BAL c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 38511/05 Mehmet BAL împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 7 februarie 2012 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Danutė Jočienė, Isabelle Berro-Lefevre, András Sajó, Ișl Karakaș, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 11 octombrie 2005, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT recurentul, domnul Mehmet Bal este un resortisant turc, născut în 1975 și rezident în Manisa. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul Coșkun, avocat la Ankara. Guvernul turc ( Plângerile reclamantului formulate în temeiul articolelor 3 și 5 din Convenția privind relele tratamente pe care reclamantul a declarat că le-a suferit într-o instituție penitenciară militară în care a fost încarcerat în timpul serviciului său militar și în legătură cu instigarea unei sancțiuni disciplinare de izolare au fost comunicate guvernului care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitatea și la temeinicia acestora. Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile. Scrisoarea modulului a rămas fără răspuns. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 6 aprilie 2011, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, putea să elimine o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele indică faptul că un reclamant nu intenționează să o mențină. La 16 aprilie 2011, scrisoarea a ajuns bine la reclamantul care nu a răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Stanley Naismith Françoise Tulkens Grefier Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

38511/05

Mehmet BAL

contre la Turquie

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 7 février 2012 en une chambre composée de

:

Françoise Tulkens,

présidente,

Danutė Jočienė,

Isabelle Berro-Lefèvre,

András Sajó,

Ișıl Karakaș,

Paulo Pinto de Albuquerque,

Helen Keller,

juges,

et de Stanley Naismith,

greffier

de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 11 octobre 2005,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, M. Mehmet Bal est un ressortissant turc, né en 1975 et résidant à Manisa. Il a été représenté devant la Cour par M

e

S.

Coșkun, avocat à Ankara. Le gouvernement turc («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent.

Les griefs du requérant tirés des articles 3 et 5 de la Convention sur les mauvais traitements que le requérant allègue avoir subis dans un établissement pénitentiaire militaire où il a été incarcéré au cours de son service militaire et sur l’infliction d’une sanction disciplinaire d’isolement ont été communiqués au Gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes. La lettre du Greffe est demeurée sans réponse.

Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 6 avril 2011, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir celle-ci. Le 16 avril 2011, la lettre est bien parvenue au requérant qui n’y a pas répondu.

EN DROIT

A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.

Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Stanley Naismith

Françoise Tulkens

Greffier

Présidente