KNYAZKOV v. RUSSIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
KNYAZKOV v. RUSSIA (CtEDO, 2012)
Prima secțiune decizia nr. 33797/07 Albert Vladimirovich KNYAZKOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 31 ianuarie 2012 în calitate de cameră compusă din: Nina Vajić, președinte, Anatoly Kovler, Peer Lorenzen, Khanlar Hajiyev, Mirjana Lazarova Trajkovska, Julia Laffranque, Erik Møse, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii; având în vedere cererea depusă la 18 iunie 2007, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Albert Vladimirovich Knyazkov, este un cetățean rus care s-a născut în 1973 și a îndeplinit o condamnare la închisoare în regiunea Kostroma. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Y. Leontyeva, avocat practicant la Moscova. Guvernul Rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamantul s-a plâns, printre altele, în conformitate cu art. 3 din Convenție, cu privire la condițiile de detenție anterioară. La 29 martie 2011, Curtea a primit declarațiile de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva Rusia, în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei angajamente ale Guvernului de a-l plăti 9,350 euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, care ar fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile și ar fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Plățile vor constitui rezoluția finală a cazului. HOTĂRÂREA Curții ia notă de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este satisfăcut că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cazuri.