OZTURK c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 60383/08 Sabire și Duran Ahmet ÖZTÜRK împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 31 ianuarie 2012 într-o cameră compusă din Danutė Jočienė, președinte, Dragoljub Poović, Isabelle Berro-Lefevre, Ișl Karakaș, Guido Raimondi, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și Stanley Naismith, grefier din secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 25 noiembrie 2008, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie, în fapt, reclamanții, dl Sabire Öztürk și dl Duran Ahmet Öztürk, sunt cetățeni turci, născuți în 1969 și, respectiv, 1962 și reședința în Õstanbul. Ei sunt mama și tatăl lui Mustafa Öztürk, decedat la 19 mai 2008. S. Ayd.n, avocat în Ankara. Invocând art. 6 din Convenție, reclamanții se plângeau de insuficiența investigației privind moartea lui Mustafa. Ei susțineau că această anchetă a implicat numeroase deficiențe și că teza de omor nu fusese infirmată. Aceștia au susținut, de asemenea, că arestările și rănirile aduse lui Mustafa au constituit un tratament contrar articolului 3 din convenție. În ianuarie 2010, obiecțiunile reclamanților din articolele 2 și 13 din convenție au fost comunicate guvernului care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora. În noiembrie 2010, aceste observații au fost adresate reclamanților care au fost invitați să răspundă la acestea. Scrisoarea modulului a rămas fără răspuns. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 15 februarie 2011, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamanților asupra faptului că termenul care le-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor lor a fost În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, ar putea elimina o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele dau impresia că un reclamant nu intenționează să o mențină. Scrisoarea a ajuns bine la reclamanții care nu au răspuns la această cerere. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție], în lipsa unor circumstanțe speciale care țin de respectarea drepturilor garantate de Convenție sau de protocoalele sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Stanley Naismith Danutė Jočienė Modulul Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

60383/08

Sabire et Duran Ahmet ÖZTÜRK

contre la Turquie

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 31 janvier 2012 en une chambre composée de

:

Danutė Jočienė,

présidente,

Dragoljub Popović,

Isabelle Berro-Lefèvre,

Ișıl Karakaș,

Guido Raimondi,

Paulo Pinto de Albuquerque,

Helen Keller,

juges,

et de Stanley Naismith,

greffier

de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 25 novembre 2008,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Les requérants, M

me

Sabire Öztürk et M. Duran Ahmet Öztürk, sont des ressortissants turcs, nés respectivement en 1969 et 1962 et résidant à İstanbul. Ils sont la mère et le père de Mustafa Öztürk, décédé le 19 mai 2008. Ils ont été représentés devant la Cour par M

e

S. Aydın, avocat à Ankara.

Invoquant l’article 6 de la Convention, les requérants se plaignaient d’une insuffisance de l’enquête menée sur le décès de Mustafa. Ils affirmaient que cette enquête avait comporté de nombreuses lacunes et que la thèse de l’homicide n’avait pas été infirmée. Ils soutenaient également que les mises aux arrêts et les coups et blessures infligés à Mustafa constituaient un traitement contraire à l’article

3 de la Convention.

En janvier 2010, les griefs des requérants tirés des articles 2 et 13 de la Convention ont été communiqués au Gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci. Le 9

novembre 2010, ces observations ont été adressées aux requérants qui ont été invités à y répondre. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse.

Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 15 février 2011, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention des requérants sur le fait que le délai qui leur était imparti pour la présentation de leurs observations était échu et qu’ils n’en avaient pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir celle-ci. La lettre est bien parvenue aux requérants qui n’y ont pas répondu.

EN DROIT

A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que les requérants n’entendent plus maintenir leur requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 §

1 de la Convention.

Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Stanley Naismith

Danutė Jočienė

Greffier

Présidente