunct președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2012-10-09
0,97
AFFAIRE EMİNE KALENDER ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE EMİNE KALENDER ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 34466/08) ARRÊT STRASBOURG 9 octobre 2012 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Emine Kalender et autres c. Turquie, La Cour eur
CtEDO 2012-10-09
0,96
AFFAIRE EMİNE KALENDER ET AUTRES c. TURQUIE (N° 2)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE EMİNE KALENDER ET AUTRES c. TURQUIE (N o 2) (Requête n o 34467/08) ARRÊT STRASBOURG 9 octobre 2012 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Emine Kalender et autres c. Turquie (n o
CtEDO 2012-10-09
0,96
AFFAIRE ABDULKADİR DEMİR c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ABDULKADİR DEMİR c. TURQUIE (Requête n o 34459/08) ARRÊT STRASBOURG 9 octobre 2012 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Abdulkadir Demir c. Turquie, La Cour européenne des droi
CtEDO 2012-10-09
0,96
AFFAIRE ERDAL c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ERDAL c. TURQUIE (Requête n o 34449/08) ARRÊT STRASBOURG 9 octobre 2012 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Erdal c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxièm
CtEDO 2012-10-09
0,96
AFFAIRE KIZMAZ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KIZMAZ c. TURQUIE (Requête n o 34461/08) ARRÊT STRASBOURG 9 octobre 2012 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Kızmaz c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxi
Sursă