MURATSPAHIC AND OTHERS v. BOSNIA AND HERZEGOVINA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
MURATSPAHIC AND OTHERS v. BOSNIA AND HERZEGOVINA (CtEDO, 2012)
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 41925/06 Zufer MURATSPAHI ‚ și alții împotriva Bosniei și Herțegovina Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 7 februarie 2012 în calitate de comitet compus din: George Nicolaou, președinte, Ledi Bianku, Vincent A. De Gaetano, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 10 octombrie 2006, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului cu privire la dna Ranka Lasica și dl Radomir Dobrilović, precum și declarația referitoare la dl Zufer Muratspahić prezentată de guvernul contestat la 13 mai 2011 solicitând Curtea să elimine cererea sa din lista cazurilor și răspunsul reclamantului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA Reclamanții, dl Zufer Muratspahić, dna Ranka Lasica și dl Radomir Dobrilović, sunt cetățeni ai Bosniei și Herțegovinei, care s-au născut în 1956, 1955 și, respectiv, 1952 și locuiesc în diferite orașe din Bosnia și Herțegovina. Primul reclamant a fost reprezentat în fața Curții de Jahić și Hadžagić, o firmă de avocatură cu sediul la Sarajevo. Restul reclamanților au fost reprezentați în fața Curții de către dl O. Borovac, avocat care practică la Sarajevo. Guvernul Bosniei și Herțegovina („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Mijić. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Înainte de războiul din 1992-1995 în Bosnia și Herțegovina, reclamanții locuiau în aceeași clădire din Goražde. Clădirea a ars în timpul războiului și autoritățile locale l-au transformat apoi într-o casă de îngrijire socială. Prin urmare, reclamanții nu au putut să se întoarcă în casele lor de înainte de război. La 15 decembrie 2005, Comisia pentru Drepturile Omului în cadrul Curții Constituționale de Bosnia și Herțegovina („Comisia”) a afirmat că autoritățile au interferat ilegal cu drepturile reclamanților consemnate la art. 8 din Convenția și la art. 1 din Protocolul nr. 1. a ordonat ca reclamanții fie să fie alocați apartamente de înlocuire adecvate în termen de trei luni, fie, în lipsa unei astfel de alocații, să fie plătite suma echivalentă cu prețul actual al acestor apartamente. Fiecare dintre reclamanții a fost, de asemenea, acordat 3000 de mărci convertibile (BAM) pentru prejudiciu moral. La 5 iulie 2006, reclamanții au fost plătite compensația acordată (care este, BAM 3,000 fiecare). La 20 decembrie 2006, Comisia a susținut că decizia impușită nu a fost încă pe deplin pusă în aplicare și a făcut trimitere cauzei procurorului public competent (neexecutarea deciziilor Comisiei este o infracțiune penală). Se pare că decizia din 15 decembrie 2005 nu a fost încă pe deplin pusă în aplicare. COMPLAINTE Reclamanții se plângeau de neexecutarea deciziei din 15 decembrie 2005. Decembrie 2005. S-au bazat pe articolele 6 și 8 din Convenție și pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. DREPTUL privind dna Ranka Lasica și dl Radomir Dobrilović La 30 martie 2011, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „I, Monika Mijić, agentul, declară că Guvernul propune să plătească exgrația 35 000 de euro către dl Zufer Muratspahić, 35 000 de euro către dl Radomir Dobrilović și 41.000 de euro către dna Ranka Lasica, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceste sume, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi convertite în mărci convertibile la rata aplicabilă la data plății și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acestea vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătesc aceste sume în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pentru ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit următoarea declarație semnată de doi reclamanți, dna Ranka Lasica și dl Radomir Dobrilović: „Eu, Omer Borovac, reține că guvernul este pregătit să plătească ex gratie 35 000 de euro dlui Radomir Dobrilović și 41.000 de euro dnei Ranka Lasica, clienții noștri, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceste sume, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi convertite în mărci convertibile la rata aplicabilă la data plății și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acestea vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. După consultarea clienților mei, vă informez că acceptă propunerea și renunțe la orice alte afirmații împotriva Bosniei și Herțegovinei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Ei declară că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între Guvernul și reclamanții respectivi. Este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii lor (art. 37 § 1 în amendă a Convenției) în ceea ce privește dna Ranka Lasica și dl Radomir Dobrilović. În ceea ce privește dl Zufer Muratspahić Deoarece dl Zufer Muratspahić a refuzat să semneze declarația amicală menționată mai sus, prin scrisoarea din 13 mai 2011, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală cu privire la reclamantul respectiv. Declarația prevăzută după cum urmează: „Eu, Monika Mijić, agentul, declar că Guvernul este dispus să accepte că a existat o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de Convenția din cauza neexecuției deciziei rendue de Comisia pentru Drepturile Omului în cadrul Curții Constituționale a Bosniei și Herțegovinei în favoarea reclamantului și propune să plătească ex-grația 31 500 de euro către solicitant, dl Zufer Muratspahić. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în mărci convertibile la rata aplicabilă la data plății, și va fi eliberată de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Suma de mai sus va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Într-o scrisoare din 30 iunie 2011, reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului era scăzută. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat continuarea examinării cererii”. Acesta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale ale unui guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația în funcție de principiile care iese din jurisprudența sa (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia) , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit în multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Bosniei și Herțegovina, practică privind plângerile privind neexecuția deciziilor interne (a se vedea Jeličić c. Bosnia și Herțegovina) , nr. 41183/02 , CEDH 2006 XII , Karanović c. Bosnia și Herțegovina , nr. 39462/03 , 20 noiembrie 2007 , Milisavljević c. Bosnia și Herțegovina , nr. 7435/04 , 3 martie 2009 și Čolić și alții c. Bosnia și Herțegovina , nr. 1218/07 et al. , 10 noiembrie 2009 . Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă ) în ceea ce privește dl Zufer Muratspahić. Concluzie Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în ceea ce privește dl Zufer Muratspahić; decide să se pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Fatoș Aracı George Nicolaou Președintele adjunct secretar