Saglam și alții împotriva Turciei

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Cereri nr. 6332/08, 8348/08, 11210/08, 59212/08 și 60427/08 Güley SALAM și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (Secțiunea II), ședința la 17 aprilie 2012 în calitate de comitet compus din: Isabelle Berro-Lefèvre, președinte, Guido Raimondi, Helen Keller, judecători și Françoise Elens-Passos, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse la data de mai jos, după ce s-a hotărât să se alăture cererilor, după ce s-a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTILE Reclamanții enumerați mai jos sunt resortisanții turci care au fost implicați în proceduri civile în fața instanțelor interne. Detaliile cererilor sunt prezentate în tabel.

Denumirea reclamanților, data nașterii și numele reprezentanților Lodged on Information privind procedura internă 6332/08 Güley Sağlam (1956), reprezentat de M. Hasbioğlu, avocat la Muğla 26 octombrie 2007 Procedura civilă, care a început la 11 noiembrie 1997 și s-a încheiat la 12 martie 2007, a durat 9 ani și 4 luni la două niveluri de competență. 8348/08 Köksal Kartal (1964), reprezentat de Ö. Öneren, avocat la Ankara 4 februarie 2008 Acțiunea civilă, care a început la 17 aprilie 2000 și s-a încheiat la 16 iunie 2010, a durat 10 ani și 2 luni la două niveluri de competență. 11210/08 Abdulbaki Yazıcıoğlu (1929), niciun reprezentant la 11 februarie 2008 Acțiunea civilă, care a început la 27 Martie 1998, sunt încă în așteptare în fața instanței de primă instanță (aproximativ 14 ani la două niveluri de competență).

59212/08 Garip Öztürk (1964), reprezentat de F.N. Ertekin și K. Öztürk, avocați de la Istanbul 3 decembrie 2008 Acțiunea civilă, care a început la 19 august 2003 și s-a încheiat la 10 octombrie 2011, a durat 8 ani și 2 luni la două niveluri de competență. 60427/08 İsmail Bilsel (1966), reprezentat de F.N. Ertekin și K. Öztürk, avocați de la Istanbul 3 decembrie 2008 Proceduri civile, care au început la 20 noiembrie 2003 și s-au încheiat la 29 decembrie 2011, au durat 8 ani și 1 lună la două niveluri de competență. HOTĂRÂREA Curții constată că, datorită asemănării chestiunilor factuale și juridice implicate, este oportun să se alăture prezentelor cereri. Reclamanții au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că durata procedurii lor civile era excesivă.

În cererile nos 59212/08 și 60427/08, reclamanții, în plus, au plâns în temeiul articolului 13 din Convenție că nu a existat niciun remediu intern prin care ar putea contesta durata procedurii respective. După negocierile încheiate fără succes, prin scrisoarea din 28 octombrie 2011, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă declarații unilaterale în vederea soluționării chestiunilor prezentate de cereri și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din Convenție.

Declarațiile, în substanță, furnizate după cum urmează: „Je Déclare que le Gouvernement de la République de Turquie offre de verser - à la bénéficiaire dna Güley Sağlam la somme de 4 500 EUR (quatre mille Cinqu cent euros) - au requérant M. Köksal Kartal la somme de 5 000 EUR (cinq mille euros); - au requérant M. Abdulbaki Yazıcıoğlu la somme de 7 000 EUR (sept mille euros); - au requérant M. Garip Öztürk la somme de 3 500 EUR (trois mille cinq cents euros); - au requérant M. İsmail Bilsel la somme de 3 500 EUR (trois mille cinq cents euros) [sommes] couvrant tout préjudice matériel et moral, plus tot mont pouvant d’être à titre d’impôt parles requérants, sommes] qu’il considère comme apropriées à la lumière de la jurisprudență.

[Ces sommes seront converties] en livres turques au taux applicables à la date du paiement, et exemnes de toute taxa éventuale aplicabile. [Elles seront payees] dans les trois moi suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformement à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Apartament de reglement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à comter de l’expiration de acesta et jusqu’au règlement finitif [des sommes] en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de poucentge. Ce verse vaudra règlement définit [des affaires].

Le Gouvernement considère que la procédure interne engagée par [chacun des bénéficiaires] a connu une durée excesive au sens de la jurisprudență bien établie de la Cour ( Daneshpayeh c Turcia , nr. 21086/04, 16 juillet 2009 ). Il invită respectarea la Cour à dire dure qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la recherche et à la rayer du role conform à l’article 37 de la Convention .” Primele două reclamante nu au trimis niciun comentariu cu privire la declarațiile guvernului în termenul alocat. Pe de altă parte, ultimele trei reclamante au exprimat opinia că sumele menționate în declarațiile guvernamentale sunt inacceptabil scăzute și au solicitat Curtea să continue examinarea cauzelor.

Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § 1 litera (c) permite Curtea, în special, să elimine o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii” Aceasta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului.

În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarațiile având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI), și WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03).

Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele introduse în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenția împotriva Turciei, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Daneshpayeh c. Turcia , nr. 21086/04 §§ 26-38, 16 iulie 2009; Sebahat Evcimen c. Turcia , nr. 31792/06, § 33, 23 februarie 2010; Hasko v. Turcia , nr. 20578/05 , § 30, 17 ianuarie 2012; și Can și Gümüș v. Turcia , nr. 16777/06 și nr. 2090/07 , § 19, 31 martie 2009). având în vedere natura admiterilor conținute în declarațiile guvernului, precum și sumele de compensare propuse – care sunt conforme cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor în temeiul art. 6 § 1 și 13 din Convenție (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea cererilor (art. 37 § 1 în amendă Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să se alăture cererilor; ia act de termenii declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol;

hotărăște să scoată cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefèvre Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION Applications nos. 6332/08, 8348/08, 11210/08, 59212/08 and 60427/08 Güley SAĞLAM and Others against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 17 April 2012 as a Committee composed of: Isabelle Berro-Lefèvre, President, Guido Raimondi, Helen Keller, judges, and Françoise Elens-Passos, Deputy Section Registrar, Having regard to the above applications lodged on the dates below, Having decided to join the applications, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants listed below are Turkish nationals who were involved in civil proceedings before the domestic courts. The details of the applications are set out in the table. Application nos.

Applicant names, dates of birth and the name of representatives Lodged on Information concerning the domestic proceedings 6332/08 Güley Sağlam (1956), represented by M. Hasbioğlu, lawyer in Muğla 26 October 2007 Civil proceedings, which started on 11 November 1997 and ended on 12 March 2007, lasted for 9 years and 4 months at two levels of jurisdiction. 8348/08 Köksal Kartal (1964), represented by Ö. Öneren, lawyer in Ankara 4 February 2008 Civil proceedings, which started on 17 April 2000 and ended on 16 June 2010, lasted for 10 years and 2 months at two levels of jurisdiction. 11210/08 Abdulbaki Yazıcıoğlu (1929), no representative 11 February 2008 Civil proceedings, which started on 27 March 1998, are still pending before the first-instance court (approximately 14 years at two levels of jurisdiction).

59212/08 Garip Öztürk (1964), represented by F.N. Ertekin and K. Öztürk, lawyers in Istanbul 3 December 2008 Civil proceedings, which started on 19 August 2003 and ended on 10 October 2011, lasted for 8 years and 2 months at two levels of jurisdiction. 60427/08 İsmail Bilsel (1966), represented by F.N. Ertekin and K. Öztürk, lawyers in Istanbul 3 December 2008 Civil proceedings, which started on 20 November 2003 and ended on 29 December 2011, lasted for 8 years and 1 month at two levels of jurisdiction. THE LAW The Court finds that, because of the similarity of the factual and legal issues involved, it is appropriate to join the present applications. The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention that the length of their civil proceedings was excessive.

In the applications nos. 59212/08 and 60427/08 the applicants, in addition, complained under Article 13 of the Convention that there had been no domestic remedy by which they could challenge the length of those proceedings. After unsuccessful friendly-settlement negotiations, by a letter dated 28 October 2011 the Government informed the Court that they proposed to make unilateral declarations with a view to resolving the issues raised by the applications. They further requested the Court to strike out the applications in accordance with Article 37 of the Convention.

The declarations, in substance, provided as follows: “Je déclare que le Gouvernement de la République de Turquie offre de verser : - à la requérante Mme Güley Sağlam la somme de 4 500 EUR (quatre mille cinq cent euros) ; - au requérant M. Köksal Kartal la somme de 5 000 EUR (cinq mille euros); - au requérant M. Abdulbaki Yazıcıoğlu la somme de 7 000 EUR (sept mille euros); - au requérant M. Garip Öztürk la somme de 3 500 EUR (trois mille cinq cents euros); - au requérant M. İsmail Bilsel la somme de 3 500 EUR (trois mille cinq cents euros) [sommes] couvrant tout préjudice matériel et moral, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par [les requérants, sommes] qu’il considère comme appropriées à la lumière de la jurisprudence.

[Ces sommes seront converties] en livres turques au taux applicable à la date du paiement, et exemptes de toute taxe éventuellement applicable. [Elles seront payées] dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement définitif [des sommes] en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de poucentge. Ce versement vaudra règlement définitif [des affaires].

Le Gouvernement considère que la procédure interne engagée par [chacun des requérants] a connu une durée excessive au sens de la jurisprudence bien établie de la Cour ( Daneshpayeh c Turkey , no. 21086/04, 16 juillet 2009). Il invite respectueusement la Cour à dire qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête et à la rayer du role conformément à l’article 37 de la Convention.” The first two applicants did not send any comments on the Government’s declarations within the allocated time-limit. On the other hand, the last three applicants expressed the view that the sums mentioned in the Government’s declarations were unacceptably low and asked the Court to continue its examination of the cases.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application” . It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wish the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declarations in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), and WAZA Spółka z o.o. v. Poland (dec.) no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.) no. 28953/03). The Court has established in a number of cases, including those brought under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention against Turkey, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example, Daneshpayeh v. Turkey , no. 21086/04, §§ 26-38, 16 July 2009; Sebahattin Evcimen v. Turkey , no. 31792/06, § 33, 23 February 2010; Hasko v. Turkey , no. 20578/05, § 30, 17 January 2012; and Can and Gümüș v. Turkey , nos.

16777/06 and 2090/07, § 19, 31 March 2009). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declarations, as well as the amounts of compensation proposed – which are consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention (Article 37 § 1 (c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the applications (Article 37 § 1 in fine ). For these reasons, the Court unanimously Decides to join the applications; Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the applications out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefèvre Deputy Registrar President