MARTYNOVYCH v. UKRAINE

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 27071/08 Vasyl Saveliyovych MARTYNOVYCH împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care așeză la 7 februarie 2012 în calitate de comitet compus din: Mark Villiger, președinte, Karel Jungwiert, André Potocki, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 24 mai 2008, având în vedere decizia de a aplica procedura de judecată-pilot luată în cazul Yuriu Nikolayevich Ivanov v. Ucraina (nr. 40450/04, CEDH 2009 ... (extracte)), având în vedere declarația guvernului contestat și răspunsul fiului reclamant la aceasta, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul a fost un național ucrainean, care s-a născut în 1927 și a trăit în Kiev până la moartea sa în decembrie 2009. Guvernul ucrainean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentii lor, dl Yuriu Zaytsev și dna Valeria Lutkovska, din Ministerul Justiției.

La 4 aprilie 2006, Curtea de district Darnytskyy din Kyiv a ordonat Trezorului de Stat să plătească anumite sume reclamantului. Hotărârea a devenit finală, dar rămâne neexecută. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns de încălcarea drepturilor sale de proprietate din cauza neexecuției lungi a hotărârii de mai sus. La 13 septembrie 2010, Guvernul a prezentat o declarație în vederea soluționării cazului. Prin prezenta declarație, ei au recunoscut durata excesivă a executării hotărârii reclamantului și au declarat că sunt gata să-i plătească datoria în curs în temeiul acestei hotărâri, precum și suma de 765 euro (EUR). Guvernul a invitat Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor, sugerând că declarația ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice socoteala din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.

Suma propusă a fost să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, ar fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile și ar fi convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, Guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Această plată ar constitui rezoluția finală a cazului. Prin scrisoarea din 12 ianuarie 2011, dl Martynovych, fiul și moștenitorul reclamantului, a informat Curtea decesului reclamantului în decembrie 2009 și a exprimat în fond acordul său cu termenii declarației de mai sus. Această scrisoare nu a fost transmisă guvernului. În absența informațiilor de mai sus, Guvernul a contestat locus standi dl Martynovych, care a afirmat că nu și-a exprimat în mod corespunzător intenția de a continua cererea și că nu a demonstrat că a fost singurul moștenitor al reclamantului întârziat. Curtea constată că, în scrisoarea menționată anterior, dl Martynovych a exprimat, în fond, dorința de a continua cererea în locul reclamantului îndelungat.

Acesta remarcă, în continuare, că nu a fost găsit niciun alt moștenitor.

Astfel, concluzionează că dl Martynovych este în măsură să continue prezentul proces în locul tatălui său îndepărtat (a se vedea mutatis mutandis Alexandr Bulynko c. Ucraina , nr. 9693/02, § 22, 21 iunie 2005). Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să ia o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a)-(c). art. 37 § 1 din amenzi: „Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și protocoalele sale, este necesar.” Curtea reamintește în continuare că, în hotărârea sa pilotă (Yuriy Nikolayevich Ivanov , citată mai sus), a solicitat Ucrainei să: „În termen de un an de la data în care prezenta hotărâre [a devenit] finală, s-a comunicat tuturor reclamanților [...] a căror plângeri privind neexecuția prelungită a deciziilor interne [au fost] comunicate guvernului contestat”.

Având în vedere acordul dlui Martynovych cu declarația guvernului, Curtea consideră că art. 37 § 1 litera (b) din Convenție este relevant în cazul în cauză. Curtea ia act de faptul că părțile au convenit cu privire la termenii unei soluții. Acest lucru este, de asemenea, în conformitate cu hotărârea pilotă (Yuriy Nikolayevich Ivanov , citat mai sus, § 99 și punctul 6 din partea operativă) și Curtea nu constată motive pentru a justifica o examinare continuă a cauzei. În consecință, aceaceasta ar trebui să fie eliminată din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate că fiul reclamantului, dl Martynovych, are posibilitatea de a continua prezenta procedură în locul său; de a elimina aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție.

Stephen Phillips Mark Villiger Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 27071/08 Vasyl Saveliyovych MARTYNOVYCH against Ukraine The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 7 February 2012 as a Committee composed of: Mark Villiger, President, Karel Jungwiert, André Potocki, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 24 May 2008, Having regard to the decision to apply the pilot-judgment procedure taken in the case of Yuriy Nikolayevich Ivanov v. Ukraine (no. 40450/04, ECHR 2009 ‑ ... (extracts)), Having regard to the respondent Government’s declaration and the applicant’s son’s reply thereon, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant was a Ukrainian national, who was born in 1927 and lived in Kyiv until his death in December 2009. The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agents, Mr Yuriy Zaytsev and Ms Valeria Lutkovska, of the Ministry of Justice.

On 4 April 2006 the Darnytskyy District Court of Kyiv ordered the State Treasury to pay the applicant certain amounts. The judgment became final but remains unenforced. COMPLAINT The applicant complained about the violation of his property rights due to the lengthy non-enforcement of the above judgment. THE LAW On 13 September 2010 the Government submitted a declaration with a view to settling the case. By this declaration they acknowledged the excessive duration of the enforcement of the applicant’s judgment and declared that they were ready to pay him the outstanding debt under that judgment as well as the sum of 765 euros (EUR). The Government invited the Court to strike the application out of the list of cases.

They suggested that the declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention. The proposed sum was to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, would be free of any taxes that may be applicable and would be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement. It would be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

This payment would constitute the final resolution of the case. By a letter of 12 January 2011 Mr Martynovych, the applicant’s son and heir, informed the Court of the applicant’s death in December 2009 and expressed in substance his agreement with the terms of the above declaration. This letter was not forwarded to the Government. In the absence of the above information, the Government challenged the locus standi of Mr Martynovych, stating that he had not duly expressed his intention to pursue the application and that he had failed to show that he had been the late applicant’s only heir. The Court notes that in the aforementioned letter Mr Martynovych expressed in substance his wish to pursue the application in the late applicant’s stead.

It further notes that no other heir was found.

It thus concludes that Mr Martynovych has standing to pursue the present proceedings in his late father’s stead (see, mutatis mutandis , Alexandr Bulynko v. Ukraine , no. 9693/02, § 22, 21 June 2005). The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified in its paragraph 1 (a)-(c). Article 37 § 1 in fine states: “However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the protocols thereto so requires.” The Court further recalls that in its pilot judgment ( Yuriy Nikolayevich Ivanov , cited above) it required Ukraine to: “grant adequate and sufficient redress, within one year from the date on which the present judgment [became] final, to all applicants [...] whose complaints about the prolonged non-enforcement of domestic decisions [had] been communicated to the respondent Government”.

In the light of the agreement of Mr Martynovych with the Government’s declaration, the Court considers that Article 37 § 1 (b) of the Convention is relevant in the present case. The Court takes note that the parties have agreed on the terms of a settlement. This is also in line with the pilot judgment ( Yuriy Nikolayevich Ivanov , cited above, § 99 and point 6 of the operative part) and the Court finds no reasons to justify a continued examination of the case. Accordingly, it should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides that the applicant’s son, Mr Martynovych, has standing to pursue the present proceedings in his stead; Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (b) of the Convention.

Stephen Phillips Mark Villiger Deputy Registrar President