Muratspahic și alții împotriva Bosniei și Herțegovinei

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 41925/06 Zufer MURATSPAHI ‚ și alții împotriva Bosniei și Herțegovina Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 7 februarie 2012 în calitate de comitet compus din: George Nicolaou, președinte, Ledi Bianku, Vincent A. De Gaetano, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 10 octombrie 2006, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului cu privire la dna Ranka Lasica și dl Radomir Dobrilović, precum și declarația referitoare la dl Zufer Muratspahić prezentată de guvernul contestat la 13 mai 2011 solicitând Curtea să elimine cererea sa din lista cazurilor și răspunsul reclamantului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA Reclamanții, dl Zufer Muratspahić, dna Ranka Lasica și dl Radomir Dobrilović, sunt cetățeni ai Bosniei și Herțegovinei, care s-au născut în 1956, 1955 și, respectiv, 1952 și locuiesc în diferite orașe din Bosnia și Herțegovina.

Primul reclamant a fost reprezentat în fața Curții de Jahić și Hadžagić, o firmă de avocatură cu sediul la Sarajevo. Restul reclamanților au fost reprezentați în fața Curții de către dl O. Borovac, avocat care practică la Sarajevo. Guvernul Bosniei și Herțegovina („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Mijić. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Înainte de războiul din 1992-1995 în Bosnia și Herțegovina, reclamanții locuiau în aceeași clădire din Goražde. Clădirea a ars în timpul războiului și autoritățile locale l-au transformat apoi într-o casă de îngrijire socială. Prin urmare, reclamanții nu au putut să se întoarcă în casele lor de înainte de război.

La 15 decembrie 2005, Comisia pentru Drepturile Omului în cadrul Curții Constituționale de Bosnia și Herțegovina („Comisia”) a afirmat că autoritățile au interferat ilegal cu drepturile reclamanților consemnate la art. 8 din Convenția și la art. 1 din Protocolul nr. 1. a ordonat ca reclamanții fie să fie alocați apartamente de înlocuire adecvate în termen de trei luni, fie, în lipsa unei astfel de alocații, să fie plătite suma echivalentă cu prețul actual al acestor apartamente. Fiecare dintre reclamanții a fost, de asemenea, acordat 3000 de mărci convertibile (BAM) pentru prejudiciu moral. La 5 iulie 2006, reclamanții au fost plătite compensația acordată (care este, BAM 3,000 fiecare). La 20 decembrie 2006, Comisia a susținut că decizia impușită nu a fost încă pe deplin pusă în aplicare și a făcut trimitere cauzei procurorului public competent (neexecutarea deciziilor Comisiei este o infracțiune penală).

Se pare că decizia din 15 decembrie 2005 nu a fost încă pe deplin pusă în aplicare. COMPLAINTE Reclamanții se plângeau de neexecutarea deciziei din 15 decembrie 2005. Decembrie 2005. S-au bazat pe articolele 6 și 8 din Convenție și pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. DREPTUL privind dna Ranka Lasica și dl Radomir Dobrilović La 30 martie 2011, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „I, Monika Mijić, agentul, declară că Guvernul propune să plătească exgrația 35 000 de euro către dl Zufer Muratspahić, 35 000 de euro către dl Radomir Dobrilović și 41.000 de euro către dna Ranka Lasica, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Aceste sume, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi convertite în mărci convertibile la rata aplicabilă la data plății și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acestea vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătesc aceste sume în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pentru ele, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit următoarea declarație semnată de doi reclamanți, dna Ranka Lasica și dl Radomir Dobrilović: „Eu, Omer Borovac, reține că guvernul este pregătit să plătească ex gratie 35 000 de euro dlui Radomir Dobrilović și 41.000 de euro dnei Ranka Lasica, clienții noștri, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceste sume, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi convertite în mărci convertibile la rata aplicabilă la data plății și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acestea vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. După consultarea clienților mei, vă informez că acceptă propunerea și renunțe la orice alte afirmații împotriva Bosniei și Herțegovinei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Ei declară că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între Guvernul și reclamanții respectivi. Este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii lor (art. 37 § 1 în amendă a Convenției) în ceea ce privește dna Ranka Lasica și dl Radomir Dobrilović.

În ceea ce privește dl Zufer Muratspahić Deoarece dl Zufer Muratspahić a refuzat să semneze declarația amicală menționată mai sus, prin scrisoarea din 13 mai 2011, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală cu privire la reclamantul respectiv. Declarația prevăzută după cum urmează: „Eu, Monika Mijić, agentul, declar că Guvernul este dispus să accepte că a existat o încălcare a drepturilor reclamantului garantate de Convenția din cauza neexecuției deciziei rendue de Comisia pentru Drepturile Omului în cadrul Curții Constituționale a Bosniei și Herțegovinei în favoarea reclamantului și propune să plătească ex-grația 31 500 de euro către solicitant, dl Zufer Muratspahić.

Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în mărci convertibile la rata aplicabilă la data plății, și va fi eliberată de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Suma de mai sus va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Într-o scrisoare din 30 iunie 2011, reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului era scăzută.

Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat continuarea examinării cererii”. Acesta reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale ale unui guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului.

În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația în funcție de principiile care iese din jurisprudența sa (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia) , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit în multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Bosniei și Herțegovina, practică privind plângerile privind neexecuția deciziilor interne (a se vedea Jeličić c. Bosnia și Herțegovina) , nr. 41183/02 , CEDH 2006 XII , Karanović c. Bosnia și Herțegovina , nr. 39462/03 , 20 noiembrie 2007 , Milisavljević c. Bosnia și Herțegovina , nr. 7435/04 , 3 martie 2009 și Čolić și alții c. Bosnia și Herțegovina , nr. 1218/07 et al.

, 10 noiembrie 2009 . Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă ) în ceea ce privește dl Zufer Muratspahić. Concluzie Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă.

Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în ceea ce privește dl Zufer Muratspahić; decide să se pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Fatoș Aracı George Nicolaou Președintele adjunct secretar

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 41925/06 Zufer MURATSPAHIĆ and Others against Bosnia and Herzegovina The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 7 February 2012 as a Committee composed of: George Nicolaou, President, Ledi Bianku, Vincent A. De Gaetano, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 10 October 2006, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case with respect to Ms Ranka Lasica and Mr Radomir Dobrilović, as well as the declaration relating to Mr Zufer Muratspahić submitted by the respondent Government on 13 May 2011 requesting the Court to strike his application out of the list of cases and the applicant’s reply, Having deliberated, decides as follows: PROCEDURE The applicants, Mr Zufer Muratspahić, Ms Ranka Lasica and Mr Radomir Dobrilović, are citizens of Bosnia and Herzegovina who were born in 1956, 1955 and 1952 respectively and live in different towns in Bosnia and Herzegovina.

The first applicant was represented before the Court by Jahić & Hadžagić, a law firm based in Sarajevo. The remaining applicants were represented before the Court by Mr O. Borovac, a lawyer practising in Sarajevo. The Government of Bosnia and Herzegovina (“the Government”) were represented by their Agent, Ms M. Mijić. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. Before the 1992-95 war in Bosnia and Herzegovina, the applicants lived in the same building in Goražde. The building burnt down during the war and the local authorities thereafter converted it into a social care home. As a result, the applicants have not been able to return to their pre-war homes.

On 15 December 2005 the Human Rights Commission within the Constitutional Court of Bosnia and Herzegovina (“the Commission”) held that the authorities had unlawfully interfered with the applicants’ rights enshrined in Article 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1. It ordered that the applicants either be allocated suitable replacement flats within three months or, failing such allocation, be paid the amount equivalent to the current price of such flats. Each of the applicants was also awarded 3,000 convertible marks (BAM) for non-pecuniary damage. On 5 July 2006 the applicants were paid the compensation awarded (that is, BAM 3,000 each). On 20 December 2006 the Commission held that the impugned decision had not yet been fully enforced.

It referred the case to the competent public prosecutor (non-enforcement of the Commission’s decisions is a criminal offence). It would appear that the decision of 15 December 2005 has not yet been fully enforced. COMPLAINTS The applicants complained of the non-enforcement of the decision of 15 December 2005. They relied on Articles 6 and 8 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention. THE LAW A. As regards Ms Ranka Lasica and Mr Radomir Dobrilović On 30 March 2011 the Court received the following declaration from the Government: “I, Monika Mijić, the Agent, declare that the Government offer to pay ex gratia 35,000 euros to Mr Zufer Muratspahić, 35,000 euros to Mr Radomir Dobrilović and 41,000 euros to Ms Ranka Lasica with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

These sums, which are to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into convertible marks at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. They will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay these sums within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on them, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.” The Court received the following declaration signed by two applicants, Ms Ranka Lasica and Mr Radomir Dobrilović: “I, Omer Borovac, note that the Government are prepared to pay ex gratia 35,000 euros to Mr Radomir Dobrilović and 41,000 euros to Ms Ranka Lasica, our clients, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. These sums, which are to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into convertible marks at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable.

They will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Having consulted my clients, I would inform you that they accept the proposal and waive any further claims against Bosnia and Herzegovina in respect of the facts giving rise to this application. They declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the Government and those applicants.

It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of their application (Article 37 § 1 in fine of the Convention) as regards Ms Ranka Lasica and Mr Radomir Dobrilović. B. As regards Mr Zufer Muratspahić Since Mr Zufer Muratspahić had refused to sign the friendly-settlement declaration mentioned above, by letter dated 13 May 2011 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with regard to that applicant.

The declaration provided as follows: “I, Monika Mijić, the Agent, declare that the Government are ready to accept that there had been a violation of the applicant’s rights guaranteed by the Convention due to non-enforcement of the Decision rendered by the Human Rights Commission within the Constitutional Court of Bosnia and Herzegovina in favour of the applicant and offer to pay ex gratia 31,500 euros to the applicant, Mr Zufer Muratspahić. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into convertible marks at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. The above sum will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” In a letter of 30 June 2011 the applicant expressed the view that the sum mentioned in the Government’s declaration was low. The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article.

Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued. To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law (see Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Spółka z o.o.

v. Poland (dec.) no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.) no. 28953/03, 18 September 2007). The Court has established in many cases, including those brought against Bosnia and Herzegovina, its practice concerning complaints about the non-enforcement of domestic decisions (see Jeličić v. Bosnia and Herzegovina , no. 41183/02, ECHR 2006 ‑ XII; Karanović v. Bosnia and Herzegovina , no. 39462/03, 20 November 2007; Milisavljević v. Bosnia and Herzegovina , no. 7435/04, 3 March 2009; and Čolić and Others v. Bosnia and Herzegovina , nos.

1218/07 et al ., 10 November 2009). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1 (c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ) as regards Mr Zufer Muratspahić.

C. Conclusion In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration as regards Mr Zufer Muratspahić; Decides to strike the application out of its list of cases. Fatoș Aracı George Nicolaou Deputy Registrar President