SAGLAM AND OTHERS v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
SAGLAM AND OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2012)
SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Cereri nr. 6332/08, 8348/08, 11210/08, 59212/08 și 60427/08 Güley SALAM și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (Secțiunea II), ședința la 17 aprilie 2012 în calitate de comitet compus din: Isabelle Berro-Lefèvre, președinte, Guido Raimondi, Helen Keller, judecători și Françoise Elens-Passos, grefier adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse la data de mai jos, după ce s-a hotărât să se alăture cererilor, după ce s-a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTILE Reclamanții enumerați mai jos sunt resortisanții turci care au fost implicați în proceduri civile în fața instanțelor interne. Detaliile cererilor sunt prezentate în tabel. Denumirea reclamanților, data nașterii și numele reprezentanților Lodged on Information privind procedura internă 6332/08 Güley Sağlam (1956), reprezentat de M. Hasbioğlu, avocat la Muğla 26 octombrie 2007 Procedura civilă, care a început la 11 noiembrie 1997 și s-a încheiat la 12 martie 2007, a durat 9 ani și 4 luni la două niveluri de competență. 8348/08 Köksal Kartal (1964), reprezentat de Ö. Öneren, avocat la Ankara 4 februarie 2008 Acțiunea civilă, care a început la 17 aprilie 2000 și s-a încheiat la 16 iunie 2010, a durat 10 ani și 2 luni la două niveluri de competență. 11210/08 Abdulbaki Yazıcıoğlu (1929), niciun reprezentant la 11 februarie 2008 Acțiunea civilă, care a început la 27 Martie 1998, sunt încă în așteptare în fața instanței de primă instanță (aproximativ 14 ani la două niveluri de competență). 59212/08 Garip Öztürk (1964), reprezentat de F.N. Ertekin și K. Öztürk, avocați de la Istanbul 3 decembrie 2008 Acțiunea civilă, care a început la 19 august 2003 și s-a încheiat la 10 octombrie 2011, a durat 8 ani și 2 luni la două niveluri de competență. 60427/08 İsmail Bilsel (1966), reprezentat de F.N. Ertekin și K. Öztürk, avocați de la Istanbul 3 decembrie 2008 Proceduri civile, care au început la 20 noiembrie 2003 și s-au încheiat la 29 decembrie 2011, au durat 8 ani și 1 lună la două niveluri de competență. HOTĂRÂREA Curții constată că, datorită asemănării chestiunilor factuale și juridice implicate, este oportun să se alăture prezentelor cereri. Reclamanții au plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că durata procedurii lor civile era excesivă. În cererile nos 59212/08 și 60427/08, reclamanții, în plus, au plâns în temeiul articolului 13 din Convenție că nu a existat niciun remediu intern prin care ar putea contesta durata procedurii respective. După negocierile încheiate fără succes, prin scrisoarea din 28 octombrie 2011, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă declarații unilaterale în vederea soluționării chestiunilor prezentate de cereri și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarațiile, în substanță, furnizate după cum urmează: „Je Déclare que le Gouvernement de la République de Turquie offre de verser - à la bénéficiaire dna Güley Sağlam la somme de 4 500 EUR (quatre mille Cinqu cent euros) - au requérant M. Köksal Kartal la somme de 5 000 EUR (cinq mille euros); - au requérant M. Abdulbaki Yazıcıoğlu la somme de 7 000 EUR (sept mille euros); - au requérant M. Garip Öztürk la somme de 3 500 EUR (trois mille cinq cents euros); - au requérant M. İsmail Bilsel la somme de 3 500 EUR (trois mille cinq cents euros) [sommes] couvrant tout préjudice matériel et moral, plus tot mont pouvant d’être à titre d’impôt parles requérants, sommes] qu’il considère comme apropriées à la lumière de la jurisprudență. [Ces sommes seront converties] en livres turques au taux applicables à la date du paiement, et exemnes de toute taxa éventuale aplicabile. [Elles seront payees] dans les trois moi suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformement à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Apartament de reglement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à comter de l’expiration de acesta et jusqu’au règlement finitif [des sommes] en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de poucentge. Ce verse vaudra règlement définit [des affaires]. Le Gouvernement considère que la procédure interne engagée par [chacun des bénéficiaires] a connu une durée excesive au sens de la jurisprudență bien établie de la Cour ( Daneshpayeh c Turcia , nr. 21086/04, 16 juillet 2009 ). Il invită respectarea la Cour à dire dure qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la recherche et à la rayer du role conform à l’article 37 de la Convention .” Primele două reclamante nu au trimis niciun comentariu cu privire la declarațiile guvernului în termenul alocat. Pe de altă parte, ultimele trei reclamante au exprimat opinia că sumele menționate în declarațiile guvernamentale sunt inacceptabil scăzute și au solicitat Curtea să continue examinarea cauzelor. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § 1 litera (c) permite Curtea, în special, să elimine o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii” Aceasta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarațiile având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI), și WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele introduse în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenția împotriva Turciei, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Daneshpayeh c. Turcia , nr. 21086/04 §§ 26-38, 16 iulie 2009; Sebahat Evcimen c. Turcia , nr. 31792/06, § 33, 23 februarie 2010; Hasko v. Turcia , nr. 20578/05 , § 30, 17 ianuarie 2012; și Can și Gümüș v. Turcia , nr. 16777/06 și nr. 2090/07 , § 19, 31 martie 2009). având în vedere natura admiterilor conținute în declarațiile guvernului, precum și sumele de compensare propuse – care sunt conforme cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor în temeiul art. 6 § 1 și 13 din Convenție (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea cererilor (art. 37 § 1 în amendă Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să se alăture cererilor; ia act de termenii declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; hotărăște să scoată cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefèvre Președintele adjunct al grefierului