J.N. v. FINLAND

Cea decizia nr. 26920/10 J.N. împotriva Finlandei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiunea), care a stat la 31 ianuarie 2012 în calitate de Cameră compusă din: Lech Garlicki, președinte, David Thór Björgvinsson, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Zdravka Kalaydjieva, Nebojša Vučinić, Vincent A. De Gaetano, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 10 mai 2010, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl J.N., este un național finlandez. Președintele Secțiunii a acordat reclamantului cererea de a nu divulga identitatea sa publică (art. 47 § 3). El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Risto Tuori, un avocat practicant la Tampere. Guvernul finlandez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Arto Kosonen al Ministerului pentru Afaceri Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 3 litera (c) din Convenție că nu a putut să se apere personal și că nici un avocat nu i-a fost desemnat chiar dacă acest lucru era necesar având în vedere gravitatea acuzațiilor împotriva lui. La 9 ianuarie și 12 ianuarie 2012, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamantul a acceptat să renunțe la orice nouă afirmații împotriva Finlandei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei angajamente ale Guvernului de a-i plăti 3.000 euro pentru a acoperi orice prejudiciu moral și 500 euro pentru a acoperi orice cost și cheltuieli (inclusiv impozitul pe valoarea adăugată), care ar fi lipsit de impozite care ar putea fi aplicabile. Aceste sume ar fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-au plătit aceste sume în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pentru ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale. Plata ar constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lech Garlicki Lawrence Early Lech

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 26920/10

J.N.

against

Finland

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 31

January 2012 as a Chamber composed of:

Lech Garlicki,

President,

David Thór Björgvinsson,

Päivi Hirvelä,

Ledi Bianku,

Zdravka Kalaydjieva,

Nebojša Vučinić,

Vincent A. De Gaetano,

judges,

and Lawrence Early,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 10 May 2010,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

PROCEDURE

The applicant, Mr J.N., is a Finnish national. The President of the Section granted the applicant’s request that his identity should not be disclosed to the public (Rule 47 § 3). He was represented before the Court by Mr

Risto Tuori, a lawyer practising in Tampere. The Finnish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Arto Kosonen of the Ministry for Foreign Affairs.

The applicant complained under Article 6 § 3 (c) of the Convention that he had not been able to defend himself in person and that no legal counsel had been appointed to him even though such was necessary considering the gravity of the accusations against him.

On 9 January and 12 January 2012 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against Finland in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him 3,000

euros to cover any non-pecuniary damage and 500 euros to cover any costs and expenses (inclusive of value-added tax), which would be free of any taxes that may be applicable. These sums would be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay these sums within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on them, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment would constitute the final resolution of the case.

THE LAW

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Lawrence Early

Lech Garlicki

Registrar

President