MAJURI v. FINLAND

Cea decizia nr. 21989/08, Matti Johannes MAJURI împotriva Finlandei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 20 martie 2012 în calitate de cameră compusă din: Lech Garlicki, președinte, David Thór Björgvinsson, Päivi Hirvelä, George Nicolaou, Ledi Bianku, Zdravka Kalaydjieva, Vincent A. De Gaetano, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 29 aprilie 2008, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA Dl Matti Johannes Majuri a fost un național finlandez care a murit la 19 martie 2009. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Markku Fredman, un avocat care practică la Helsinki. Guvernul finlandez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Arto Kosonen al Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția că libertatea de a alege reședința sa a fost încălcată. La 14 și 21 februarie 2012, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul căreia reclamantul a acceptat să renunțe la orice nouă afirmații împotriva Finlandei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri împotriva unei angajamente ale Guvernului de a-i plăti 2.500 euro pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și 2.400 euro pentru a acoperi orice cost și cheltuieli (inclusiv impozitul pe valoarea adăugată), care ar fi eliberat de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Aceste sume ar fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-au plătit aceste sume în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata ar constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lech Garlicki Lawrence Early Lech

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 21989/08

Matti Johannes MAJURI

against Finland

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 20

March 2012 as a Chamber composed of:

Lech Garlicki,

President,

David Thór Björgvinsson,

Päivi Hirvelä,

George Nicolaou,

Ledi Bianku,

Zdravka Kalaydjieva,

Vincent A. De Gaetano,

judges,

and Lawrence Early,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 29 April 2008,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

PROCEDURE

The applicant, Mr Matti Johannes Majuri, was a Finnish national who died on 19 March 2009. His son, Mr Hannu Majuri,

expressed his wish to pursue the application. He was represented before the Court by Mr Markku Fredman, a lawyer practising in Helsinki. The Finnish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Arto Kosonen of the Ministry for Foreign Affairs.

The applicant complained under Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention that his freedom to choose his residence had been violated.

On 14 and 21 February 2012 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against Finland in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him 2,500

euros to cover any non-pecuniary damage as well as 2,400 euros to cover any costs and expenses (inclusive of value-added tax), which would be free of any taxes that may be applicable. These sums would be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay these sums within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment would constitute the final resolution of the case.

THE LAW

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Lawrence Early

Lech Garlicki

Registrar

President