CtEDO 31.01.2012 Auto

CASE OF SINDICATUL "PĂSTORUL CEL BUN" v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
31.01.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 11 - Freedom of assembly and association (Article 11-1 - Freedom of association);Pecuniary and non-pecuniary damage - award
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF SINDICATUL "PĂSTORUL CEL BUN" v. ROMANIA (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

La 4 aprilie 2008, treizeci și cinci de preotți ai Bisericii Ortodoxe Române, majoritatea preotilor ortodoxe din parohiile Metropolis Oltenia (o regiune din sud-vestul României), au organizat o ședință generală la care au decis să formeze sindicatul Păstorul cel Bun. Partea relevantă a constituției sindicale a citit după cum urmează: „Obiectivul uniunii clericilor și laicilor care lucrează în parohii sau în alte organisme eclesiástice din cadrul jurisdicției administrative și teritoriale a Metropolii Oltenia se acceptă în mod voluntar și se referă la reprezentarea și protecția drepturilor și intereselor profesionale, economice, sociale și culturale ale clericilor și a membrilor laici ai uniunii în legăturile lor cu ierarhia Bisericii și cu Ministerul Culturii și Afacerilor Religioase. În vederea atingerii obiectivului de mai sus, uniunea urmărește: (a) să asigure respectarea drepturilor fundamentale ale membrilor săi de muncă, demnitatea, protecția socială, siguranța la locul de muncă, reședința, asigurarea socială, prestațiile de șomaj, drepturile de pensie și alte drepturi prevăzute în legislația în vigoare; (b) să se asigure că fiecare dintre membrii săi este dotat cu lucrări corespunzătoare formării profesionale și competențelor sale; (c) să asigure respectarea dispozițiilor legale privind durata concediului și zilele de repaus; (d) să promoveze inițiativa, concurența și libertatea de exprimare în rândul membrilor săi săi; (e) să asigure punerea în aplicare și respectarea strictă a dispozițiilor legale privind protecția ocupării forței de muncă și a drepturilor care decurg din aceasta; (f) să aplice pe deplin dispozițiile Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și statutul juridic al confesiunii religioase, Statutul Bisericii Ortodoxe Române și al Sfântului Canon al Bisericii Ortodoxe Române; (g) negocierea de acorduri de muncă colective și individuale cu Arhidioceza și Metropolis stabilește în mod expres toate drepturile și obligațiile clericii și laicii; (h) permite protecția președintelui și reprezentanților săi, atât în timpul și după mandatele lor; (i) asigurarea implicării și reprezentarea la toate nivelurile și la toate organele de decizie, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare; (j) utilizarea de cereri, demonstrații și greve ca mijloace de apărare a intereselor membrilor săi săi și aprovizionarea de către persoanele sau alte entități care nu respectă legislația și punerea în aplicare a dispozițiilor statutului de plată, precum și garanțiile în ceea ce privește remunerația; În conformitate cu Legea Sindicatului (Legea nr. 54/2003), președintele ales al sindicatului a cerut Tribunalului de Primă Instanță să acorde personalității juridice sindicale și să înregistreze în registrul sindicatului. Reprezentantul arhidiocezei s-a opus cererii. El a recunoscut că membrii sindicatului au fost angajati de Arhiedioceză în contracte individuale, dar a susținut că reglementările interne ale Bisericii Ortodoxe, aprobate prin Ordonanța Guvernamentală nr. 53/2008, interzic înființarea unei forme de asociere fără consimțământul prealabil al arhiepiscopului. Reprezentantul sindicatului și-a urmărit cererea, subliniind faptul că cerințele statutare de stabilire a sindicatului, astfel cum se prevede în Legea sindicalității, nu au fost îndeplinite și că legea în cauză nu a împiedicat grupurile profesionale în cauză în acest caz să formeze un sindicat. 10. Oficiul procurorului public a susținut cererea, exprimând opinia că înființarea uniunii era legală și că reglementările interne ale Bisericii nu puteau să o interzică, deoarece preoții și laicii implicați erau toți angajati de Biserică și ca atare aveau dreptul să formeze o asociere pentru a-și apăra drepturile. 11. În hotărârea din 22 mai 2008, instanța a permis cererea sindicalului și a ordonat înregistrarea sindicatului, acordându-i astfel personalitate juridică. 12. Curtea și-a bazat hotărârea pe dispozițiile articolului 2 din Legea nr. 54/2003, art. 39 din Codul Muncii, art. 40 din Constituție, art. 22 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și art. 11 din Convenția Europeană privind Drepturile Omului. 13. 489/2006) a permis organizațiilor religioase să opereze independent, atâta timp cât nu există nici o amenințare pentru securitatea națională, ordinea publică, sănătatea publică, morala și drepturile și libertățile fundamentale. De asemenea, constatând că nu s-a contestat faptul că membrii sindicatului au fost angajati în contracte, acesta a susținut că, ca urmare, dreptul lor de a organiza, garantat de dreptul muncii, nu a putut fi supus consimțământului anterior al angajatorului lor. 14. În ceea ce privește reglementările interne ale Bisericii, Curtea a susținut că faptul că preoții au o datorie de subordinare și de ascultare față de angajatorul lor în temeiul statutului Bisericii nu ar putea justifica restricționarea dreptului garantat de legislația muncii, deoarece o astfel de datorie nu constituie o măsură necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice, al prevenirii tulburărilor sau al crimei, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora. 15. Revizuirea constituției sindicale, Curtea a constatat că înființarea sa nu a fost neapărat o manifestare a unei facții disidenți în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, fără a aduce atingere ierarhiei și tradițiilor, ci că, din contră, ar putea încuraja dialogul angajator-engajator cu privire la negocierea contractelor de ocupare a forței de muncă, respectarea orelor de muncă și de muncă și a normelor privind remunerarea, protecția sănătății și siguranței la locul de muncă, formarea profesională, acoperirea medicală și dreptul de a alege reprezentanți și de a sta la alegerea organelor de decizie, în conformitate cu caracteristicile speciale ale Bisericii și cu scopul său spiritual, cultural, educațional, social și caritabil. 16. Arhidioceza a apelat împotriva hotărârii instanței, susținând că dispozițiile dreptului intern și internațional pe care se bazează nu sunt aplicabile cazului în cauză, susținând că art. 29 din Constituție garantează libertatea religioasă și autonomia comunităților religioase și că acest principiu nu poate fi respins de libertatea de asociere. De asemenea, a susținut că prin recunoașterea existenței sindicatului, instanța a interferat cu organizația tradițională a Bisericii, subminând astfel autonomia sa. 17. Într-o hotărâre finală din 11 iulie 2008, Curtea Județeană Dolj a permis recursul, a anulat hotărârea de primă instanță și, pe fond, a refuzat cererea de personalitate juridică și de intrare în registrul sindicatului. 18. Curtea județului a remarcat că Constituția și Legea nr. 489/2006 a garantat autonomia comunităților religioase și dreptul lor de a face propriile aranjamente organizaționale în conformitate cu reglementările lor interne. De asemenea, a remarcat că nu există nicio referire la conceptul de sindicat în Statutul Bisericii Ortodoxe, cu condiția ca înființarea, funcționarea și dizolvarea asociațiilor și fundațiilor religioase să fie supuse binecuvântării Sinodului Bisericii și ca preoții să aibă datoria de ascultări față de superiorii lor și să nu poată realiza tranzacții civile, inclusiv cele de natură personală, fără aprobarea scrisă anterioară. 19. Acesta a susținut că interdicția de a înființa orice formă de asociere în cadrul Bisericii fără consimțământul ierarhiei a fost justificată de nevoia de a proteja tradiția creștină ortodoxă și principiile sale fondatoare, și că, dacă ar fi să fie stabilită o uniune, ierarhia bisericii ar fi obligată să lucreze împreună cu un nou organism care operează în afara acestei tradiții și a normelor legii canonice care reglementează luarea deciziilor. 20. În cele din urmă, el a remarcat că, în temeiul Legii nr. 54/2003, persoanele care îndeplinesc funcții de conducere nu au fost autorizate să formeze sindicate și, ținând cont de faptul că, în temeiul statutului Bisericii, preoții au asumat conducerea parohiilor lor, au concluzionat că acestea au fost acoperite de această interdicție. 21. Dispozițiile relevante ale Constituției se citesc după cum urmează: „Citățenii pot asocia liber pentru formarea partidelor politice, a sindicatului, a organizațiilor patronale și a altor forme de asociere.” „Dreptul la muncă nu este limitat. Toată lumea este liberă să-și aleagă profesia, comerțul sau ocupația și locul de muncă. Angajații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea se referă la sănătatea și siguranța angajaților, la condițiile de muncă pentru femei și tineri, la stabilirea unui salariu minim brut național, la odihnă săptămânală, la concediu anual plătit, la muncă efectuată în special sau la condiții speciale, la formarea profesională și la alte situații specifice prevăzute de lege. Ziua normală medie a lucrării este maximă de opt ore. Pentru o muncă egală, femeile primesc o plată egală pentru bărbați. Dreptul la negocierea colectivă a forței de muncă și forța obligatorie a acordurilor colective este garantat.” Libertatea gândirii și opiniei și libertatea religiei nu se limitează în nici o formă. Nimeni nu trebuie obligat să îmbrățișeze o opinie sau religie împotriva convingerilor sale. Libertatea conștiinței este garantată; aceasta trebuie manifestată într-un spirit de toleranță și respect reciproc. confesiunile religioase vor fi libere și comunitățile religioase vor fi organizate în conformitate cu propriile lor reglementări, sub rezerva condițiilor stabilite de lege. Toate formele, mijloacele, actele și acțiunile de izbiție religiosă vor fi interzise în relațiile dintre confesiunile religioase. Comunitățile religioase beneficiază de autonomie în raport cu statul și primesc sprijinul statului, inclusiv furnizarea de facilități care oferă asistență religiosă în armată, spitale, închisori, aziluri și orfelinați.” 22. Dispozițiile relevante ale Legii sindicale (Legea nr. 54/2003) sunt formulate după cum urmează: „Celui care lucrează pe baza unui contract de muncă, inclusiv a funcționarilor publici, are dreptul de a forma sau de a adera la sindicate. Înființarea unui sindicat necesită un minim de cincisprezece angajați în aceeași ocupație sau ramură de activitate. Nimeni nu va fi obligat să se alăture, să nu se alăture sau să părăsească un sindicat.” „Persoanele care desfășoară funcții sau funcții de management care implică exercitarea autorității publice, a justiției, a armatei, a poliției și a membrilor forțelor speciale nu pot înființa sindicate.” 23. În temeiul Legii privind libertatea religioasă (Legea nr. 489/2006), libertatea de a practica convingeri religioase este garantată. Dispozițiile relevante ale Actului se citesc după cum urmează: „Statul României respectă și garantează dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie a oricărei persoane din teritoriul României, în conformitate cu Constituția și tratatele internaționale la care România este parte”. „Membrele comunităților religioase sunt liberi să aleagă forma de asociere în care doresc să își practice credința – comunitatea religioasă, asocierea sau grupul – în conformitate cu termenii și condițiile prezentei Acte. Comunitățile religioase, asociațiile și grupurile trebuie să respecte Constituția și legea și să nu amenințe siguranța publică, ordinea publică, sănătatea, morala și drepturile și libertățile fundamentale.” „Comunitățile religioase recunoscute au statutul de societăți caritabile. În conformitate cu dispozițiile Constituției și prezentei Acte, acestea vor fi organizate și vor funcționa independent în conformitate cu propriile lor statute sau canoni.” Statul va contribui, la cerere, la remunerarea clerului și a personalului deținut al comunităților religioase recunoscute, în funcție de numărul de adoratori și nevoile efective ale comunităților. “La propunerea Ministerului Culturii și Afacerilor Religioase, Guvernul va acorda statutul unei comunități religioase recunoscute de stat asociațiilor religioase care, prin activitatea lor și numărul de membri, sunt de interes public și de susținere și stabilitate. Statul recunoaște statutele și canonii în măsura în care conținutul lor nu amenință siguranța publică, ordinea publică, sănătatea, moralitatea și drepturile și libertățile fundamentale.” „Comunitățile religioase selectează, numesc, angajează și respinge personalul în conformitate cu propriile lor statute, codurile de drept și reglementări canon. Comunitățile religioase pot impune sancțiuni disciplinare a angajaților acestora, în conformitate cu propriile lor statute, coduri de lege și reglementări canon, pentru încălcarea doctrinei sau principiilor morale ale comunității. „Angajații comunităților religioase care sunt asigurați în cadrul schemei de asigurare a statului sunt supuse legislației privind sistemul de asigurare socială a statului.” „Materele de disciplina internă sunt supuse exclusiv dispozițiilor reglementărilor interne și legii canonului.” 24. Legea nr. 330/2009 privind remunerarea clerului și a personalului laic, prevede că statul trebuie să contribuie la remunerarea membrilor clerului și a persoanelor laice angajate de comunități religioase recunoscute. Astfel, statul plătește clerului angajat de comunități religioase recunoscute un bilet lunar echivalent cu între 65% și 80% din salariul unui profesor de școală. Statul acoperă, de asemenea, toate contribuțiile sociale plătite de angajatorii în ceea ce privește membrii clerului. 25. În ceea ce privește personalul laic, Legea nr. 330/2009 prevede că acestea vor primi o alocație lunară echivalent cu salariul minim garantat național. Această alocație și toate contribuțiile sociale plătite de angajatorii în ceea ce privește acești angajați sunt acoperite de bugetele guvernamentale locale. Clergymen deținând poziții de senior primesc un stepend mai mare. 26. Statutul Bisericii Ortodoxe Române, adoptat de Sinodul Bisericii în noiembrie 2007 și aprobat prin Ordonanța Guvernamentală nr. 53 din 16 ianuarie 2008, a înlocuit statutul anterior, dat din 1949. Dispozițiile relevante se citesc după cum urmează: „Patriarhatul este format din diocesi și arhidiocesi, grupate în metropoli.” „Sfântul Sinod va lua decizii cu privire la înființarea, organizarea și dizolvarea asociațiilor și fundațiilor eclesiastice naționale... Acesta va acorda sau refuza binecuvântarea sa pentru înființarea, organizarea și dizolvarea asociațiilor și fundațiilor ortodoxe care operează în diocesi și au propriile lor organisme guvernante. “Parohia este comunitatea de credincioși, clerici și laici, într-un teritoriu geografic specific și supus autorității canonice, juridice, administrative și economice a diocesei sau a arhidiocezei. Ea este condusă de un preot numit de episcopul.” „Să nu fie consimțământul scris anterior al episcopii, preotul nu poate reprezenta parohia în procese de judecată sau în litigii cu autoritățile sau terțele. În virtutea jurământului de ascultare luat în momentul ordonării lor, membrii clericii și călugării nu pot participa la procedurile de judecată, decât cu permisiunea scrisă anterioară a episcopului. “Prietenii și alți personal al bisericii au drepturile și sunt obligați de obligațiile stabilite în Sfânții Canoni, acest statut, reglementările bisericii și deciziile arcidiocesului.” „Episcopul ... se ordonă numirea, transferul sau concedierea clerului și a personalului secundar din diferitele parohii ... El asigură respectarea disciplinării de către membrii clericilor și a personalului de poziție în diocesisul său, fie direct, fie prin intermediul organismelor ecclesiale.” Membrii clericilor servește diocesismul în conformitate cu sarcinile pe care le-au asumat în mod liber și cu jurămintele și cu întreprinderea publică solemnă pe care le-au citit și semnat înainte de ordonarea lor. Înainte de a începe funcțiile lor pastorale, ei vor primi o decizie de la episcopul care își stabilește drepturile și datoria. Fără binecuvântarea episcopiului, nici preoți, diaconi sau călugnii nu pot forma, să fie membri sau să participe la asociații, fundații sau alte organizații de orice fel. Statutul preotului, diaconului sau călugărului este incompatibil cu realizarea oricărei alte activități personale de natură economică, financiară sau comercială care sunt contrar moralității creștine ortodoxe și interesele Bisericii. “În virtutea autonomiei comunităților religioase în temeiul legii, instanțele ecclesiale vor rezolva chestiuni de disciplină internă. În hotărârea din 19 septembrie 2005, Curtea Înaltă a susținut că are competența de a revizui legalitatea concedierii sau a pensionării forțate a preoților ortodox, având în vedere faptul că angajații Bisericii Ortodoxe au fost acoperiți de sistemul general de securitate socială și, ca urmare, de dispoziții legale privind asigurarea socială. Această poziție a fost confirmată în două hotărâri pronunțate de Curtele de Apel Cluj și Iași la 3 februarie 1998 și, respectiv, la 3 iunie 2008. 28. În hotărârea din 3 iunie 2008, Curtea de Apel Iași a fost obligată să stabilească un caz în care recurentul, preot ortodox, a contestat pensionarea sa forțată din motive de vârstă, susținând că măsura a fost motivată de aderarea sa la Sfântul Mare Mucenic Gheorghe uniune a clerului ortodox. Acesta a respins argumentul preotului, observand că decizia privind pensionarea sa forțată a fost luată înainte de a fi înființată uniunea. 29. Într-o hotărâre din 4 februarie 2010, Curtea Înaltă de Justiție și Cassare, cu privire la un recurs de către un preot ortodox împotriva refuzului Inspectorării muncii de a revizui aplicarea dreptului muncii de către diocesis (angajatorul său), a susținut refuzul, susținând că numai în materie de disciplina internă, dispozițiile reglementărilor interne erau aplicabile. 30. Într-o hotărâre finală din 4 octombrie 1990, Tribunalul de Primă Instanță a ordonat intrarea Solidaritatei, o uniune a clerului ortodox al arcidiocesei Tomis (Constanța), în registrul sindicatului și i-a acordat personalitatea juridică. 31. În plus, din raționamentul hotărârii de mai sus menționate de Curtea de Apel din 3 iunie 2008, s-a constatat că uniunea Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a clerului ortodox a fost înscrisă în registrul sindicatului și a acordat personalitate juridică ca urmare a unei hotărâri finale pronunțate la 5 iunie 2007 de Curtea de Primă Instanță a Hârlau. 32. România a ratificat Carta Socială Europeană revizuită la 7 mai 1999. art. 5 din Carta, cu privire la dreptul de a organiza, este remarcat după cum urmează: „Cu scopul de a asigura sau de a promova libertatea lucrătorilor și angajatorilor de a forma organizații locale, naționale sau internaționale pentru protecția intereselor lor economice și sociale și de a adera la aceste organizații, părțile contractante se angajează că legislația națională nu trebuie să afecteze și nici nu se aplică astfel încât să afecteze această libertate. În măsura în care garanțiile prevăzute în prezentul articol se aplică poliției se stabilesc prin legile sau reglementările naționale. Principiul care reglementează aplicarea membrilor forțelor armate ale acestor garanții și măsura în care acestea se aplică persoanelor din această categorie se stabilesc în mod egal prin legile sau regulamentele naționale.” 33. art. 12 § 1 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene citește după cum urmează: „Toată lumea are dreptul la libertatea de adunare pașnică și la libertatea de asociere la toate nivelurile, în special în materie politică, sindicală și civică, ceea ce implică dreptul tuturor de a forma și de a se alătura sindicatelor pentru protecția intereselor sale.” 34. Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de instituire a unui cadru general pentru egalitatea de tratament în ocuparea forței de muncă și ocuparea forței de muncă se menționează după cum urmează, în măsura în care este cazul: „... (4) Dreptul tuturor persoanelor la egalitate în fața legii și protecției împotriva discriminării constituie un drept universal recunoscut prin Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, Pactele Organizației Națiunilor Unite privind drepturile civile și politice și drepturile economice, sociale și culturale, precum și prin Convenția europeană pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la care toate statele membre sunt semnatare. Convenția nr. 111 a Organizației Internaționale a Muncii (OIT) interzice discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și ocuparea forței de muncă. (5) Este important să se respecte astfel de drepturi și libertăți fundamentale. Prezenta directivă nu aduce atingere libertății de asociere, inclusiv dreptul de a crea uniuni cu alții și de a se alătura sindicatelor pentru a apăra interesele umane. ... (24) Uniunea Europeană în declarația sa nr. 11 privind statutul bisericilor și organizațiilor neconfessionale, anexate la Actul Final al Tratatului de la Amsterdam, a recunoscut în mod explicit că respectă și nu aduce atingere statutului în temeiul dreptului național al bisericilor și al asociațiilor sau comunităților religioase din statele membre și că respectă în mod egal statutul organizațiilor filozofice și neconfessionale. În acest scop, statele membre pot menține sau stabili dispoziții specifice privind cerințele profesionale autentice, legitime și justificate care ar putea fi necesare pentru desfășurarea unei activități profesionale. ...” „1. ... Statele membre pot prevedea că o diferență de tratament care se bazează pe [religiune sau convingeri] nu constituie discriminare în cazul în care, din cauza naturii activităților profesionale specifice în cauză sau a contextului în care se desfășoară, o astfel de caracteristică constituie o cerință profesională autentică și determinantă, cu condiția ca obiectivul să fie legitim și obligația să fie proporțională. Statele membre pot menține legislația națională în vigoare ... sau prevăd legislația viitoare care încorporează practicile naționale existente la data adoptării prezentei directive în temeiul cărora, în cazul activităților profesionale în cadrul bisericilor și altor organizații publice sau private ale căror ethos se bazează pe religie sau convingeri, diferența de tratament bazată pe religia sau convingerile unei persoane nu constituie discriminare în cazul în care, din cauza naturii acestor activități sau a contextului în care acestea se desfășoară, religia sau convingerile unei persoane constituie o cerință profesională autentică, legitimă și justificată, având în vedere ethos-ul organizației. ... Cu condiția ca dispozițiile sale să fie respectate altfel, prezenta directivă nu aduce atingere dreptului bisericilor și altor organizații publice sau private, ale căror ethos se bazează pe religie sau convingeri, acționând în conformitate cu constituțiile și legile naționale, să ceară persoane care lucrează pentru ele să acționeze în bună credință și cu loialitate față de ethos-ul organizației.”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2013-07-09
0,92
CASE OF SINDICATUL "PĂSTORUL CEL BUN" v. ROMANIA - [Romanian translation] by the SCM Romania and IER
, doamna I. Cambrea, co-agent, domnul D. Dumitrache, consilier, doamna A. Neagu, consilier; – pentru reclamant R. Chiriţă, avocat, consilier, I. Gruia, avocat, consilier, doamna O. Chiriţă, consilier. Curtea a ascultat declaraţiile lui R. C
CtEDO 2012-01-31
0,91
CASE OF SINDICATUL "PĂSTORUL CEL BUN" v. ROMANIA - [Romanian translation] legal summary by the SCM Romania and IER
tărâri. Prin hotărârea definitivă din iulie 2008, tribunalul a admis recursul, a casat hotărârea pronunţată în primă instanţă şi, pe fond, a respins cererea pentru dobândirea personalităţii juridice şi pentru înscrierea în registrul special
CtEDO 2013-07-09
0,90
CASE OF SINDICATUL "PĂSTORUL CEL BUN" v. ROMANIA - [Romanian translation] legal summary by the SCM Romania and IER
Arhiepiscopia a declarat recurs împotriva acestei hotărâri. Prin hotărârea definitivă din iulie 2008, tribunalul a admis recursul, a casat hotărârea pronunţată în primă instanţă şi, pe fond, a respins cererea pentru dobândirea personalităţi
CtEDO 2012-11-13
0,90
TUNARU v. ROMANIA
1. The applicant, Mr Constantin Lucian Tunaru, is a Romanian national who was born in 1956 and lives in Ţicleni. 2. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs Irina Cambrea, from the Ministry of Foreign
CtEDO 2022-01-13
0,90
ȚÎMPĂU v. ROMANIA and 1 other application
that they lacked jurisdiction to examine the legality of the decision of 15 October 2015 whereby the archbishop of Bucharest revoked the endorsement granted to the applicant for teaching Orthodox religion in school? 3. Was Article 8 of the
Sursă